DE LA BRAN, LA BALCIC

Pensiunea Narcis văzută din vârful pârtiei Zănoaga

De la Bran, la Balcic, fără să ştiu că aceste  două localităţi sunt înfrăţite!

Cum vă spuneam, după despărţirea de colegii cu care ne revăsusem la  Câmpulung, am plecat către Bran, unde rezervasem o cameră,  pentru continuarea vacanţei. Am optat pentru Bran, după un adevărat “asalt internautic” asupra unor spaţii de cazare din zonă. (Braşov, Râşnov,

Moeciu de Jos, Moeciu de Sus).  Şi de această dată, destinul şi-a făcut “datoria”,  pentru că a “ales”, în ciuda intenţiilor noastre iniţiale de a ne caza la un complex turistic  dotat cu piscină interioară, locurile fiind epuizate aici,  pentru perioada respectivă.  Astfel că, în urma unor analize complexe, ţinând cont şi de raportul calitate – preţ, pensiunea “Narcis”  din Bran, s-a impus detasat, proprietarul, (Narcis aţi ghicit!) solicitând doar 75 de lei pe noapte pentru o cameră. Şi ce cameră! Pentru a vă face o idee, imaginaţi-vă  o suprafaţă de aproximativ 32 de mp.

Peisaj "de dimineaţă"

Era cea mai spaţioasă încăpere, în care am fost cazat oficial, de când mă ştiu!  Iar dotările, extraordinare!  Sosirea la Bran, duminică după amiaza, a coincis cu o manifestare populară prilejuită de “ Festivalului medieval Turnirul Cetatilor”, aşa că , până am reuşit să ne înscriem spre Valea Poarta, - aşa se numeşte strada pe care este situată pensiunea -  am prins o porţie serioasă de “bară la bară” .  În sfârşit, ajungem la pensiune  unde ne întâmpină mama proprietarului cu fiica acestuia Eliza - Cristina, o minunăţie de fetiţă, în vârstă de 5 ani.  

După ce ne-am  lăsat bagajele,  pentru că ni se făcuse foame, iar la pensiunea respectivă, deşi era dotată cu o bucătărie ultramodernă,  nu se putea servi masa decât dacă ţi-ai adus de acasă să-ţi găteşti acolo, ne-am interesat de o pensiune apropiată  unde  să  putem mânca.  Ni s-a sugerat  “Casa cu amintiri”, o pensiune situată peste gârlă, la vreo 200 de metri de Narcis. 

Vedere de pe terasa

Imi invit soţia la cină şi, pentru că mi se părea că e prea devreme totuşi ,  o “aburesc” la o plimbare spre sud pe valea pârâului,  preţ de o oră. O oră dus, o oră întors, s-a făcut seara.  La terasa  pensiunii cu pricina, într-o atmosferă ce părea că îi este familiară,   stătea  la o cafea o pereche romantică, tomnatică. Crezând că sunt “de-ai casei”, îi  întrebăm dacă putem mânca acolo. Ne-au privit uşor surprinşi şi cumva amuzaţi şi ne-au trimis înăuntru. Aici erau 3 perechi, cam de vârsta mea. Mă adresez unuia dintre cei trei domni,  care era plasat la bar. Îi spun ce doresc şi mă pomenesc cu o cascadă de râsete din partea tuturor.  Notă aparte făcea o doamnă al cărui râs era frenetic şi care mi se părea cunoscută.   Soţia o recunoaşte pe actriţa Teatrului de Comedie din Bucureşti, Gabriela Popescu.  Când au văzut că “ne cunoaştem”, ne-au explicat că acea pensiune le fusese închiriată şi ne-au invitat la un coniac franţuzesc, “barmanul” din câte am înţeles, fiind roman cu cetăţenie franceză. Ne-au servit  totuşi cu nişte covrigi pe care nu i-am refuzat, aceştia fiind cina noastră pentru prima zi la Bran. Cât am savurat coniacul, ne-am apucat de poante si era o atmosferă acolo de nu-ti mai venea sa pleci. Mi-a placut să aflu că unul dintre bărbaţi, cu care am şi discutat mai mult,  era colonel în rezervă, fost medic la Spitalul Militar Central de Urgenţă,  Bucureşti.   După această "păţanie" ne-am luat măsuri pentru a nu mai fi surprinşi aşa că, a doua zi dimineaţa ne-am aprovizionat de la un supermarket din oraş, apoi ne-am dus spre Moeciu de Jos. Am lăsat maşina aici, şi am plecat spre Moeciu de Sus admirând peisajele, dar şi frumuseţea numeroaselor pensiuni dispuse de o parte şi de alta a străzii centrale.

Pensiune în Moeciu de Sus

Ne-am întors, am servit masa de prânz la Cheile Grădiştei, apoi am cumpărat nişte caş afumat în coajă de brad şi brânză de oaie, şi am  mers „acasă”, nu înainte de a ne opri în centrul Branului pentru a cumpăra pâine. Pare banal ce spun acum, dar trebuie sa evidenţiez cumva acest aspect, pentru că n-am  mai găsit o aşa bunătate de pâine, de pe vremea copilăriei. Miros de pâine adevărată, n-am mai întâlnit în Bucureşti, nici nu mai ştiu de când. Pâinea era proaspătă dar feliată şi se numea Gârbăcea. Vă  recomand, dacă treceţi prin zonă, să n-o rataţi, mai ales că-şi păstrează proprietăţile cel puţin patru zile. Am adus la Bucureşti, şi era perfectă chiar în a patra zi. M-am luat cu vorba, şi nu v-am spus mai nimic.

Urlătoarea Clincei

 Să zicem aşa: pensiunea Narcis impresionează şi prin dimensiune, dar şi prin investiţiile imense care se văd ” implementate „ peste tot.  Instalaţiile sanitare, gresia şi granitul din băi mobilierul, televizoarele LCD, minibarul, termopanele cu rame metalice în culoarea lemnului, până şi corpurile de iluminat, sunt de cea mai bună calitate. Domnul Narcis, propietarul, are în soţia sa un colaborator de nădejde. Am văzut asta in zilele în care am stat acolo. Camioane cu lemne descărcate, tăiate şi depozitate în preajma centralei termice (cu lemne, normal), basculante cu pietriş descărcate în faţa intrării, pentru extinderea şi modernizarea parcării, toate aceste activităţi sub stricta sa coordonare şi supraveghere. Am rămas impresionat de capacitatea de efort a acestui cuplu, destul de tânăr totuşi, şi cu doi copii!  Cu atât mai mult, cu cât, din spusele propietarului, mai deţin o pensiune în Moeciu de Jos, acolo unde îşi au şi reşedinţa.  Gata cu laudele că mă suspectaţi de reclamă.
Cât am stat aici, mă gândeam să fac  traseul spre vârful  „Omu”, cam 5 ore, dar soţia nu dădea semne că ar fi încântată de idee, aşa că ne-am rezumat la „Urlătoarea Clincei”, o cascadă cu o cădere de aproape o sută de metri, situată  la cca două ore de mers de la pensiune, apoi pârtia Zănoaga, de numai un km., dar cu o înclinaţie care, în unele porţiuni depăşeşte 60 de grade, şi dealurile din împrejurimi,  care, dacă le-ai urcat pe culmi, îţi oferă privelişti minunate.  În plus, am profitat de bogăţia tufelor de muri şi ne-am înfruptat cu fructele acestora. Cam asta a fost vacanţă la Bran. La întoarcere am ales traseul Râşnov, Pârâul Rece, Predeal, apoi, de la Ploieşti autostrada A3, de curiozitate, dar nu m-a convins pentru că în loc să ajung  direct în Bucureşti, la Doamna Ghica, am ajuns pe centură, apoi prin Voluntari, şi Aviaţiei. Pierdere de timp!

„Ţinta”, Balcic!

A doua clădire a hotelului, vazută
din terasa  "studio"

Cum ziceam, destinul continua să „ lucreze”, pentru că, la întoarcerea de la Bran ştiam cu precizie doar două elemente ale următoarei vacanţe, şi anume data plecării, şi litoralul Mării Negre.  V-am obişnuit deja cu search pe Google şi raportul calitate-preţ! Trimit un email de rezervare şi mi se răspunde promt ca mi s-a reţinut o cameră, fără să mi se ceară nicio altă  confirmare. Am apreciat asta, şi aşa am ajuns la hotelul ICEBERG din Balcic, asupra căruia m-am oprit în cele din urmă. Şi bine am făcut pentru că, pe lângă faptul că am prins o vreme splendidă şi o apă perfectă,  am avut la dispoziţie o cameră (studio era denumită de managerul hotelului, doamna Tanya) cu o suprafaţă de peste 40 mp, pentru numai 30 de euro pe noapte, cu mic dejun inclus! Făceai nuntă acolo, ce mai,  iar terasa avea 12 mp! Şi eu mă minunasem la Bran pentru camera de 32 mp! N-am ratat, normal, Castelul Reginei Maria, dar şi celelalte clădiri situate în preajma acestuia, într-o mirifică grădină care se confundă cumva, cu Grădina Botanică a oraşului. Mi-a plăcut în Balcic, poate şi pentru faptul că mergând pe faleză sau  pe plajă, în apă chiar, auzeai vorbindu-se româneşte.  Ajunşi la hotel am constatat că Tanya se descurca binişor în română, aşa că, dorinţa mea de a-mi exersa engleza, pe care n-o mai vorbisem de pe vremea cand eram activ, nu s-a putut împlini.  Vă mai reţin spunîndu-vă că au bulgarii o bere excelentă, două mărci cucerindu-mă efectiv,  şi anume, Zagorka şi Kameniţa. Mâncarea lor nu se potriveşte  cu gusturile mele, aşa că m-am oprit tot la porc. Şi pentru că hotelul era situat la aproximativ 200 m deasupra nivelului mării,  ca să ajungi pe plajă trebuia să cobori 137 de trepte, iar la întoarcere să le urci  în plus şi pe cele 80 din hotel, pînă la ultimul nivel. Asta m-a „costat” două kg de burtă în minus.

Pentru că m-am întins şi aşa prea mult cu poveştile mele, las imaginile să „vorbească”. Eventuale precizări, la comentarii.

S-auzim numai de bine!

Doamna Tanya, un manager care vrea
să-i mulţumească pe toţi

Foto "Studio"!

Piscina hotelului

Castelul printului Nicolae

Şi castelul Reginei Maria

Grădina Reginei