LA MULTI ANI ACELORA DINTRE VOI CARE ASTAZI VA
SARBATORITI ONOMASTICA, CINSTIND NUMELE CONSTANTIN, ELENA, CONSTANTINA ORI
DERIVATE ALE ACESTORA! (Constanta, Costache, Costel, Costin, Titi, Ileana, Ilinca, Lili, Lenuta,
Lenus, Neli, Eleonora etc.)
Sfinţii Împăraţi
Constantin şi Elena sunt doi dintre cei mai iubiţi sfinţi.
Mărturie stau şi
numeroasele lăcaşuri ale Bisericii Ortodoxe Române, din ţară şi din
străinătate, care poartă hramul Sfinţilor Împăraţi dintre acestea,
deosebindu-se catedrala patriarhala din Bucuresti, închinata Sfinţilor Împăraţi Constantin şi
Elena, ctitorie a voievodului Ţării Româneşti,
Constantin Șerban Basarab (1654 - 1658), care a fost sfinţită
în 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei şi al Întregului Orient, împreună cu
mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti şi cu episcopii de Râmnic şi de Buzău.
Sfântul lăcaş a fost de fapt forma pe care a îmbrăcat-o evlavia domnitorului şi
a credincioşilor din oraşul lui Bucur faţă de cei doi sfinţi care au marcat
profund istoria creştinismului", a adăugat părintele Ciprian Apetrei.
În anul 2002, la sărbătoarea
hramului catedralei, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe din Cipru i-a dăruit
patriarhului Teoctist o raclă cu părticele din moaştele Sfinţilor Împăraţi
Constantin şi Elena, aduse de la Mănăstirea Kykkos, împreună cu o copie după
icoana Maicii Domnului pictată de Sfântul Evanghelist Luca, care se păstrează
în mănăstirea cipriotă.
După aducerea moaştelor,
cultul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena a înflorit la Catedrala
patriarhală. În fiecare an, în ziua prăznuirii lor, racla cu sfintele moaşte
este scoasă în procesiune şi aşezată spre închinarea credincioşilor, alături de
racla cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor.
Sfântul Constantin cel Mare
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 -
22 mai 337), cunoscut ca Sfântul Constantin cel Mare, a fost împărat roman,
proclamat Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306.
Istoricii bisericeşti Eusebiu
de Cezareea şi Lactanţiu afirmă că înaintea luptei de la Pons Milvius (Podul
Vulturului), din 28 octombrie 312, contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe
cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia "prin acest
semn vei învinge". Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să
pună pe steagurile armatei sale crucea creştină, ca semn protector în lupte.
Constantin a câştigat bătălia, iar dovadă a credinţei sale în ajutorul divin
este inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrată până astăzi, prin
care el mărturiseşte că a câştigat lupta "prin inspiraţie divină".
În ianuarie 313, împăratul
Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine
"religie permisă", alături de altele din imperiu. El ia totodată
măsuri în favoarea Bisericii creştine, înlătură din legile penale pedepsele
contrare creştinismului, îmbunătăţeşte tratamentul în închisori, uşurează
eliberarea sclavilor acordând episcopilor şi preoţilor dreptul de a-i declara
liberi în biserici. Protejează prin lege pe săraci, orfani şi văduve, modifică legislaţia privind
căsătoria, îngreunează divorţul şi pedepseşte adulterul.
De
asemenea, el a atribuit Bisericii creştine casele imperiale de judecată
(basilikos oikia), care vor purta în continuare numele de bazilici. Încă din
anul 317, a început să bată monedă cu monograme creştine.
Împăratul Constantin cel Mare
a declarat, în 321, duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, drept zi
de odihnă în imperiu, zi în care şi soldaţii asistau la slujbă. Împăratul şi familia sa au sprijinit repararea bisericilor, dar au
ajutat şi la construirea altora mai mari şi mai frumoase la Ierusalim, Roma,
Antiohia, Nicomidia, Tyr etc. Totodată, împăratul Constantin cel Mare a
construit o nouă capitală - inaugurată la 11 mai 330 -, transformând oraşul
Bizantium în oraşul Constantinopol, care timp de o mie de ani va fi capitala creştină a
Imperiului Roman. Aici a construit numeroase lăcaşuri de cult printre care
Biserica Sfinţiilor Apostoli.
Din dorinţa de a ajuta
Biserica, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, împotriva
ereziei lui Arie. Sub influenţa Sfântului Atanasie cel Mare, Sinodul a
proclamat învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este
"Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă
cu Tatăl, prin care toate s-au făcut" (Simbolul credinţei sau Crezul).
Sfântul Constantin cel Mare a
murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, şi a fost înmormântat în Biserica
Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ( Istanbul) ctitoria sa.
Sfânta Împărăteasă Elena
Originară,
probabil, din Drepanum (numit după aceea Helenopolis), din Golful Nicomidia, se
presupune că era fiica unui hangiu. O legendă ulterioară, menţionată de
Geoffrey of Monmouth, spune că era fiica regelui Coel, care a căsătorit-o cu
Constantius Chlorus I pentru a evita războaiele dintre britanici şi Roma.
Constantius Chlorus a divorţat de ea, în jurul anului 292, pentru a se căsători
cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit
apoi împărat al Imperiului Roman şi, ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a
devenit o prezenţă importantă la curtea imperială.
Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta
Elena a primit botezul în anul 313. Sfânta împărăteasă a fost o creştină foarte
evlavioasă sprijinind ridicarea a numeroase lăcaşuri de cult, printre care
Biserica Învierii Domnului zidită lângă Sfântul Mormânt, biserica din
Ghetsimani, precum şi alte 18 lăcaşuri de cult. De asemenea, Sfânta Elena a
mers la Ierusalim, unde a găsit crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul
Iisus Hristos. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului
creştin de episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326.
Sfânta Împărăteasă a murit la Roma, în anul 327.
În ziua de 21 mai, în calendarul
popular este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constandinu Puilor sau
Constantin Graur. Se crede că în această zi, păsările îşi învaţă puii să
zboare.
În
această zi, era interzis să se muncească iar, prin odihna de la muncile
câmpului, se credea că recoltele nu vor fi mâncate de păsări.
Ziua
de Constandinu Puilor era ultima zi în care se mai semănau porumbul, ovăzul şi
meiul. În popor se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă.
Este
ziua în care păstorii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele şi pe
cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului. Se măsoară şi se înseamnă
pe răboj laptele de la oile fiecăruia.