ORIGINEA BOLILOR ESTE IN CREIER
Am simtit nevoia sa public acest articol pentru ca, observ de multe ori, in special la persoanele tinere, o exagerata teama de a consuma produse alimentare care contin aditivi (E-uri). Si nu asta ar fi problema, ca nu consuma astfel de alimente, ci aceea ca asociaza consumul acestora, in mod inevitabil, cu imbolnavirea persoanelor care le consuma, de cancer. Copiii mei, ei insisi la o varsta cand eu ar trebui sa invat de la ei, sunt obsedati de "efectele catastrofale" ale consumului de carne, fapt pentru care s-au hotarat sa devina vegetarieni, complicandu-mi mie existenta si amarandu-ma, pentru ca stiu ca lipsa carnii din alimentatie le poate produce boli grave, chiar daca putin vizibile, fizic vorbind. Sper ca-mi vor "spiona" blogul si vor citi aceasta postare pentru ca, in mod direct, discutiile devin sterile si enervante.
Doctorul german Ryke HAMER (foto) a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti doar stand de vorba cu ei. Nu facea nimic magic, in afara faptului ca le explica logic si rational despre stransa legatura dintre starea mentala si boala. El sustine ca fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui SOC emotional. El a numit acest soc dupa numele fiului sau: Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer).
Dr. Hamer era in anii ‘70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalti doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.
Insa cursul vietii doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia lui. Aceste socuri l-au ranit la un nivel profund, si, ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.
Ajunsese un doctor care trata pancientii de cancer, iar in paralel trebuia sa
se trateze pe el insusi de cancer. Era speriat de rata mare de insucces a
tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai
avea incredere in ele . Desi pare descurajator, acest
context urma sa-l ajute pe Dr. Hamer sa revolutioneze lumea medicala.
Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat
imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica
pierdere a fiului sau.
Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut
pe Dr. Hamer sa investighezeistoricul pacientilor sai
de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin
experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se
dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost
surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des
precedate de un eveniment traumatizant.
Există o LEGATURĂ
dintre diferitele zone ale creiereului şi anumite organe
Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe.
Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat
cu istoricul lor medical.
Dr. Hamer a descoperit ca orice
boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde
in mod specific si este legata, in
mod particular, de un eveniment traumatizant perfect
identificabil.
Mai exact, a sesizat aparitia
unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, in
diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de
cancer, aveau vibraii mai intense EXACT in aceleasi zone ale creierului.
Cu alte cuvinte, fiecare tip de
cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.
Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi
desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i
se va retrage dreptul de a mai profesa(pentru ca perturba
afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supravietui, trebuie sa
vanda anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependenta etc.).
Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de
sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a
confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost
nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca
dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti ai dr. Hamer, cu cancer in faza
terminala, erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra
aceasta este inversa.
Noua medicina porneste de la “Regula de Fier a Cancerului”
Fiecare cancer sau alta
afectiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN SOC
EMOTIONAL: numit DHS (Sindromul
Dirk Hamer – denumit astfel in onoarea fiului sau)care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar
dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.
La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale:
a. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS)
determină ZONA in care
apar vibratii anormale in creier. Zona de pe creier in care
apar aceste inele concentrice,determina
organul in care
va aparea boala.
b. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste
mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.
Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe
care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale. A demonstrat mai intai cum,
si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict
care genereaza un soc emotional.
Originea bolilor este în creier
Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc
emotional (numit DHS) care surprinde individul total nepregatit”.
Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal,
conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati,
de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate
acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie
inteles in contextul evolutiei noastre personale.
Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma
pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii
de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de
nemancare sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” ,
cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in
camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc
conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut
sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”,
cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul
pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca,atunci
cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier,
cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele
concentrice (In
1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca
aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii).
Dupa impact, celulele
cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondentcare,
la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata.
Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite
zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte
a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte
sau amenintari.
In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de
baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau
reproducerii, „noul creier” (creierul
mare) este codat cu teme mult mai av ansate, precum cele legate deconflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de
identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de
embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui
conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau
prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul
embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral
corespondent.
GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al
tumorilor) ilustreza ca organele controlate
de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier
mesoderm, precum plamanii,
ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura,
peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara,
imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a
conflictului (initiata de DHS).
EXEMPLE
Cancerul de plaman
Sa luam exemplul
cancerului de plaman: conflictul
biologic asociat cu cancerul de plaman este un
soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni
biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira.
Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care
regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare
pulmonara.
Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a
celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic
foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand
astfel sansele de supravietuire ale organismului.
Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca
fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de
tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional
total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In
majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui
diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.
Cancerul de san
Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul
“mama-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste
tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care
controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict
de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul
ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres,
cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice,
formand o tumora.
Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari
capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de
vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se
naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare.
Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta
tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor
dragi(a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de
grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este
valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc
specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege
Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii
zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala
specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.
Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta
tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de
noul creier. Toateorganele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici,
epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de
alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier.
In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor
corespondente acestei zone a creierului raspund
prin degenerare celulara.
Necrozarea ovarelor sau a
testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de
exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare
emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este
de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica
precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se
dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o
zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce
corespunde tesutului
canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare,
rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost
luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci
cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest
conflict-soc, tesutul
canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii
este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit
sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului.
Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns
biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija
si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o
persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic
nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul
sanului.
Faza de îmbonăvire(de
conflict) şi Faza de vindecare(post conflict)
Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice
boala are si o rezolvare, iardesfasurarea oricei boli
are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica).
In timpul primei faze, a
conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata
conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice,
psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu
situatii neasteptate.
Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine
total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa
apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital,
deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in
plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului.
Faza activa a
conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece
pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele
specifice ale activitatii conflictuale suntextremitatile
reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea
si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea
mult timp, urmarile pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu
poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al
complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital
precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu
pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare.
Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali)
care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o
anumita limita complet arbitrara.
Daca o persoana moare pe
durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii
de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si
emotionale.
De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a
unei prognoze negative, de genul “Mai ai
doar sase luni de trait!”, impact ce arunca
pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu
foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi
consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant
pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac
decat sa il accelereze.
Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de
cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o
ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost
date chiar de autoritati.
Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de
sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a
confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost
nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca
dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in
viata. In cazul tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa.
Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr.
Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu
exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod
apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer
organic…Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie,
care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un “pustiu stiintific”
(“scientific wasteland” – Lancet 1991).
Corpul se vindecă
singur