LA MULTI ANI ACELORA DINTRE VOI
CARE ASTAZI VA SARBATORITI ONOMASTICA, CINSTIND NUMELE CONSTANTIN, ELENA, CONSTANTINA ORI DERIVATE ALE ACESTORA! (Constanta, Costache, Costel, Costin, Titi, Ileana, Ilinca, Lili, Lenuta, Lenus, Neli, Eleonora etc.)
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt
doi dintre cei mai iubiţi sfinţi.
Mărturie stau şi numeroasele lăcaşuri ale
Bisericii Ortodoxe Române, din ţară şi din străinătate, care poartă hramul
Sfinţilor Împăraţi dintre acestea, deosebindu-se catedrala patriarhala din
Bucuresti, închinata Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, ctitorie a
voievodului Ţării Româneşti, Constantin
Șerban Basarab (1654 - 1658), care a fost sfinţită în 1658 de patriarhul Macarie
al Antiohiei şi al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ştefan al Ţării
Româneşti şi cu episcopii de Râmnic şi de Buzău. Sfântul lăcaş a fost de fapt
forma pe care a îmbrăcat-o evlavia domnitorului şi a credincioşilor din oraşul
lui Bucur faţă de cei doi sfinţi care au marcat profund istoria
creştinismului", a adăugat părintele Ciprian Apetrei.
În anul 2002, la sărbătoarea hramului
catedralei, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe din Cipru i-a dăruit patriarhului
Teoctist o raclă cu părticele din moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi
Elena, aduse de la Mănăstirea Kykkos, împreună cu o copie după icoana Maicii
Domnului pictată de Sfântul Evanghelist Luca, care se păstrează în mănăstirea
cipriotă.
După aducerea moaştelor, cultul Sfinţilor
Împăraţi Constantin şi Elena a înflorit la Catedrala patriarhală. În fiecare
an, în ziua prăznuirii lor, racla cu sfintele moaşte este scoasă în procesiune
şi aşezată spre închinarea credincioşilor, alături de racla cu moaştele
Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor.
Sfântul
Constantin cel Mare
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 - 22 mai
337), cunoscut ca Sfântul Constantin cel Mare, a fost împărat roman, proclamat
Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306.
Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea
şi Lactanţiu afirmă că înaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului),
din 28 octombrie 312, contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o
cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia "prin acest semn vei
învinge". Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe
steagurile armatei sale crucea creştină, ca semn protector în lupte. Constantin
a câştigat bătălia, iar dovadă a credinţei sale în ajutorul divin este
inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrată până astăzi, prin care
el mărturiseşte că a câştigat lupta "prin inspiraţie divină".
În ianuarie 313, împăratul Constantin cel
Mare emite Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine "religie
permisă", alături de altele din imperiu. El ia totodată măsuri în favoarea
Bisericii creştine, înlătură din legile penale pedepsele contrare
creştinismului, îmbunătăţeşte tratamentul în închisori, uşurează eliberarea
sclavilor acordând episcopilor şi preoţilor dreptul de a-i declara liberi în
biserici. Protejează prin lege pe săraci, orfani şi văduve, modifică
legislaţia privind căsătoria, îngreunează divorţul şi pedepseşte adulterul.
De asemenea, el a atribuit Bisericii
creştine casele imperiale de judecată (basilikos oikia), care vor purta în
continuare numele de bazilici. Încă din anul 317, a început să bată monedă cu
monograme creştine.
Împăratul Constantin cel Mare a declarat,
în 321, duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, drept zi de odihnă în
imperiu, zi în care şi soldaţii asistau la slujbă. Împăratul
şi familia sa au sprijinit repararea bisericilor, dar au ajutat şi la
construirea altora mai mari şi mai frumoase la Ierusalim, Roma, Antiohia,
Nicomidia, Tyr etc. Totodată, împăratul Constantin cel Mare a construit o nouă
capitală - inaugurată la 11 mai 330 -, transformând oraşul Bizantium în oraşul
Constantinopol, care timp de o mie de ani va fi capitala creştină a Imperiului
Roman. Aici a construit numeroase lăcaşuri de cult printre care Biserica
Sfinţiilor Apostoli.
Din dorinţa de a ajuta Biserica, a
convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, împotriva ereziei lui
Arie. Sub influenţa Sfântului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat învăţătura
ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este "Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate
s-au făcut" (Simbolul credinţei sau Crezul).
Sfântul Constantin cel Mare a murit în
Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, şi a fost înmormântat în Biserica Sfinţii
Apostoli din Constantinopol, ( Istanbul) ctitoria sa.
Sfânta
Împărăteasă Elena
Originară, probabil, din Drepanum (numit
după aceea Helenopolis), din Golful Nicomidia, se presupune că era fiica unui
hangiu. O legendă ulterioară, menţionată de Geoffrey of Monmouth, spune că era
fiica regelui Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita
războaiele dintre britanici şi Roma. Constantius Chlorus a divorţat de ea, în
jurul anului 292, pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian,
Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi împărat al Imperiului Roman
şi, ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenţă importantă la
curtea imperială.
Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit
botezul în anul 313. Sfânta împărăteasă a fost o creştină foarte evlavioasă
sprijinind ridicarea a numeroase lăcaşuri de cult, printre care Biserica
Învierii Domnului zidită lângă Sfântul Mormânt, biserica din Ghetsimani, precum
şi alte 18 lăcaşuri de cult. De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim,
unde a găsit crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Sfânta
Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului creştin de episcopul
cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă a
murit la Roma, în anul 327.
În ziua de 21 mai, în calendarul popular
este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constandinu Puilor sau
Constantin Graur. Se crede că în această zi, păsările îşi învaţă puii să
zboare.
În această zi, era interzis să se
muncească iar, prin odihna de la muncile câmpului, se credea că recoltele nu
vor fi mâncate de păsări.
Ziua de Constandinu Puilor era ultima zi
în care se mai semănau porumbul, ovăzul şi meiul. În popor se spune că tot ce
se seamănă după această zi se usucă.
Este ziua în care păstorii hotărăsc cine
va fi baci, unde se vor face stânele şi pe cine vor angaja să le păzească pe
timpul păşunatului. Se măsoară şi se înseamnă pe răboj laptele de la oile
fiecăruia.