Parasutismul, o poveste de spus...(1)

Eram ofiter de serviciu pe unitate, intr-o garnizoana oarecare din tara. (O mica paranteza)

Eu alesesem sa ma duc acolo, dupa  ce i-am cedat unui coleg Bucurestiul, ( trebuia sa fac naveta la vreo 20 km si nu mi-a convenit) si altuia Timisoara, (in favoarea altui coleg, care voia Craiova). Cei care au prins repartitia dupa medii, stiu despre ce este vorba. E ca la targ; tocmeala, intelegere, batutul palmei…  Asa si noi, trecusem la negocieri si in final, am ajuns la un acord.

Sa revenim. Primesc o nota telefonica prin care i  se  solicita comandantului unitatii,  sa desemneze un ofiter care sa fi absolvit  Scoala Militara, cu  cel putin 3 ani inainte,  si  sa vrea sa execute salturi cu parasuta. Ma gandeam , doamne, ce n-as da sa fi fost cu 3 ani mai in varsta. Eu nu aveam decat cateva luni  de la absolvire. Dimineata, prezint nota comandantului, care ma directioneaza spre seful personalului (birou cadre parca, se numea). I-o prezint “tov.”  maior si nu ma pot abtine sa nu-i spun ca mi-as fi dorit sa fiu eu cel nominalizat, dar nu indeplinesc acel criteriu de stagiu.

Convoaca toti ofiterii care corespundeau criteriilor si-i intreaba daca vor sa participe la un astfel de curs. Niciunul! Suna la esalon si comunica situatia, precizand totusi, ca este un ofiter care ar dori, dar  nu indeplineste conditiile de stagiu solicitate. Eram de fata cand vorbea si asteptam cu speranta sa se coboare stacheta. Inchide si-mi zice ca esalonul a acceptat sa nu se mai tina cont de stagiu, dar, sa fie intrebati mai intai cei cu unul sau doi ani “vechime”. Ii convoaca si niciun amator. Asa ca, am ramas singur, si am fost nominalizat, dar mai trebuia sa trec un hop, vizita medicala.

La vizita medicala , surpriza! Doi  colegi de clasa, din alte garnizoane, fusesera  propusi. Ma miram si ma bucuram in acelasi timp, cat de repede ne vom intalni din nou la cursuri, dupa doar cateva luni de la absolvire, in cazul in care vom fi declarati “apti parasutare”.

Pentru cei care nu stiu, vizita medicala pentru personalul navigant, (piloti, parasutisti, s.a)  este un proces al naibi de complex, care dureaza cel putin doua zile. La noi a durat trei , ca eram la primul examen de acest fel.  In fine, trec  prin toate probele si sunt declarat apt. La fel, si unul din ceilalti doi colegi.

Fericire maxima! Voi zbura, voi sari cu parasuta! Multumesc Doamne!

Ma prezint la curs, la o unitate din Bucuresti, unde erau si parintii mei,  stabiliti aici de cativa ani. Asa ca,  dupa cursuri, eram cam ” lejer”, intr-un oras cu ” cele mai frumoase fete” vorba cantecului. Poti rezista ispitei la 22 de ani? Nuuuuuuuu! Si ca sa nu am probleme cu timpul liber, ma hotarasc sa ma pun cu ” burta pe carte”. Dar ce-mi  mai trebuia motivatie, cand orele de curs erau o incantare?!

Invatam lucruri pe care oricine ar vrea sa le stie. De exemplu: radio-telegrafie, alfabetul Morse, ta-ta-ti-ta-ti-ti-ti-ti-ta-ti-ti-ta-ta-ti-ti …  sa transformi  niste “sunete” in cifre, sau litere, 150 de semne pe minut , receptionat, scris si transmis;  armatele NATO(imi vine sa rad), stiam totul despre ele;  arta fotografica, mai trebuie sa inveti cand altii dau bani sa invete asa ceva?; arte martiale, tehnici de autoaparare avandu-i ca profesori pe antrenorii lotului national de lupte si de judo?;tehnici de supravietuire; alpinism; parasutism; si nu mai spun ca n-am voie!

Stati ca am luat-o razna!  Plecasem de la intentia  de a va povesti cum a fost la prima mea parasutare    si  ia uite unde am ajuns! Asa ca trebuie sa vad parerea publicului. Va  urma… cum scrie Cezar la postarile sale in serial. Daca vreti sa va spun si altceva inainte de povestea cu prima parasutare, sunt aici. Astept propuneri!

PS: Stiti ca, de regula, in weekend nu prea postez si nici nu comentez. Din lipsa de timp, pur si simplu. Cu scuzele de rigoare daca n-o sa am timp, va urez sa aveti un sfarsit de saptamana asa cum va doriti!

S-auzim numai de bine!