Pagini

luni, 28 ianuarie 2013

DIN CICLUL SA FITI SANATOSI: Apa noastra cea de toate zilele, si colesterolul



N-o risipiti! E asa de scumpa!

“Ce se intampla in corp cand bem apa?”
 Ralph Vornehm a prezentat componenta de apa a fiecarui organ din corpul omenesc, incepand cu celulele, sangele, neurotransmitatorii si terminand cu organele. Astfel, creierul contine 90% apa, ceea ce explica intr-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele catre toate organele cu viteze uluitoare; neurotransmitatorii - responsabili de transmiterea acestor mesaje - contin tot 90% apa.
Este de inteles atunci, de ce cand nu bem apa, nu mai simtim cu timpul senzatia de sete. Neurotransmitatorii deshidratati nu mai transmit corect mesajul "mi-e sete", asa incat setea incepe sa mistuie corpul, incep durerile (si ele semnale de deshidratare) si patologia multor organe. “Celulele corpului nostru nu se ating intre ele, pentru ca inoata in apa, la fel ca si nervii”- R. Vornehm
 Ce se intampla cand apa din corp este murdara?
Celulele comunica printr-un sistem de tip bio-laser. Exista un tip de apa in interiorul celulei si alt tip de apa in afara ei. Schimbul intre acestea purifica celula si o ajuta sa functioneze corect. Daca nu bem apa regulat, celulele se intoxica. Cind membrana unei celule nu este bine hidratata, corpul declanseaza un mecanism de urgenta, ca forma de aparare si de hidratare. Corpul se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Membrana se imbraca intr-o pelicula protectoare, ca o crema, care impiedica uscarea. Ce este aceasta pelicula? Surpriza. Este colesterol.
 Corpul nostru se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Studiile efectuate au aratat ca, in 90% din cazuri, colesterolul scade in 21 de zile de baut apa corect, ceea ce inseamna ca in 90% din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratarii.
 Ralph Vornehm arata ca celulele deshidratate se afla intr-un fel de sfera intunecata, dupa care devin mutante si se ajunge la cancer (studiile facute pe celulele canceroase au aratat ca acestea nu mai comunica intre ele).
 Ce se intampla la nivelul sistemului digestiv daca nu bem apa inainte de masa (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa, NU SE BEA APA IN TIMPUL MESEI!?)? Corpul nostru are nevoie de sange pentru a efectua procesul digestiv si este binecunoscut faptul ca sangele este compus 80% din apa.  Pentru a efectua corect procesul de digestie, sangele trebuie sa fie hidratat corect inainte de masa. Altfel… sangele se ingroasa si de aceea, pentru a se hidrata extrage apa din organele vitale.
 In organismul nostru fiecare celula, fiecare componenta “lupta” pentru a-si intretine viata proprie, ceea ce face ca, in ultima instanta, sa conduca spre viata intregului organism. Sangele nu face exceptie de la acest principiu, asa incat, este extrem de important sa bem apa cu o jumatate de ora inainte de masa. Sangele nu va mai extrage apa din organele vitale pentru a realiza procesul de digestie, iar corpul va ramane sanatos.
“Sunt oameni care tusesc, ii apasa inima sau au colici dupa masa. Acele organe care ne dor dupa ce mancam sesizeaza ca nu au destula apa”, spune Ralph Vornehm.

La nivelul cartilagiilor, componenta apei este de 90%. Cand cartilagiul este deshidratat, incepe sa pocneasca. Oasele au nevoie de apa in aceeasi masura si multe dintre durerile de oase, precum si sindromul de alunecare al discului lombar sunt cauzate de deshidratare. Tensiunea arteriala mare, problemele legate de vasele de sange sunt cauzate de lipsa apei din corp. Presupunem, insa, ca durerile sunt mai mult decat o rugaminte pe care corpul ne-o trimite. Durerea trebuie sa fie un mare strigat de ajutor, care s-ar putea traduce: “Ajutor, mi-e sete de nu mai pot!”.
Acu', daca n-aveti apa la indemana, merge si-o bere, pentru  ca  are peste 90% apa.

Un fel de update  
 Multumiri Carco'

- Bunico, cum te tratezi matale cand esti bolnava?
- Pai, la raceala cu un paharel de tuica, daca imi creste tensiunea cu un paharel de coniac, cand imi scade tensiunea cu un pahar de vin rosu, lipsa poftei de mancare cu un un pahar de vin alb, iar pentru o digestie mai buna un pahar de bere.
 - Bine, bunico, dar pentru ce boala bei apa?
- Draga, asa boala grava inca n-am avut ...  


joi, 24 ianuarie 2013

LA MULŢI ANI ROMÂNIA, LA MULŢI ANI ROMÂNI!



Hai să dăm mână  cu mînă cei cu inima ROMÂNĂ…

Hora Unirii la Arad

Pentru că tot este ziua unirii românilor, iată, redau mai jos, câteva informaţii despre compatrioţi de-ai noştri demni de respect şi preţuire, despre care puţini dintre noi ştim, deoarece, 
"...o idee propagata destul de puternic in societatea româneasca de astăzi este ca, deloc mândri cu originea lor, unii dintre romani afirma ca toate aceste prilejuri de mândrie naţionala ţin doar de domeniul trecutului, ca România de astăzi ar fi... o "tara bolnava", fara civilizaţie, fara personalitati marcante, ea fiind mereu "codaşa Europei". 
Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite sa-i tina pe romani "la locul lor" (si depărtându-i de tradiţia si sufletul neamului romanesc), teorii stabilite de cei ce se doresc a fi  "Atotputernicii Lumii", vom oferi si o serie de realizări ale geniului romanesc din ultimii ani: 
 * Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decat a unuia obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata intreaga Biblioteca a Academiei Romane, iar informatiile ar putea rezista... 5.000 de ani!!! In noiembrie 1999, inventia sa a fost premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor "Bruxelles Europa", iar autorul doreste cu orice pret producerea de serie in Romania . Dar forurile din Romania intarzie la nesfarsit formalitatile...
 * Constantin Pascu a realizat in anul 2000, in premiera mondiala, un aparat care purifica aerul in spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind "ca in salina sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!..
 * Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de George Astalos, in ian.2001)
 * Romania a castigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent joc de carti) pe Internet, in 1611.2000 (107 - 75 cu SUA in finala).
 * Hackerii romani sunt considerati printre cei mai buni (si mai periculosi) din lume. "Distractia" (conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa isi dovedeasca ... valoarea) celor "5 magnifici de la Rasarit" a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti... Printre site urile "sparte" de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc...
 * La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), Romania s-a clasat pe locul I in privinta numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica a luat premii pentru toate cele 62 de inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegatia romana s-a mai intors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor tari, un premiu de creativitate (pentru Ionut Moraru - inventia "Biomer"), Medalia expozitiei si Diploma salonului pentru contributia exceptionala in promovarea inventiilor.
* In anul 2003, la salonul de inventica EURECA de la Bruxelles, ing. Petrache Teleman a obtinut medalia de aur si medalia de argint si inca patru premii pentru inventiile sale ECOPIERA si MOPATEL - materiale ecologice de constructii - dar inventiile nu au fost valorificate nici in ziua de astazi.
 * Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si in Consiliul Director al prestigioasei institutii britanice. Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. In plus, medicul roman a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numita si in conducerea acestei unitati.
   * La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii romani au obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati, Arad, Valcea si Constanta. Participarea la olimpiade internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 83 de tari... Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati ) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationale si Balcaniada... Fireste, el a fost "racolat" imediat de americani, optand pentru Universitatea din Princetown (SUA)...
 * Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, in vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe in colaborare cu NASA.
 * Nicu Mincu din comuna Ivesti (Galati) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tineretii...
 * Romania este pe primele locuri in lume la... exportul de inteligenta. De exemplu, la "Microsoft", a doua limba vorbita este romana, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot romani...
 * Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA (Manhattan / New York). Emigrat in 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clientii sai numarandu se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Bergen, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford incepand din 1992 au fost realizate impreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa infiinteze in Romania primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica in fitness pentru adulti...
 * Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decat calculatorul (inmultiri, impartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer...
 * Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 USD pentru a si realiza inventia epocala (pana la proba practica): motorul care nu consuma nimic! Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind in fapt "instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala in lucru mecanic". "S-ar inchide toate centralele nucleare", spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat sa-i breveteze inventia in lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se inghesuie (ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari...
 * Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reusit teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc in 4 iulie 1997, in laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme "Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit "performanta" de a fi somer in Romania...
 * Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat in idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul in care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, in cativa ani, 45 de inventii si inovatii, el a fost disponibilizat cand a indraznit sa-si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica.. de 4 ori greutatea sa in aur!) si apoi a fost reangajat ca muncitor... "din mila"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat doua inventii de exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani... Prima inventie valoreaza miliarde de dolari in Vest, a doua a inregistrat-o inutil la OSIM, pentru ca atat chinezii cat si americanii i au furat si folosit inventia cu un profit imens. De exemplu, in SUA s-au vandut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari... In acest timp, statul roman ignora in continuare o inventie, intr adevar de miliarde...
 * In 1991, Carol Przybilla a inregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pana acum Intre timp, principii incluse in tehnologia aparatului au fost utilizate in realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice... Carol Przybilla a mai realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vanduta de statul roman firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit inchis (1959), motor eliptic, fara biela (vanduta Japoniei si folosita in celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90).
 * Justin Capra este un inventator celebru al Romaniei, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar ostilitate) de autoritatile statului, conditii in care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani... In 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor Dupa 7 ani in care "semidoctii savanti" l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, in 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din Romania si au lansat o in fabricatia de serie... In 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s-a ridicat de la pamant la... Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata in 1962 de Wendell Moore ("specializat" deja!), iar inventatorul a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi dorit sa fuga din tara cu aparatul sau... Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism din lume, "Soleta", care consuma ... 0,5l/100 km si al unei motorete unica in lume ce functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o incarcare). 
 * Mihai Ruşetel a inventat motorul cu apa! "Cazul Rusetel", este elocvent pentru geniul romanesc dar si pentru "talentul" cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM in 1980 si a fost brevetat in ... ianuarie 2001. Pana atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul de a cesiona inventia statului, iar in februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic la "Mercedes" ( 2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei... Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe "cazanul Traian Vuia", inventie folosita inca la locomotivele Diesel electrice pentru incalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat in domeniul transporturilor terestre si navale, in locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice.
In lume, mai exista doua brevete in domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitand combustibil solid sau lichid. "Motorul Rusetel" foloseste drept combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa, 70 km/h viteza maxima) pot fi imbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, incantat: "reusita ar fi un miracol, si cred ca un asemenea caz ar trebui sa se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel".
Acest text este preluat dintr-un e-mail primit dela prietenul meu E.P.

De la Domnul Cuza, la “domnul “ Băsescu, fără nicio legătură cu subiectul de mai sus sau poate că da?
 Iată ce declara aseară la "Sinteza zilei" doamna Draga Olteanu – Matei, despre actualul “domn” al României:
”Am citit atunci  în el omul rău, omul periculos, omul lacom, zgârcit, incult, care urăşte cultura, urăşte inteligenţa, urăşte ceea ce reprezintă domnul Adrian Năstase”
“Am simţit un clocot de venin pe dinăuntru…”
“Omul ăsta este un om care nu iartă şi nu se lasă până nu se răzbună.”
 “ N-are jenă, n-are nimic sfânt”
“Nu mi-aş dori să-şi încheie în mod normal mandatul, pentru că nu merită.”
Mai ştim să ne alegem "domnii"?
Comentariile vă aparţin.


        

luni, 14 ianuarie 2013

Eminescu şi TVR 3


Să nu uitaţi că mâine  se împlinesc 163 de ani de la naşterea „poetului nepereche”. Şi pentru a-l comemora într-un anume fel, includ aici alte trei dintre cugetările eminesciene reproduse "ad litteram".

" Între caracter şi inteligenţă n-ar trebui să existe alegere... Inteligenţe se găsesc adese - caractere foarte rare."
" Limba, alegerea şi cursivitatea expresiunii în expunerea vorbită sau scrisă e un element esenţial, ba chiar un criteriu al culturii. Din vorbirea ( sau fiindcă aceasta atârnă adesea de predare întâmplătoare), din scrierea unui om se poate cunoaşte gradul său de cultură" 
" A iubi? a avea vreme de pierdut. Cine n-are vreme, nu iubeşte."






Cu aproape un an în urmă, furnizorul meu de cablu a schimbat grila de programe, astfel că acestea au fost “împachetate” pe domenii de interes. Între posturile de ştiri şi cele de sport a intercalat postul TVR 3, aşa că, atunci când treceam prin zonele respective, zăboveam puţin să văd “cu ce se mănâncă” acest post la care nu puteam să mă uit din cauza “fraţilor” săi mai mari dominaţi o vreme de Culcer şi gaşca sa de obedienţi băsişti. Prima dată  am uitat să mai butonez telecomanda.   Emisiuni interesante mă captivau rând pe rând. Am crezut că s-a nimerit, aşa că am mai “tras” o dată şi iar mi s-a blocat telecomanda!
De atunci, chiar dacă între timp postul a fost “rătăcit” în locul său apărând TVR News, un post care titrează ştiri preluate de la Euro News, îl caut de fiecare dată când mă plictisesc de talk show-uri sau de programele de ştiri. În ciuda faptului că “de gustibus non est disputandum”,  vă sugerez să încercaţi. Nu aveţi ce pierde. Postul preia şi emisiuni ale posturilor teritoriale din Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova şi Iaşi. Sunt sigur că astăzi şi mâine, cel puţin prin studioul de la Iaşi, TVR 3 va avea emisiuni comemorative extrem de interesante dedicate unicului Eminescu. 
P.S.  A început şcoala! Şi cum „omul, cât trăieşte, învaţă”, intru şi eu în sesiuni.
Aşa că, voi avea o perioadă de absenţă de prin blogosferă. Cred că v-am obişnuit cu dispariţia mea în anumite intervale.  În  acest timp voi fi prezent frecvent la Biblioteca Naţională. Fără ghilimele! Vă aştept la o cafea acolo, într-o  pauza de lectură.

 Să fiţi iubiţi, şi să auzim numai de bine!

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

De la Silvia Popovici, la Sergiu Nicolaescu



Acum 20 de ani, exact în 1993, am fost detaşat la Secţia Parchetelor Militare pentru executarea unor activităţi de cercetare penală specială, care să contribuie la lămurirea unor situaţii conjucturale complicate generate de evenimentele din Decembrie 1989, în special în zona Televiziunii Române.
Pe parcursul acelui an am avut deosebitul prilej de a sta de vorbă cu diverse personalităţi ale  momentului, sau, în cazul lui Sergiu Nicolaescu, ori al Didei Drăgan, de a le intra în casă şi a solicita declaraţii de la sora marelui regizor în primul caz, ori de la părinţii artistei, în cel de-al doilea. Înainte de a vă povesti despre accesul în apartamentul din strada „ Muzeul Zambaccian”,  al marelui regizor (Dumnezeu să-l ierte!), trebuie să vă relatez nişte întâmplări  legate de actriţele Sivia Popovici şi Leopoldina Bălănuţă, precum şi despre actorii Mihai Fotino şi Horaţiu Mălăele, sau  despre doamna Mitzura Arghezi. Ca să nu lungim prea mult povestea vreau să vă spun că cercetările noastre vizau calitatea de martor ale acestor personalităţi, fapt pentru care ne procurasem nişte formulare „standard” de declaraţii, care puteau stârni teamă celor cărora li se adresau, ele având inserată în partea dreaptă, opus antetului,  expresia binecunoscută a declaraţiilor în acest caz: „ Dată în faţa mea, ofiţer cu cercetarea penală specială,... data...semnătura...”. Urma apoi „ DECLARAŢIE... Subsemnatul/a... născut/ă  la data de...în localitatea..., judeţul..., domiciliat/ă în ...fiul/fiica lui... şi al...., în legătură cu..., declar următoarele...
Şi pentru ca  martorii să intre în atmosfera de cooperare, sarcina mea era ca, după ce prezentam legitimaţia care îmi dădea dreptul să le solicit aceste declaraţii, să destind atmosfera spunîndu-le din capul locului că demersul nostru viza în primul rând elucidarea împrejurărilor în care îşi pierduseră viaţa în perioada 22 - 30 decembrie 1989, unii militari şi civili din perimetrul Televiziunii Române. Acest lucru se întâmpla de regulă la o cafea, pe care aproape fără excepţie, gazdele noastre ne-o ofereau cu plăcere şi  generozitate.  Şi în timpul acestei „ceremonii”,  canalizam discuţia iniţială spre aspecte legate de evoluţia profesională a interlocutorului, pe primul plan punând apoi rugămintea obţinerii unui autograf. Abia după aceea treceam la declaraţie, pe care, spre surprinderea mea, nicio persoană căreia i s-a solicitat, nu a refuzat  să o dea  şi să o semneze.
 Aşa  am ajuns să aflu că soţul Silviei Popovici era Maxim Berghianu. Pentru cei mai în vârstă nu este un secret că acesta era ministrul muncii în ultimul guvern comunist, şi că aveau împreună o fiică, plecată atunci din ţară. Trebuie să vă mărturisesc că în momentul când doamna Popovici ne servea cafeaua cu atâta graţie şi amabilitate, când discuţiile purtate erau aşa de detaşate, n-ai fi putut crede vreo clipă că aceasta se va stinge din viaţă la doar trei luni după ce îi trecusem pragul casei pentru a–i solicita  o declaraţie. Părea o femeie în plină putere, optimistă şi jovială.  Destinul său avea însă alte socoteli. Păcat!
Peste „drum” de doamna Silvia Popovici, locuia doamna Leopoldina Bălănuţă cu soţul său, Mitică Popescu. În ziua când am „vizitat-o” dânsa era singură.  Nu poţi uita senzaţia pe care ţi-o dădea actriţa  în momentul întâlnirii.  Era o femeie mult mai caldă şi mult mai frumoasă decât părea pe micul, sau pe marele ecran, ori pe scenă.  Atunci, din gura domniei sale am aflat că era fiica unui preot de undeva de prin judeţul Vrancea, că era tare mândră de acest lucru, că era fericită alături de soţul său, dar că regreta enorm faptul că nu aveau copii.  Nici destinul său nu a fost din păcate prea „darnic” deoarece,  ca şi Silvia Popovici, Leopoldina părăsea  această lume la o vârstă care pentru unii actori reprezintă doar încă o etapă în drumul spre deplina consacrare profesională.  Întâmplarea face ca pe aceeaşi „uliţă” să locuiască şi actorul Mihai Fotino. De la domnia sa am aflat că e greu să ai copii la peste  50 de ani, fiica sa, atunci în vârstă de 13, 14 ani, punându-l la mari încercări. Faza "tare" a întâlnirii cu Mişu Fotino a fost aceea când actorul a scos o carte din biblioteca personală în mijlocul căreia se afla un glonţ calibrul 7,62 mm, „rătăcit” în casa sa în noaptea de 23 decembrie 1989. Sunt convins că şi acum păstrează acea carte la loc de cinste în bibliotecă. Din păcate, am uitat titlul acelei cărţi, dar  cred  că acesta avea o legătură cu  războiul.


Pe o altă „uliţă”, la domiciliul Didei Drăgan i-am găsit pe părinţii acesteia care aveau grijă de nepotul lor,  fiul artistei, în vârstă de cca 5 ani. De la ei am aflat că artista era în Germania într-un turneu şi că le încredinţase fiul în grijă pentru perioada respectivă. Atunci, văzându-i părinţii şi discutând cu aceştia, am înţeles de ce artista este atât de demnă şi modestă. Seamănă cu ei.
Peste „gard” de Dida locuise Valentin, fiul cel mare al lui Ceauşescu.  Intrând să vedem „dispozitivul” ocupat atunci de către o instituţie a statului, am avut marea surpriză să constatăm că deasupra apartamentului lui Valentin locuia doamna Mitzura Arghezi,  pe care mi-o imaginam locuind la „Mărţişor”. Aici, graţie bunăvoinţei fiicei am văzut o mare parte dintre manuscrisele tatălui său, marele poet Tudor Arghezi, dar şi o impresionantă bibliotecă. Despre Horaţiu Mălăele îmi mai amintesc doar că atunci când am intrat în curtea vilei pe care o primise din partea Primăriei,  o figură cunoscută scotea capul printr-o ferestruică, holbându-se la necunoscuţii ce-i trecuseră pragul. Scena semăna oarecum cu cea a ferestrei de la baie în care apărea Ungureanu să anunţe victoria lui Băsescu asupra poporului. Numai că atunci actorul era unul adevărat şi simpatic peste măsură. Când a înţeles despre ce e vorba, a coborât, ne-a invitat în casă dar nu a putut să ne dea o declaraţie, deoarece nu locuise în acea clădire în decembrie 1989. Mai târziu am aflat că marele actor a fost evacuat din acea clădire în urma unui proces de revendicare. Sper că îi este  mult mai bine unde locuieşte acum. Ar mai fi câteva zeci de personalităţi „vizitate” dar mă opresc la Sergiu Nicolaescu, a cărui moarte mi-a reamintit de acea perioadă. Cred că mă număr printre puţinii „muritori” care au avut onoarea să-i calce pragul locuinţei din Zambaccian.  La Sergiu trebuia să ajungem pentru a desluşi povestea acelui glonţ din oglinda de la baia sa care, după spusele regizorului, l-a vizat în timp ce se bărbierea.  Cum maestrul nu era acasă atunci când trebuia să facem  „vizionarea” am rugat-o pe sora sa, doamna Iolanda, care locuia în aceeaşi vilă, în apartamentul situat deasupra celui al fratelui său, să ne deschidă pentru a determina posibile traiectorii ale gloanţelor care au fost trase spre apartamentul său dar şi spre clădire în general. Doamna Iolanda a avut amabilitatea de a ne găzdui în apartamentul fratelui.  Atunci, în livingul său, în timp ce ascultam amintirile depănate de distinsa doamnă despre acea perioadă tulbure a istoriei noastre, am avut senzaţia că mă aflu într-un muzeu.  O lumină insuficientă amplifica senzaţia de vechime a mobilierului, iar armele de tot felul expuse prin toate ungherele îmi aminteau fără să vreau de celebra cameră a armelor de la Palatul Peleş.  Priveam şi mă minunam!  Lănci, halebarde, săbii şi spade, puşcoace,  pistoale şi puşti de toate felurile şi din toate timpurile nu aveau cum să nu-ţi atragă atenţia. În plus, în aceeaşi încăpere, cam extinsă, recunosc, mai puteai  vedea tablouri, trofee, diplome şi medalii înţesând vitrinele mobilierului. Baia n-a mai contat. Am intrat, în ea am văzut cam de unde se trăsese apoi ne-am înapoiat la „muzeu”. Aceasta a fost senzaţia care mi-a lăsat-o „cercetarea” locuinţei  lui Sergiu: că am fost într-un muzeu!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!