Trebuie să fii foarte deștept pentru a-i recunoaște pe proști
Prostia, răutatea şi lăcomia sunt doar trei dintre catastrofele
comportamental – atitudinale ale omului, din cauza cărora pier mai mulţi
indivizi decât în toate catastrofele, naturale, luate la un loc.
(Walter S.)
Italianul Carlo Cipolla (istoric
și economist) a argumentat foarte bine natura
prostiei. Anii lungi de cercetări l-au ajutat să formuleze cinci legi
universale, valabile în orice societate. S-a dovedit că prostia în sine e cu mult mai periculoasă decât ne-am
obișnuit noi să credem.
Prima lege a
prostiei - Omul
subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
Sună ca o
banalitate și un snobism șters, dar viața ne dovedește contrariul. Oricât de
mult nu ați aprecia pe cineva, vă veți ciocni de următoarea situație: omul care
arăta deștept și rational se adeverește a fi un idot nemaiîntâlnit. Proștii
apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit
moment, ca să dea toate planurile peste cap.
A doua lege a
prostiei - Probabilitatea
ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.
Ani de observări
și experimente m-au adus la concluzia că oamenii nu sunt deopotrivă: unii sunt
proști, alții nu, și acestă calitate este de la natură și nu depinde de
factorii culturali. Omul este prost așa cum este roșcat sau are grupa I de
sânge. Așa s-a născut după voința Celui de sus, dacă vreți.
Educația nu are nimic în comun
cu probabilitatea de a avea un anumit număr de proști în societate. Acest lucru
a fost dovedit de nenumărate experimente în universități, pe cinci categorii:
studenți, lucrători de birou, personal de serviciu, personal din administrație
și profesori. Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul
proștilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce mă și așteptam (Prima lege) și
dădeam vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, educație insuficientă. Dar,
mergând mai departe pe scara socială, același raport l-am văzut printre
lucrătorii cu muncă de birou și studenți.
Și mai impresionant a fost să
se constate aceleași cifre și printre profesori – nu contează că am luat profesori
din provincie sau din universități – același procentaj dintre profesori s-au
dovedit a fi proști. Am fost atât de uimit de rezultate, încât am hotărât să
fac experimentul și pe elita intelectuală, a laureaților premiilor Nobel. Rezultatul a confirmat
super-puterea naturii : același număr de laureați au fost proști.
Ideea pe care o
lansează legea a II-a este greu de acceptat, dar numeroasele experimente
confirmă că avem dreptate. Feministele susțin legea a II-a, pentru că aceasta
spune că proaste printre femei sunt tot atâtea cât și printre bărbați.
Locuitorii țărilor din lumea a treia se consolează cu faptul că țările
dezvoltate nu sunt chiar atât de dezvoltate. Concluziile legii a II-a sperie:
vă veți integra în înalta societate britanică sau vă veți muta în Polinezia,
împrietenindu-vă cu vânătorii de capete locali; vă veți închide în mănăstire
sau vă veți petrece restul vieții în cazinouri, în societatea unor femei
decăzute – oriunde veți fi nevoit să vă ciocniți de același număr de idioți,
care (Prima lege) vă va depăși așteptările.
Legea a treia a
prostiei - Prostul
este acea persoană, ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau
grupuri de oameni și nu aduc beneficii actantului sau chiar se transformă în
evenimente negative pentru el.
Legea a treia
presupune că toți oamenii se împart în 4 grupuri: naivi (N), deștepți (D),
infractori (I) și proști (P).
Dacă Vasile acționează în așa
fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face
parte din categoria naivilor (Zona N). Dacă Vasile face ceva ce îi aduce
beneficii și lui, și lui Petru este deștept, pentru că a acționat deștept (Zona
D). Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii numai lui insusi, iar Petru are
de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor. Și, în final, dacă
Vasile se află în Zona P, sunt pierderi de ambele părți.
Nu e greu de
imaginat amploarea daunelor pe care le pot provoca proștii, nimerind la
conducere și având autoritate politică și socială.
Dar trebuie de
specificat ce anume îl face pe un prost periculos.
Oamenii proști sunt periculoși
pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional.
Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul
este rațional – el pur și simplu vrea să primească cît mai mult câștig, cu
toate că nu e suficient de deștept ca să câștige singur. Infractorul este
previzibil, de aceea poți face sistem de apărare.
Să prognozezi
acțiunile unui prost, nu poți, el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop,
fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți
tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept
se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de
deștepti.
Atacul prostului,
de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident,
ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională.
Despre asta a scris Schiller: “Împotriva
prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.”
A patra lege a
prostiei - Deștepții
subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor.
Să fii deștept și
să uiți că ai de-a face cu un prost, în orice moment al zilei, în orice loc, și
în orice circumstanțe - înseamnă să comiți o eroare care te va costa foarte
scump.
Naivii din zona N
nu pot recunoaște de obicei pericolul proștilor din zona P, ceea ce nu e de
mirare. E de mirare faptul că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de
infractori. În prezența unui prost, ei se relaxează și se bucură de
superioritatea lor intelectuală, în loc să se concentreze și să ducă pierderile
la minimum, atunci când prostul va trăzni ceva.
Un stereotip
răspândit – că prostul își dăunează doar lui însuși. Nu. Nu trebuie să confunzi
proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu faceți alianță cu proștii,
imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriile beneficii - dacă veți face
așa, pesemne că nu înțelegeți natura prostiei. În acest fel, le oferiți
proștilor un câmp pe care pot să facă tot ce vor și să aducă daune mari.
A cincea legea a
prostiei - Prostul
e cel mai periculos tip de personalitate.
Prostul e mai
periculos decât infractorul. Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect – o
simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i e
nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar
fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o
catastrofă. Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în
favoarea celor care acționează de dragul acesteia, și, luând în considerare că
toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest
lucru poate fi ușor observat la țările unde conducerea este coruptă, iar
cetățenii mereu încalcă legile.
Atunci când în
scenă intră proștii, tabloul se schimbă. Ei aduc pagube, fără a avea beneficii.
Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie.
Istoria ne arată că, în orice perioadă, țara progresează atunci când la
conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți, care să rețină proștii
activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții.
Într-o țară în
regres, proștii sunt la fel de mulți, dar la conducere observăm o creștere a
numărului de infractori proști, printre ceilalți cetățeni – naivi prostuți.
Această schimbare
cu siguranță crește urmările distructive ale acțiunilor proștilor, și toată
țara se duce de râpă.