René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650) |
Am găsit în sertarele sufletului meu aceste modeste încercări de a-mi etala gândurile, într-o formă cât mai apropiată de ceea ce ar putea însemna CUGETARE. Rog cititorii, ca în cazul în care unele dintre aceste gânduri vă vor părea interesante şi doriţi să le preluaţi, sa specificaţi autorul, şi anume, ViS
Deşi timpul ne este duşman de moarte, mereu avem nevoie de el!
Timpul este
drumul spre moarte, pe care pluteşte destinul.
Avem un singur ROL în viaţă, pe care îl interpretăm obligatoriu
şi fără greşeală, după un scenariu necunoscut. Acesta este DESTINUL!
Destinul nu poate fi forţat! El doar se împlineşte, indiferent de
ceea ce faci, sau de ceea ce crezi!
Uitarea este drumul care duce către izbăvire, dar care trece prin multe păcate.
FII, pentru A FI, şi după ce nu vei mai fi!
Decepţia poate fi izvorul unor succese răsunătoare, dar şi al
unor înfrângeri catastrofale.
Cel care a lins unde a scuipat, merită să rămână vierme.
Dacă tăcerea începe să-ţi vorbească, ascult-o cu mare atenţie! Ai
putea afla taina înţelepciunii.
Înţelepciunea este experienţă, ajunsă la maturitate.
Tăcerea înţeleptului poate fi uneori ARTĂ ORATORICĂ.
În situaţii dramatice, până şi ateii îl vor invoca pe Dumnezeu.
Nu poţi separa fericirea de optimism, aşa cum nu poţi separa
tristeţea de pesimism.
Când alergi după
fericire nu uita că dezamăgirea zboară în urma ta. Dacă te-a atins, te-a
cuprins!
Marchează-ţi trecerea prin timp, alfel, va trece timpul prin tine, marcându-te!
Când aşteptarea este prea lungă, disperarea stă să te ajungă.
Boala raţiunii este disperarea.
Prostia, răutatea şi lăcomia sunt doar trei dintre catastrofele
comportamental – atitudinale ale omului, din cauza cărora pier mai mulţi
indivizi decât în toate catastrofele naturale,
luate la un loc.
Într-o lume în care, homo
homini lupus a devenit un modus vivendi,
cinstea este o rara avis.
Lacrimile unui
suflet zdrobit, se vor risipi, cândva, în uitare.
Să te ferească
Dumnezeu, de intriga unei femei inteligente!
Dacă nu ne-am
putea ascunde gândurile uneori, am trăi într-o teribilă ruşine.
Degeaba te
ascunzi între cuvinte. Te va găsi cineva, care ştie să citească printre rânduri
Să nu râzi, când
cineva plânge pentru că, într-un final, şi tu vei sfârşi într-o mare de lacrimi.
Înalţă-te, dar nu
uita că vei fi obligat, cândva, să cobori!
Învaţă cum să
ştii să te opreşti la momentul potrivit!
Abandonează-ţi
visul, doar în momentul în care eşti convins că nu mai ai nicio şansă!
ViS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti ceva de spus, exprimati-va aici: