30.000 DE ROMANI AU FOST IN VIZITA LA VIS

INTELIGENŢĂ MENTALĂ, SAU INELIGENŢĂ EMOŢIONALĂ?

Daniel Goleman, 7 martie 1946, SUA

Nu prea sunt de acord în multe privinţe cu ceea ce susţine Goleman. Însă,   unele concluzii ale sale, publicate în cartea " Inteligenţa emoţională", m-au cam pus pe gânduri.

ADEVĂRATA MĂSURĂ A INTELIGENŢEI: COEFICIENTUL EMOŢIONAL? (E.Q.)

Este foarte interesant că, deşi au diplome echivalente ca valoare, unii se tîrăsc în slujbe umile, în timp ce alţii fac salturi impresionante în drumul lor către succes. Cum se explică faptul că unii care dovedeau în copilărie o inteligenţă vie şi promiteau foarte mult, au eşuat pînă la urmă în mediocritate, iar alţii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit în viaţă? De ce sînt cupluri care se ceartă şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confruntă cu tensiuni, nu se destramă şi chiar sînt fericite? Răspunsul la toate aceste întrebări ţine cont de faptul că noi "decidem şi gîndim sub influenţa sentimentelor", după cum ne sugerează Daniel Goleman, psiholog la Harvard.
Adevărata măsură a inteligenţei nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emoţional. "Marea revoluţie a anilor 2000 constă în revanşa sentimentelor asupra inteligenţei", ne asigură Daniel Goleman în cartea sa celebră deja în Statele Unite ale Americii, "Emotional Intelligence".
În prezent, cînd ne referim la inteligenţă, înţelegem cel puţin două lucruri:

·         intelectul (IQ) şi         inteligenţa emoţională (EQ).

"În mod tradiţional, puterea creierului este dată de IQ, însă cu cît lumea devine mai complexă, inteligenţa emoţională trece pe primul plan" (Daniel Goleman).
O persoană inteligentă emoţional este abilitată în patru domenii: identificarea emoţiilor, înţelegerea emoţiilor, reglarea emoţiilor şi folosirea emoţiilor.
În viziunea lui Daniel Goleman (1998), inteligenţa emoţională este formată din cinci factori: cunoaşterea propriilor emoţii, managementul emoţiilor, motivare, recunoaşterea emoţiilor la alţii (empatie) şi relaţiile interpersonale.
Iată o comparaţie între IQ şi EQ.
Intelectul - IQ (capul)

·         ne ajută să facem socoteli;

·         ne ajută să procesăm informaţii;

·         se bazează pe logică;

·         ne ajută să rezolvăm probleme;

·         ne ajută să reuşim la şcoală;

·         în decursul vieţii IQ-ul este relativ constant;

Inteligenţa emoţională - EQ (inima)

·         ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să ne motivăm;

·         ne ajută să luăm decizii (fără emoţii nu poate fi luată nici o decizie);

·         ne ajută să comunicăm şi să ne înţelegem mai bine cu alţi oameni şi să construim relaţii puternice, care durează;

·         ne ajută să ne transformăm;

·         ne ajută să învăţăm din experienţă;

·         ne ajută să fim creativi;

·         ne ajută să reuşim la locul de muncă şi în viaţă.

Dezavantajele intelectului

·         funcţionează bine doar cînd sîntem calmi;

·         funcţionează încet, sau în orice caz mai încet decît inteligenţa emoţională; din această cauză nu ne putem baza pe IQ atunci cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luam rapid decizii;

·         este un predictor slab al succesului nostru în viaţă; (însă un bun predictor al succesului nostru în şcoala tradiţională);

·         rămîne relativ constant toata viaţa.

Avantajele inimii

·         funcţionează bine în orice situaţie;

·         functionează rapid, sau în orice caz mai repede decît IQ-ul; din această cauză ne putem baza pe EQ cînd ne aflăm în situaţii critice sau cînd trebuie să luăm rapid decizii;

·         este un predictor puternic al succesului nostru în viaţă;

·         poate creşte, chiar foarte mult.

Iată un exemplu dat de Robert Stenberg, care ilustrează diferenţa dintre intelect şi inteligenţa emoţională: Doi copii se plimbau printr-o pădure. Unul din ei era foarte bun la învăţătură, premiant, foarte apreciat de adulţi (IQ). Celălalt era un şmecheraş, slab la învăţătură, dar foarte descurcăreţ în viaţa de zi cu zi (una din caracteristicile persoanelor inteligente emoţional). Celor doi copii le iese un urs în faţă. Primul face repede nişte calcule şi ajunge dezamăgit la concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt, foarte calm, se apleacă, îşi verifică pantofii şi îşi strînge mai bine şireturile. Primul, foarte trist, îi spune că a facut calcule şi nu au nici o şansă să scape de urs dacă o iau la fugă.Cel de-al doilea îi răspunde, cu acelaşi calm: "Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să fiu cu un pas înaintea ta." (păstrarea calmului şi mintea limpede în situaţii critice, sînt alte două caracteristici ale persoanelor inteligente emoţional).
Bell Labs, Centrul de cercetare pentru înalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunicaţiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajaţii care se dovediseră foarte eficienţi. Rezultatul: cei mai valoroşi cercetători nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase. Erau însă persoane foarte echilibrate din punct de vedere emoţional, capabile să facă faţă cu succes momentelor de criză.
Cercetarile au arătat că succesul nostru la locul de muncă sau în viaţă depinde 80% de inteligenţa emoţională şi doar 20% de intelect. În cazul liderilor, inteligenţa emoţională contribuie cu pînă la 90% la succes. Asta nu înseamnă că rolul IQ-ului trebuie neglijat. IQ-ul continuă să fie important, dar nu cel mai important. Creierul omului, înainte de toate, este făcut ca să iubească.
De altfel, viaţa şi experienţa fiecărui individ arată că, spre deosebire de IQ, care nu se schimbă mai deloc după adolescenţă, inteligenţa emoţională este, în mare parte, învăţată, şi continuă să se dezvolte pe măsură ce înaintăm în vîrstă şi învăţăm să cunoaştem emoţiile şi sentimentele şi să le utilizam pozitiv. Poate că nu întîmplător se vorbeşte în popor de maturizare, care, în fond, este potenţialul pe care-l dobîndim de a învăţa abilităţile practice bazate pe componentele EQ.
Aceasta este marea revoluţie a anilor 2000: supremaţia trăirilor sufletesti care ia locul spiritului materialist, al gîndirii reci, al gestiunii şirurilor de cifre, al statisticilor şi deciziilor luate de sus. Adevăratele valori se dovedesc a fi: intuiţia, blîndeţea, simpatia, puterea de concentrare, înţelegerea, empatia. Viitorul aparţine pe deplin E.Q.-ului

155 de ani de la cea de-a doua UNIRE A ROMANILOR

Vlahuta, cu versuri de o dureroasa actualitate

Nu  te minunezi cum, dupa 133 de ani de cand Vlahuta publica aceste versuri, acestea  par a fi scrise astazi?

Suntem blestemati?

CÂINELE CU COVRIGI ÎN COADĂ

LUPUL, ŞI CÂINELE CU COVRIGI ÎN COADĂ

Era un câine cu covrigi în coadă

Care rodea un os, într-o ogradă.

Şi cum trăgea din el de zor,

Din spate, dinspre răzor,

Veni cam neştiutor,

Regele pădurilor,

Lupul, al său verişor.

- Frăţioare, foamea-i mare,

Zise el cu glas mieros.

- N-ai cumva vreun os de ros?

- Un os zici? Nu am stăpâne

Dar de vrei ceva de ros,

Am colo, ceva mai jos,

Cinci covrigi, dar nu-i  frumos

Să serveşti fără motiv,

Covrigi, ca aperitiv.

- Cinci covrigi? Din ce-s făcuţi,

Cumva din carne de mieluţi?

- Ooo, nu, din grâu, măria ta,

Făină,… cam aşa ceva.

Gustă lupul din covrig,

Şi-l luă pe şale cu frig.

-O să intru-acum în strungă,

Rup o oaie să-mi ajungă.

Dacă te-apuci de lătrat

Javră, vei fi terminat!

Nici nu  e mare scofala

Să deduci de-aici morala:

Cei ce doar carne mănâncă,

Nu ascultă vreo poruncă.

Nu vor şti în veci, lup, câine,

Cum se câştigă o pâine.

EMINESCU, EMINESCU, EMINESCU...

Motto:
"Şi când propria ta viaţă singur n-o ştii pe de rost,
O să-şi bată alţii capul s-o pătrundă cum a fost!"
...
"De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva
Famenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă-a lăuda:
Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură
Laudele lor desigur m-ar scârbi peste măsură."

Sunt convins că nu prea multă lume a avut prilejul să citească o astfel de descriere a Luceafărului făcută de marele Caragiale. Cerându-mi scuze pentru nerespectarea ortografiei originale, vă las să-l "vedeţi" pe Eminescu, şi prin ochii dramaturgului.  

„Sunt peste douăzeci de ani de atunci. Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfârşise: era toamnă, şi aceste păsări călătoare se întorceau pe la cuiburile lor. Văzându-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mândrie:

„ Îţi place să te ocupi cu literatura... Am şi eu un băiat în trupă care citeşte mult; este foarte învăţat, ştie nemţeşte, şi are mare talent: face poezii; ne-a făcut şi nouă câteva cuplete minunate. Eu cred că ţi-ar face plăcere să-l cunoşti”

Şi-mi povesti cum îl găsise într-un hotel din Giurgiu pe acest băiat – care slujea în curte şi la grajd – culcat în fân şi citind în gura mare pe Schiller. În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan – biblioteca băiatului – plin cu cărţi nemţeşti. Băiatul era foarte blând, de treabă, nu avea niciun viciu. Era străin de departe,  zicea el, dar nu voia să spună de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aici din cine ştie ce împrejurare. Actorul îşi propuse să-l ia ca sufleur cu şapte galbeni pe lună şi băiatul primi cu bucurie. Îşi luase biblioteca şi acuma se afla în Bucureşti. Seara trebuia să vină la directorul lui – astfel puteam să-l văd. Eram foarte curios să-l cunosc. Nu ştiu pentru ce, îmi închipuiam pe tânărul aventurier ca pe o fiinţă extraordinară, un erou, un viitor om mare.

...

Tânărul sosi. Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari, negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.

„ Mă recomand, Mihail EMINESCU”

...

În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligenţă – cel mai mâhnit suflet în trupul cel mai trudit!

Şi dacă am plâns când l-au aşezat prietenii şi vrăjmaşii, admiratorii şi invidioşii, sub teiul sfânt, n-am plâns de moartea lui; am plâns de truda vieţii, de câte suferise această iritabilă natură de la împrejurări, de la oameni, de la ea însăşi. Acest EMINESCU a suferit de multe, a suferit de foame. Da, dar niciodată nu s-a încovoiat: era un om dintr-o bucată şi nu dintr-una care se găseşte pe toate cărările.

Generaţii întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Şerban Vodă, după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, şi o bucată din care să scoţi un alt Eminescu nu se va mai găsi poate. „

Ion Luca Caragiale, 1889, iunie, 18

SUM, ERGO COGITO!

René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650)

Am găsit în sertarele sufletului meu aceste modeste încercări de a-mi etala gândurile, într-o formă cât mai apropiată de ceea ce ar putea însemna CUGETARE. Rog cititorii, ca în cazul în care unele dintre aceste gânduri vă vor părea interesante şi doriţi să le preluaţi,  sa specificaţi autorul, şi anume, ViS

Deşi timpul ne este duşman de moarte, mereu avem nevoie de el!

Timpul este drumul spre moarte, pe care pluteşte destinul.

Avem un singur ROL în viaţă, pe care îl interpretăm obligatoriu şi fără greşeală, după un scenariu necunoscut. Acesta este DESTINUL!

Destinul nu poate fi forţat! El doar se împlineşte, indiferent de ceea ce faci, sau de ceea ce crezi!

Uitarea este drumul care duce către izbăvire, dar care trece prin multe păcate.

FII, pentru A FI, şi după ce nu vei mai fi!

Decepţia poate fi izvorul unor succese răsunătoare, dar şi al unor înfrângeri catastrofale.

Cel care a lins unde a scuipat, merită să rămână vierme.

Dacă tăcerea începe să-ţi vorbească, ascult-o cu mare atenţie! Ai putea afla taina înţelepciunii.

Înţelepciunea este experienţă, ajunsă la maturitate.

Tăcerea înţeleptului poate fi uneori ARTĂ ORATORICĂ.

În situaţii dramatice, până şi ateii îl vor invoca pe Dumnezeu.

Nu poţi separa fericirea de optimism, aşa cum nu poţi separa tristeţea de pesimism.

Când alergi după fericire nu uita că dezamăgirea zboară în urma ta. Dacă te-a atins, te-a cuprins!

Marchează-ţi trecerea prin timp,  alfel, va trece  timpul prin tine, marcându-te!

Când aşteptarea este prea lungă, disperarea stă să te ajungă.

Boala raţiunii este disperarea.

Prostia, răutatea şi lăcomia sunt doar trei dintre catastrofele comportamental – atitudinale ale omului, din cauza cărora pier mai mulţi indivizi decât  în toate catastrofele naturale, luate la un loc.

Într-o lume în care, homo homini lupus a devenit un modus vivendi, cinstea este o rara avis.

Lacrimile unui suflet zdrobit, se vor risipi, cândva, în uitare.

Să te ferească Dumnezeu, de intriga unei femei inteligente!

Dacă nu ne-am putea ascunde gândurile uneori, am trăi într-o teribilă ruşine.

Degeaba te ascunzi între cuvinte. Te va găsi cineva, care ştie să citească printre rânduri

Să nu râzi, când cineva plânge pentru că, într-un final, şi tu vei sfârşi într-o mare de lacrimi.

Înalţă-te, dar nu uita că vei fi obligat, cândva, să cobori!

Învaţă cum să ştii să te opreşti la momentul potrivit!

Abandonează-ţi visul, doar în momentul în care eşti convins că nu mai ai nicio şansă!

                                    ViS

LA MULTI ANI, IOAN, IOANA,ION, IONICA, IONUT, IONEL, IONELA, NELU, NELA!

LA MULTI ANI!