Pagini

joi, 28 noiembrie 2013

SIC TRANSIT GLORIA MUNDI

Dovada ca, mai devreme sau mai tarziu, generalii ajung tot rezervisti.
Cei mai multi sunt  din promotia de ofiteri, august, 1977.
Bine ati venit in lumea reala!



41 de generali cu funcţii de conducere din Ministerul Apărării Naţionale au fost trecuţi în rezervă de preşedintele Traian Băsescu. Aceştia au îndeplinit vârsta de pensionare, iar mandatele lor nu au mai fost prelungite.
  1. Decret privind înaintarea în gradul de general - cu patru stele, la trecerea în rezervă, a domnului general-locotenent - cu trei stele, Fănică Cârnu din Ministerul Apărării Naționale;
  2. Decret privind înaintarea în gradul de general - cu patru stele, la trecerea în rezervă, a domnului general-locotenent - cu trei stele, Teodor Frunzeti din Ministerul Apărării Naționale;
  3. Decret privind înaintarea în gradul de general - cu patru stele, la trecerea în rezervă, a domnului general-locotenent - cu trei stele, Dan Ghica-Radu din Ministerul Apărării Naționale,;
  4. Decret privind înaintarea în gradul de general - cu patru stele, la trecerea în rezervă, a domnului general-locotenent - cu trei stele, Valeriu Nicuţ din Ministerul Apărării Naționale;
  5. Decret privind înaintarea în gradul de amiral - cu patru stele, la trecerea în rezervă, a domnului viceamiral - cu trei stele, Aurel Popa din Ministerul Apărării Naționale;
  6. Decret privind înaintarea în gradul de general-locotenent - cu trei stele, la trecerea în rezervă, a domnului general-maior - cu două stele, Viorel Angelescu din Ministerul Apărării Naționale;
  7. Decret privind înaintarea în gradul de general-locotenent - cu trei stele, la trecerea în rezervă, a domnului general-maior - cu două stele, Virgil Bălăceanu din Ministerul Apărării Naționale;
  8. Decret privind înaintarea în gradul de general-locotenent - cu trei stele, la trecerea în rezervă, a domnului general-maior - cu două stele, Avram Cătănici din Ministerul Apărării Naționale;
  9. Decret privind înaintarea în gradul de general-locotenent - cu trei stele, la trecerea în rezervă, a doamnei general-maior - cu două stele, Maria Lupu din Ministerul Apărării Naționale;
  10. Decret privind înaintarea în gradul de general-locotenent - cu trei stele, la trecerea în rezervă, a domnului general-maior - cu două stele, Valentin Petre din Ministerul Apărării Naționale;
  11. Decret privind înaintarea în gradul de general-locotenent - cu trei stele, la trecerea în rezervă, a domnului general-maior - cu două stele, Dan Plăviţu din Ministerul Apărării Naționale;
  12. Decret privind înaintarea în gradul de general-locotenent - cu trei stele, la trecerea în rezervă, a domnul general-maior - cu două stele, Dumitru Seserman din Ministerul Apărării Naționale;
  13. Decret privind înaintarea în gradul de viceamiral - cu trei stele, la trecerea în rezervă, a domnului contraamiral - cu două stele, Niculae Vâlsan din Ministerul Apărării Naționale;
  14. Decret privind înaintarea în gradul de general-maior - cu două stele, la trecerea în rezervă, a domnului general de brigadă - cu o stea Liviu Scrieciu din Ministerul Apărării Naționale;
  15. Decret privind înaintarea în gradul de general-maior - cu două stele, la trecerea în rezervă, a domnului general de brigadă - cu o stea, Ion Cerăceanu din Ministerul Apărării Naționale;
  16. Decret privind înaintarea în gradul de general-maior - cu două stele, la trecerea în rezervă, a domnului general de brigadă - cu o stea, Ion Coşcodaru din Ministerul Apărării Naționale;
  17. Decret privind înaintarea în gradul de general-maior - cu două stele, la trecerea în rezervă, a domnului general de brigadă - cu o stea, Mihai Ciungu din Ministerul Apărării Naționale;
  18. Decret privind înaintarea în gradul de general-maior - cu două stele, la trecerea în rezervă, a domnului general de brigadă - cu o stea, Marian Macri din Ministerul Apărării Naționale;
Decret privind înaintarea în gradul de general-maior - cu două stele, la trecerea în rezervă, a domnului general de brigadă - cu o stea, Gheorghe Motoc din Ministerul Apărării Naționale;

TRACII, ISTORIE ASCUNSA


Un film, cat un Tratat de istorie. Multumim, Daniel Roxin!
 http://danielroxin.blogspot.ro/2013/11/filmul-documentar-tracii-istorie.html
Si pentru a confirma parca, neantizarea  a doua milenii de istorie a neamului nostru, iata ce spune Mircea Eliade despre "istoricul istoriei" noastre:

“Noi, ROMÂNII, nu avem niciun motiv să idolatrizăm Istoria. Printre neamurile fără noroc, ne numărăm în frunte.”

“De ce-am idolatriza, noi, românii, Istoria ? Descindem dintr-unul din neamurile cele mai numeroase din lume și praful s-a ales de el; nici măcar limba nu i se mai cunoaște.”

“Ca să supraviețuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri să cucerească pământul”.

“Nicolae Iorga spunea că nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon: în loc să-și ridice privirile spre miază-noapte și să unească toate neamurile tracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lăsat atras în orbita civilizației mediteraneene și, ajuns la culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia”.

“Cu o mie de ani în urmă, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvânt o catastrofă de incalculabile consecințe pentru istoria românilor: slavii au ocupat Peninsula Balcanică și s-au întins până la Adriatica”.

“Istoria neamului românesc e alcătuită din atâta sânge și atâta nenoroc datorită în primul rând incapacității Occidentului de a vedea dincotro vine primejdia. Pe noi, timp de cinci secole, ne-a scos din istorie victoria Imperiului Otoman; și această victorie se datorează neputinței occidentalilor de a se uni împotriva unui dușman comun.”


“Istoria se făcea în Apus; fără noi, datorită și sângelui nostru. Occidentalii nu stăteau nici ei cu mâinile în sân ci se luptau; dar se luptau între ei. Evident, lupta aceasta între frați, veri și cumnați, nu putea avea aceeași sângeroasă intensitate ca, prin părțile noastre, lupta cu turcii și tătarii. Se ardeau orașele în apus, dar parcă tot mai rămânea ceva. Occidentul e bogat în ruini și toate sunt istorice. La noi, nu rămânea nimic, nicio urmă. Încă din timpul năvălirilor barbare, oamenii învățaseră cum să-și ardă satele și să le refacă primăvara următoare.”

“În timpul acesta, la o mie, două de kilometri spre Apus, se înălțau catedralele, se îmbogățeau castelele, se înfrumusețau mănăstirile și oamenii aveau prilejul, măcar la răstimpuri, să citească pe sfinți, pe teologi și pe poeți, să înțeleagă că sunt oameni și să se bucure că trăiesc omenește – iar nu ca fiarele sălbatice, prin munți, prin păduri, ca strămoșii noștri, care nu aveau altă vină decât aceea de a se fi născut în calea răutăților.”

“Românii nu au sabotat istoria. Au înfruntat-o și i-au rezistat din toate puterile lor”.

joi, 21 noiembrie 2013

CANCERUL ESTE DECLANSAT DE SOCURI EMOTIONALE


ORIGINEA BOLILOR ESTE IN CREIER
Am simtit nevoia sa public acest articol pentru ca, observ de multe ori, in special la persoanele tinere, o exagerata teama de a consuma produse alimentare care contin aditivi (E-uri). Si nu asta ar fi problema, ca nu consuma astfel de alimente, ci aceea ca asociaza consumul acestora, in mod inevitabil, cu imbolnavirea persoanelor care le  consuma, de cancer.  Copiii mei,  ei insisi la o varsta cand eu ar trebui sa invat de la ei, sunt obsedati de "efectele catastrofale" ale consumului de carne, fapt pentru care s-au hotarat sa devina vegetarieni, complicandu-mi mie existenta si amarandu-ma, pentru ca stiu ca lipsa carnii din alimentatie le poate produce boli  grave, chiar daca putin vizibile, fizic vorbind. Sper ca-mi vor "spiona"  blogul si vor citi aceasta postare pentru ca, in mod direct, discutiile devin sterile si enervante.

 











Doctorul german Ryke HAMER (foto) a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti doar stand de vorba cu ei.  Nu facea nimic magic, in afara faptului ca le explica logic si rational despre stransa legatura dintre starea mentala si boala. El sustine ca fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui SOC emotional. El a numit acest soc dupa numele fiului  sau: Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer).

Dr. Hamer  era in anii ‘70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalti doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.

Insa cursul vietii  doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia lui.  Aceste socuri l-au ranit la un nivel profund, si, ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.
Ajunsese un doctor care trata pancientii de cancer, iar in paralel trebuia sa se trateze pe el insusi de cancer.  Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere in ele . Desi pare descurajator, acest context urma sa-l ajute pe Dr. Hamer sa revolutioneze lumea medicala.
Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau.
Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investighezeistoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.
Există o LEGATURĂ dintre diferitele zone ale creiereului şi anumite organe
Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.
Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil.
Mai exact, a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibraii mai intense EXACT in aceleasi zone ale creierului.
Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.
Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa(pentru ca perturba afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supravietui, trebuie sa vanda anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependenta etc.).
Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti ai dr. Hamer, cu cancer in faza terminala, erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa.
Noua medicina porneste de la “Regula de Fier a Cancerului”
Fiecare cancer sau alta afectiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN SOC EMOTIONAL:  numit DHS (Sindromul Dirk Hamer – denumit astfel in onoarea fiului sau)care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.
La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale:
a. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS) determină ZONA in care apar vibratii anormale in creier. Zona de pe creier in care apar aceste inele concentrice,determina organul in care va aparea boala.
b. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.
Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale. A demonstrat mai intai cum, si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un soc emotional.
Originea bolilor este în creier
Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional (numit DHS) care surprinde individul total nepregatit”.
Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.
Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca,atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii).
Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondentcare, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari.
In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai av ansate, precum cele legate deconflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent.
GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).
EXEMPLE
Cancerul de plaman
Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara.
Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului.
Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.
Cancerul de san
Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora.
Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare.
Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi(a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.
Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toateorganele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier.
In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.
Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.
Faza de îmbonăvire(de conflict) şi Faza de vindecare(post conflict)
Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iardesfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica).
In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.
Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului.
Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale suntextremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale.
De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul “Mai ai doar sase luni de trait!”, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.
Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.
Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa.
Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un “pustiu stiintific” (“scientific wasteland” – Lancet 1991).
Corpul se vindecă singur

duminică, 17 noiembrie 2013

DIN CICLUL SA FITI SANATOSI: PRODUSE HOFIGAL


Am gasit, prin corespondenta mea virtuala, acest interviu pe care, pentru ca mi s-a parut foarte interesant, vi-l postez aici.  Nu stiu cine e persoana care i-a luat acest interviu, dar stiu despre intervievat ca este inginerul chimist Stefan Manea, directorul general al firmei romanesti HOFIGAL, firma specializata in producerea si comercializarea unor suplimente alimentare naturale, cum ar fi: uleiuri, ceaiuri, gemoderivate, tincturi, capsule si comprimate, uleiuri volatile in miere, dar si produse cosmetice, gen creme, balsamuri, sapunuri, uleiuri, solutii etc.
Ştefan Manea (Hofigal): Suntem ţara cu cel mai bun pământ. Dar nu ştim să-l preţuim! Cercetarea şi dezvoltarea nu poţi s-o faci de unul singur ● Primul produs enzimativ din lume din usturoi, praz şi nap ● Nu mai produc decât produse pe bază de materie primă pe care mi-o fabric singur ● Ne-am înfiinţat o întreprindere nouă care se numeşte Aromaplant ● Ştirul şi napul sunt declarate de ruşi plante de interes naţional pentru sănătatea poporului ● Fiecare tip de celulă din plante corespunde uneia din organismul uman ● În viitorii 40 – 50 de ani, dacă stăpânim enzimele vom stăpâni lumea - V-aş ruga să ne spuneţi câteva lucruri legate de modul în care brandul Hofigal face faţă dificultăţilor cu care se confruntă piaţa românească. - Eu pot să spun următorul lucru: că Hofigal în momentul de faţă şi-a creat un nume mai ales prin activitatea de cercetare. În afară de noi nu mai este nici o altă firmă şi fac cofinanţări. Eu în fiecare an am avut între 12 şi 14 firme pe care le-am cofinanţat. Cineva mă întreba, la un moment dat: ai făcut socoteala câţi bani ai dat la cofinanţare?! Niciodată. Aş fi cumpărat vreo 250 apartamente. Dar nu asta e problema. Problema este că din cercetarea pe care o facem noi avem foarte multe brevete. Nu există an în care să nu participăm la concursuri de inventică internaţionale, Bruxelles, Geneva, la Londra, peste tot şi nu a fost nici un an în care să nu luăm unu, două premii – medalii de aur – pentru produsele noastre. Peste 80 la sută din produsele pe care le avem sunt din proprietate privată. Cum am făcut acest lucru? Am luat o serie de oameni cu experienţă, din Institutul de cercetări chimico farmaceutice, inclusiv oameni cu care am lucrat înainte şi am avut o politică pe care o am şi acum, pe toţi care au venit încoace după facultate, i-am obligat să-şi ia doctoratele cu o temă sau alta din domeniul în care lucrăm şi astfel i-am obligat să se pună la curent cu tot ce este nou şi să ştie absolut toate noutăţile din domeniu. Şi cu acest lucru am reuşit să-i determin să facă meserie din pasiune. Nu poţi să avansezi, fără pasiune. Eu, în momentul de faţă am şi muncitori foarte mulţi cărora le-am spus să facă pasiune şi, aproape incredibil tineri care au brevete pe tehnologii cumpărate din afară. V-aş da un singur exemplu: am cumpărat anul trecut o instalaţie de capsule gelatinoase din China, care se vând şi pe plan mondial. Ei bine, eu am reuşit cu ei, cu muncitorii şi mecanicii respectivi, ca aceste capsule gelatinoase intercalând un utilaj – o moară coloidală – să putem introduce în ele şi produse solide în uleiurile respective. O chestiune pe care nu o are nimeni pe plan mondial. Este o premieră făcută cu oamenii de aici. Dar, cu aceşti oameni care sunt de valoare. Am încercat să îi formez să fie ca o familie. Cercetarea aşa e. Cercetarea şi dezvoltarea nu poţi s-o faci de unul singur. Am făcut aceste colective pe temele de cercetare pe care le avem cu statul. Şi avem şi teme internaţionale. De exemplu, o temă foarte interesantă pe care o avem cu Turcia, cu Iugoslavia, cu Polonia şi Ungaria. O temă despre care, aparent, poţi să spui: a, ce e aşa de important? E vorba de reziduurile care cad de pe blănurile animalelor. Acele reziduuri sunt de o valoare extraordinară dacă ştii să le valorifici. Unele din ele sunt sisteme enzimatice, altele sunt produse valoroase din toate punctele de vedere. Am trecut să dezvoltăm ştiinţe pe care nici măcar nu le-am băgat în programa de învăţământ. De exemplu, în medicină. La noi, la Medicină nu se învaţă aromoterapia, enzimologia, gemoterapia. Or am înfiinţat secţie de enzimologie şi anul acesta am scos primul produs enzimatic recunoscut care rezolvă nişte treburi cu totul deosebite. Respectiv, rezolvă colesterolul, trigliceridele, tensiunea, glicemia, produs care nu are nici o toxicitate. Şi dacă vă spun materiile prime din care e făcut o să zâmbiţi: usturoi, praz şi nap! Şi am oameni care sunt interesaţi în mod deosebit să cumpere produsul pentru că aici toată tehnologia de a obţine aceste enzime are un secret. Sunt oameni din afară care ar vrea să îl transforme în medicament ca să-l folosească ei. Şi, de exemplu, sunt două ţări care cumpără produsul de la mine şi se vinde cu de 14-15 ori preţul pentru că problema… este palpabilă.
Problema colesterolului: sunt o grămadă de medicamente care au efecte benefice momentan, dar efecte toxice pe durată lungă, extrem de periculoase. Cercetări făcute acum de englezi arată că orice medicament luat pentru colesterol este o otravă. Să vă explic pe scurt: colestorolul este numit de noi bun şi rău. Colesterolul este fabricat de către ficat 85%. Restul de 15% vine din afară, din grăsimi, din
ce mâncăm. Dacă eu încerc să reduc acest colesterol, cel bun este căruţaşul care cară prin sânge materiile prime la celule, cel rău care se depune pe vase este cel din care se formează membranele celulare, noile celule care se nasc. Şi cantitatea de colesterol pe care eu o am este calculată de partea aia de creier şi ea este calculată în funcţie de câte celule îţi mor în organism. Dacă tu umbli la ficat şi cauţi să rezolvi problemele astea nu faci altceva decât să îţi accelerezi procesul de îmbătrânire. Adică este o chestie complet nouă pe plan mondial. În acest mod eu nu umblu pe organ, umblu pe ficat şi îl determin să fabrice şi noile celule care îi trebuie şi să-mi rămână colesterolul care este strict necesar. În trei-patru luni de zile am avut oameni care aveau colesterolul 280 şi au ajuns la 170, în limita strict necesară cu acest produs. De asta am spus de enzimologie căci în afară de chinezi, ruşi, americani, în toată Europa nu mai există nimeni care să producă produse pe bază de enzime. Suntem singurii „obraznici” dacă vreţi – pentru că aşa mi s-a spus la un congres: ceea ce vreţi dvs. este obrăznicie. Adică avem această chestiune, avem oameni şi copii pe care i-am format. Şi îi vom forma în continuare. Şi tineri şi bătrâni. Avem oameni şi de peste 80 de ani care lucrează, dar iau şi tineri, obligându-i să înveţe, să facă doctoratul, masteratul, îi oblig să înveţe pentru a duce mai departe. Asta este una din căile mele de lucru cu care mă menţin cu produse noi. Al doilea lucru pe care l-am considerat strict necesar: eu nu mai produc decât produse pe bază de materie primă pe care mi-o fabric singur, bio şi ecologică. Pentru că cercetările de pe plan mondial şi în mod deosebit… aici pot să spun că ruşii sunt foarte avansaţi chiar faţă de chinezi. Ruşii au cercetări speciale pentru aşa ceva. Un exemplu vă dau: ruşii au un institut special de cercetări care se ocupă numai de spirulină. O algă. Dar este alga completă pentru viaţă. Este alga cu care a plecat Gagarin în Cosmos, hrana pentru cosmonauţi, hrana pentru cei care lucrează în subteran, este hrana care îţi asigură absolut tot. Aici am şi un brevet făcut în mod deosebit cu Republica Moldova, profesorul Şelaru din Chişinău. Şi vreau să vă spun un lucru care nu ştiu cât se ştie la noi. Pe moldovenii din Republica Moldova noi îi tratăm aşa, ca pe nişte rude mai sărace, dar sunt mai deştepţi decât noi. Pentru că puţină lume ştie că fostul imperiu sovietic a vrut să facă arma bacteriologică şi a făcut toate cercetările la Chişinău şi, de aceea chimia era la cel mai înalt nivel. Toate ştiinţele naturale, acest centru avea studenţi, la un moment dat, din peste 120 de oraşe din toate ţările lumii. După revoluţie am făcut, imediat ce mi s-a permis, o primă întreprindere la Chişinău cu spirulina. Atunci am brevetat… am şi acum în seră fişa mea. Ruşii, aceşti moldoveni „ai noştri”, s-au ocupat de cercetarea asta foarte avansată şi partea de bio-chimie m-a ajutat foarte mult şi pot să spun că nivelul lor ştiinţific era mult peste ce aveam noi în ţară. Şi am profitat de treaba asta. Cercetarea pe care am făcut-o cu ei a continuat pe un drum pe care, asta vreau să-l accentuez şi anume ce se întâmplă cu plantele, cu algele, cu tot ce este verde dacă foloseşti insecticide, ierbicide. O cercetare pe care ei o demonstrează astăzi: au ajuns la nişte treburi practice deosebite. Armurariul este materia primă pentru silimarină (pentru o mulţime de utilizări). Silimarina de sinteză este una din cele patru componente. Silimarina de sinteză are o activitate de 5% faţă de silimarina naturală formată din toate componentele. Dacă această plantă este crescută cu un azotat de amoniu, ca îngrăşământ, se transformă şi se obţin nişte aminosilighine extrem de toxice. Şi dintr-un produs sănătos faci o otravă în toată regula. Foarte multe din produsele zise naturale compromit calitatea. Acum între Turnu-Măgurele şi Alexandria, la Furculeşti ne-am înfiinţat o întreprindere nouă care se numeşte Aromaplant şi avem peste 300 ha de pământ unde ne facem culturile, aproape 200 ha sunt transformate în terenuri bio, autorizate de Ministerul Agriculturii şi internaţional de firma italiană care se ocupă în toată Europa de aşa ceva. Aici iarăşi vă spun despre o cercetare comună cu ruşii. Am găsit o plantă care poate transforma într-un an un teren otrăvit într-unul bio. Se cheamă ştirul. Ăla pe care noi nu dăm doi bani pe el şi cu care ţăranul român creştea porcii. Amarand – denumirea sa din greacă care înseamnă „învinge tot” – este un dar al lui Dumnezeu care face următoarele chestiuni: poţi să o pui în orice fel de pământ că nu-ţi iese la suprafaţă decât plantă curată. Dacă vrei să vezi un teren cât e de bun smulgi un ştir. Dacă rădăcina e dreaptă şi curată atunci e teren bun, bio, dacă pe rădăcină găseşti nişte negi, alea sunt nişte otrăvuri pe care ştirul reuşeşte să le scoată şi le izolează. - M–am întrebat adeseori dacă vitalitatea extraordinară a buruienilor nu poate avea o folosinţă concretă.
- V-aţi întrebat bine. Facem o greşeală imensă că spargem acest tot pe care ni-l dă natura. Toate plantele au rostul lor – bine aţi spus. E păcat că aşa zisa ştiinţă modernă – din care am făcut şi eu parte, că am şi eu păcatele mele – ştirul ăsta mai are o proprietate descoperită de ruşi. La o anumită vârstă frunza de ştir are o activitate antibiotică atât de puternică încât nu există comparaţie cu… nici un antibiotic care există la ora actuală. Dar şi lucerna e net superioară proteinei de carne de pasăre, de vită, conţine toţi acei 8 aminoacizi de care organismul uman are nevoie; al doilea lucru: rădăcina plantei se duce până la 12 m adâncime în pământ, dacă apa este la 6 m adâncime nu mai contează dacă a plouat sau nu, dar nu numai atât. Ea scoate la suprafaţă minerale şi tot ce îi trebuie încât după ea ţăranul român ştia să facă rotirea culturilor, 4-5 ani de cultură de grâu şi porumb, iar punea lucernă şi astfel scotea dupa câţiva ani tot ce îi trebuie plantei. O altă treabă despre plante: cine oare a dat doi bani vreodată pe napi?! - Un fel de cartofi…. - Ei bine, ruşii au demonstrat o treabă, şi anume faptul că porcul care mănâncă napi nu face artrită. Şi până la 18 – 20 de ani cât trăieşte nu face nici o boală. Acum, mai nou, s-a descoperit că napul conţine în el o polizaharidă a fructozei. Anumite tipuri de napi. Că sunt mai multe feluri. Eu am în cercetare cu ruşii vreo şase tipuri de napi. După cercetări a reieşit că acest produs are distanţa foarte variabilă între oxidrili. Aceştia încadrează toate metalele toxice încât dacă iei produse pe bază de napi este exclusă orice boală de colon. Şi de aceea ştirul şi napul ruşii le-au declarat plante de interes naţional pentru sănătatea poporului şi au făcut institute de cercetări şi colaborez cu ei. Cu natura asta e foarte greu. Am fost la un congres zilele trecute: „Omenire, încotro?” Şi eu le-am spus: lăsaţi cu cometele, cu lovitul… noi ne autodistrugem singuri. S-au uitat cam ciudat la mine. Am întrebat pe cineva: de ce sub un nuc nu creşte niciodată troscot sau ştir? Există medicina vibraţională. Cel mai teribil detector de minciuni s-a făcut cu ajutorul plantelor care nu pot să te înşele. Fiecare tip de celulă din plante corespunde uneia din organismul uman. De exemplu, se cunoaşte din antichitate că ţăranul român îşi trata flebitele cu castane. Le ţinea 4-5 zile în apă apoi le sfărâma. Gemoterapia modernă arată că ce? Atunci când făcea treaba asta începea să germineze castana. Atunci apăreau celulele noi. Ca să se constate acum, după cercetări foarte multe, că celulele din germenele de castane sunt identice cu cele din vasele de sânge ale noastre. Sistemele de vibraţie ale castanei le percepe organismul, de asta, la ţară, oamenii se duc şi îmbrăţişează castanul. Sunt vibraţiile care purifică organismul, o chestie pe care lumea o înţelege foarte greu, dar sunt şi altele… coacăzul are în frunze nişte componente care seamănă cu cortizonul, dar nu are nici o toxicitate pentru că organismul uman o acceptă. Iată, pădurarii trăiesc în aer curat. Şi toată lumea spune vai, ce bine de ei, respiră aer curat. Ei bine, ei fac parte din categoria de oameni cu cea mai scurtă viaţă. Un pădurar care a tăiat un copac până la 1 km se degajă energie negativă. Noi nu cunoaştem această lume a plantelor. Concluzia: natura trebuie păstrată ca atare. Poate aţi văzut, pe toate produsele Hofigal eu am o lozincă, cuvintele lui Eminescu: „Natura nu minte niciodată”. Dar Eminescu nu a fost publicat înainte de Revoluţie pentru filozofia lui: Natura egal Dumnezeu. Natura are soluţii la toate. Atunci, dreptul meu este de a o lăsa cum este. - Aş vrea să vă rog să trecem pe un registru concret. Care sunt ultimele realizări ale Hofigal? - Am făcut această linie nouă de capsule gelatinoase unde facem produse noi, printre care unul în premieră mondială, care se numeşte LARV Albina. Asta arată că albina ca atare are foarte multe componente micro şi macro elemente comune cu ale organismului uman şi are peste 200 enzime comune cu ale organismului uman. Apilarnilul care se făcea înainte, se lua lăptişorul de matcă se făcea liofilizare şi îl făcea solid. Dar acesta are 70 la sută apă şi 30 la sută substanţă uscată. Exact ca şi organismul uman. Ei bine, în momentul când făceai această uscare distrugeai o grămadă de enzime. E pentru prima dată pe plan mondial când iau acest lăptişor de matcă, îl bag într-o maşinărie specială, îl bag în ulei, respectiv Omega 3, alături de spirulină şi îl încapsulez cu toate proprietăţile lui de la albină. Şi nu înlătur nimic din ceea ce se cheamă de la matcă. Ei bine, produsul dă nişte rezultate foarte bune.

marți, 12 noiembrie 2013

ROBERT NEGOITA, UN PRIMAR CARE TACE SI FACE



De vreo 3  saptamani,  cateva sute de muncitori, cu zeci de utilaje , de toate dimensiunile, au luat cu asalt strada noastra in incercarea de a o reconfigura dupa niste proiecte urbanistice stiute doar de Primarie si  firmele castigatoare ale licitatiilor. In orice caz, actiunile sunt atat de ample, incat nu au cum sa nu iti atraga atentia.  Fara sa vreau, atunci cand privesc afara, vad  muncitorii in actiune, permanent ocupati, si coordonati. Nu exista timpi morti, n-au timp sa respire, pana si tigarile, pentru cei care fumeaza, sunt pufaite in timpul lucrului.  Pana acum cateva zile, observam o echipa de control, se vedea asta dupa gesturile (discrete dar ferme) “ personajului principal”. De la distanta de observare, nu-mi puteam imagina ca persoana respectiva ar putea fi chiar primarul sectorului in persoana. Il vazusem  prea des, uneori si de doua ori pe zi, insa imi atragea atentia silueta sa. Semana cu Robert Negoita. Ca sa-mi risipesc curiozitatea, iau camera si ma uit cu zoom. El era! Fara tam-tam, fara presa martor, fara alai, el, cu unu, doi edili si tot asa, unu, doi reprezentanti ai firmelor implicate. Verifica, dispunea si hotara. 


Ordinele ii erau executate imediat. Unul dintre ele mi-a placut in mod deosebit pentru ca a insemnat plantarea a inca unui rand de copaci intr-un spatiu in care chiar  s-ar fi impus acest lucru. In cateva ore, cel putin 20 de copaci au fost plantati in spatiile indicate, pe o lungime de aproximativ 100 de metri.  Tocmai ma gandeam ca disparuse din peisaj dupa alegeri primarul nostru. In afara de o disputa pe fonduri avuta cu Oprescu, nu mai stiam mai nimic despre el. Si iata ca apare acum, spre placuta mea surprindere, si dovedeste ca este omul care tace si face. Cu alte cuvinte, omul potrivit, la locul potrivit


 Daca ar rezolva si problema redisclocarii sectiei de votare catre una din institutiile aflate in apropiere, si nu la  aproape 3 km cum este acum, chiar ca l-as vota si a doua oara cu mult drag. Bravo Robert! Asa trbuie sa se implice un PRIMAR ADEVARAT.  Mult Succes in continuare! Dupa cum vezi, alegatorii sunt cu ochii pe tine. 

luni, 11 noiembrie 2013

SFANTUL MUCENIC VICTOR

LA MULTI ANI  TUTUROR ACELORA CARE PURTATI NUMELE VICTOR, VICTORIA SAU DERIVATE ALE ACESTORA!
 

Pătimirea Sfîntului Mucenic Victor şi a Muceniţei Ştefanida (11 noiembrie)

În vremea împărăţiei lui Antonin împăratul Romei, era un ostaş de fel din Italia, ostăşind sub stăpînirea voievodului Sebastian, cu numele Victor, care a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos, iar numele Lui cel Preasfînt îl mărturisea înaintea tuturor. Pornindu-se prigoană asupra creştinilor, a chemat voievodul pe fericitul Victor şi i-a zis: "Au venit la noi cărţi de la împăratul, poruncind să vă ducem pe voi, creştinii, la jertfele zeilor noştri; iar pe cei ce nu se vor supune, cu grele munci să-i chinuim. Deci tu, Victore, să aduci jertfă zeilor, ca să nu cazi sub munci, căci îţi vei pierde viaţa şi sufletul tău".
Iar Sfîntul Victor a răspuns: "Eu nu mă voi pleca poruncii împăratului celui muritor şi nu voi face voia lui, pentru că am pe Împăratul Cel fără de moarte, Dumnezeul şi Mîntuitorul meu Iisus Hristos, a Căruia împărăţie este fără de sfîrşit şi cei ce fac voia Lui vor avea viaţă veşnică; iar cei ce fac voia împăratului vostru cel muritor, a căruia împărăţie este vremelnică, vor pieri în veci".
Voievodul a zis către dînsul: "Tu eşti ostaş al împăratului nostru, supune-te dar poruncii lui şi adă jertfă". Sfîntul a răspuns: "De acum nu mai sînt ostaş al împăratului vostru cel pămîntesc, ci al Celui ceresc, pentru că deşi am ostăşit o vreme sub stăpînirea împăratului vostru, însă n-am încetat a sluji Împăratului meu. Şi acum nu-L voi lăsa pe El şi idolilor voştri nu voi jertfi. Deci, fă ceea ce voieşti. Iată trupul meu este în mîinile tale, iar peste suflet are stăpînire numai Dumnezeul meu".
Iar voievodul a zis: "Omule, singur pe tine te dai în primejdie, neascultînd porunca; jertfeşte zeilor ca să te izbăveşti de muncile care îndată te vor ajunge pe tine". Sfîntul a răspuns: "Eu chiar aceasta voiesc, a răbda munci pentru Domnul meu şi mult mă voi bucura, învrednicindu-mă a pătimi pentru numele Lui".
Atunci voievodul îndată a poruncit să-i sfărîme degetele şi să le rupă din încheieturi. Apoi a ars un cuptor foarte mult şi a aruncat pe Sfîntul Victor într-însul, dar a rămas acolo trei zile viu şi nevătămat, ca şi cei trei tineri în cuptorul Babilonului. Iar muncitorul a poruncit a treia zi, să deschidă cuptorul şi să ia cenuşa mucenicului să o arunce în rîu. Dar cînd cuptorul a fost deschis, sfîntul a ieşit sănătos, lăudînd pe Dumnezeu pentru că nu s-a atins de dînsul focul şi nu l-a vătămat. După aceasta voievodul a chemat pe un vrăjitor şi i-a poruncit să omoare pe Sfîntul Victor cu otravă. Acela a fiert carne cu otravă aducătoare de moarte şi i-a dat să mănînce. Iar el a zis: "Deşi nu mi se cade a primi de la voi carne necurată şi a mînca, dar pentru ca să cunoaşteţi că nimic nu poate otrava cea aducătoare de moarte împotriva puterii Domnului meu, Dătătorul de viaţă, o voi mînca". Apoi, rugîndu-se, a mîncat carnea cu otravă şi n-a pătimit nimic.
Văzînd vrăjitorul că nu s-a vătămat sfîntul din mîncarea otrăvită, a pregătit alte cărnuri cu otravă mai cumplită şi a zis către sfîntul: "Dacă vei mînca şi aceasta şi vei fi viu, îndată voi lăsa tot meşteşugul vrăjitoriei şi al fermecătoriei şi voi crede în Dumnezeul tău". Iar Sfîntul Victor a mîncat şi acele cărnuri amestecate cu otravă şi mai cumplită şi a rămas iarăşi nevătămat. Atunci vrăjitorul a zis cu mare glas: "Iată, ai biruit puterea vrăjitoriei mele, Victore, şi sufletul meu cel pierdut de demult l-ai scos acum din iad, pentru că cred în Domnul Iisus Hristos, Cel propovăduit de tine". Apoi, ducîndu-se la casa sa, a adunat cărţile vrăjitoriei şi toate fermecătoriile şi le-a ars, apoi s-a făcut creştin desăvîrşit.
Voievodul văzînd că nimic nu a vătămat pe sfîntul, s-a mîniat foarte şi a poruncit să-i taie toate vinele trupului; după aceasta să-l arunce într-o căldare cu untdelemn fierbinte. Însă sfîntul zicea: "Aşa-mi este de plăcut acest untdelemn ce fierbe, precum celui însetat apa rece". Iar muncitorul, mai mult umplîndu-se de mînie, a poruncit să spînzure pe sfîntul pe lemn şi să-i ardă tot trupul cu făclii; apoi amestecînd nişte praf omorîtor cu oţet, l-a turnat în gura lui. Iar sfîntul a zis: "Oţetul şi această otravă de moarte îmi este dulce ca mierea şi fagurul".
Muncitorul, umplîndu-se mai mult de mînie, a poruncit să scoată ochii mucenicului lui Hristos. După aceasta l-a spînzurat cu capul în jos şi s-a dus lăsîndu-l aşa spînzurat trei zile. Iar a patra zi, socotind ostaşii că mucenicul ar fi murit, au venit să-l vadă şi aflîndu-l pe dînsul viu, s-au spăimîntat; iar toţi cei ce veniseră cu el au orbit şi-şi căutau fiecare povăţuitor. Dar sfîntului, făcîndu-i-se milă de dînşii, s-a rugat lui Dumnezeu cu sîrguinţă şi a zis către dînşii: "În numele Domnului meu Iisus Hristos, să vedeţi!".
Apoi ei îndată au văzut şi, mergînd, au vestit voievodului cele ce s-au făcut. Iar voievodul, mîniindu-se şi mai tare, a poruncit ostaşilor să jupoaie pielea de pe sfîntul. Aceasta făcîndu-se, o femeie din popor care venise la acea pierzare, anume Ştefanida, cu credinţa creştină, soţia unuia din ostaşi, a văzut două cununi frumoase coborîndu-se din cer, una pe capul Sfîntului Mucenic Victor şi alta pe capul său, şi a început cu mare glas a ferici pe sfîntul, zicînd:
"Fericit eşti, Victore, şi fericite sînt pătimirile tale pentru Hristos; bine primită este lui Dumnezeu jertfa ta ca şi a lui Abel, pentru că singur te-ai jertfit Lui cu inimă dreaptă. Astfel te-a primit pe tine Dumnezeu, ca şi pe Enoh, bărbatul cel drept, pe care l-a dus în rai ca să nu guste moartea pînă la o vreme. Drept eşti ca şi Noe cel plin de fapte bune şi desăvîrşit în neamul său. Crezut-ai ca şi Avraam şi te-ai adus pe tine jertfă lui Dumnezeu ca şi Isaac. Avut-ai osteneli ca şi Iacov şi te-ai făcut preaînţelept ca şi Iosif, căruia i-a fost dat a spune mai înainte cele ce erau să fie. Ispite ai răbdat precum Iov, care, după multe pătimiri a biruit pe diavolul; urmat-ai lui Isaia care a fost tăiat de Manase cu fierăstrău. De tine focul nu s-a atins ca şi de cei trei tineri din cuptorul lui Nabucodonosor. Ţi-ai pus nădejdea spre Dumnezeu, precum David fiul lui Iesei. Căci iată, văd două cununi trimise din cer, una mai mare şi mai frumoasă, iar alta mai mică. Deci, cea mai mare se aduce ţie de doisprezece îngeri, iar cea mai mică mie, căci şi eu sînt vas mai neputincios, însă sînt gata a intra în nevoinţă şi a răbda bărbăteşte pentru Domnul nostru şi sufletul meu a-l pune pentru El".
Acestea grăind ea şi auzind-o voievodul, a poruncit celor ce stăteau înainte să o prindă pe dînsa şi să o aducă înaintea sa. Şi căutînd spre dînsa cu mîndrie, a întrebat-o, grăind: "Cine eşti tu?" Sfînta a răspuns: "Sînt creştină!". Apoi a întrebat-o voievodul despre nume şi despre vîrstă şi aflînd că o cheamă Ştefanida şi are de la naşterea sa cinsprezece ani şi opt luni, iar cu bărbatul său a vieţuit un an şi patru luni, a început a grăi către dînsa mai cu blîndeţe, zicînd: "Pentru ce vrei să laşi aşa degrabă lumea aceasta frumoasă şi viaţa aceasta dulce şi cu buna petrecere împreună cu bărbatul tău şi voieşti a-ţi pierde frumuseţea tinereţii tale, dîndu-te singură de voie, la moarte pentru Cel răstignit?".
Sfînta a răspuns: "Las lumea aceasta deşartă şi vremelnică şi toate dulceţile trupeşti ce sînt pe pămînt, precum şi pe bărbatul meu, ca să pot ieşi împreună cu fecioarele cele înţelepte în întîmpinarea Mirelui Celui nemuritor, a lui Hristos Mîntuitorul meu". Iar voievodul a zis către dînsa: "Lasă acele cuvinte mincinoase şi nefolositoare despre Dumnezeul tău şi te apropie de zeii noştri şi le jertfeşte lor". Sfînta Ştefanida a răspuns: "Tu şi zeii tăi sînteţi plini de minciuni, iar eu grăiesc adevărul; căci Domnul meu adevărat este şi nu este nedreptate întru Dînsul. Deci nu voi jertfi mincinoşilor zei, ci voiesc a fi jertfă bine primită adevăratului Dumnezeu, Care vieţuieşte în cer, ca să nu mă lipsesc de cununa cea pregătită mie întru împărăţia Lui". Iar muncitorul îndată a poruncit să plece la pămînt vîrfurile a doi copaci de finic ce erau acolo şi să lege de dînşii pe Sfînta Ştefanida, şi să o sfîşie. Deci, i-a legat un picior de vîrful finicului celui plecat, iar altul de celălalt vîrf, apoi le-a dat drumul. Iar finicii, ridicîndu-se la înălţimea lor, au despărţit pe sfînta în două. Atunci sfîntul ei suflet zburînd ca o pasăre, şi-a aflat cuib în cer şi cununa cea pregătită ei. Iar pe Sfîntul Victor a poruncit tiranul să-l taie cu toporul.
Deci, auzind sfîntul hotărîrea aceasta, mulţumea lui Dumnezeu. Iar cînd era să-i taie capul, el a proorocit moartea muncitorilor săi, zicînd: "După douăsprezece zile veţi muri şi voi, iar după douăzeci şi patru de zile, voievodul vostru va fi prins de cei potrivnici". Acestea proorocind, el s-a rugat şi şi-a plecat capul, care a fost tăiat cu toporul. Iar după tăiere a curs lapte amestecat cu sînge şi mulţi din cei necredincioşi văzînd acea minune, au crezut în Hristos. Şi mai ales cînd au văzut împlinirea proorociei lui, căci precum a proorocit, aşa a şi fost; căci cu moarte năprasnică au pierit cei ce l-au muncit pe el, iar voievodul a căzut în mîinile vrăjmaşului său.
Astfel a pătimit Sfîntul Victor împreună cu Sfînta Ştefanida în cetatea Damascului, în a unsprezecea zi a lunii noiembrie. Iar acum se sălăşluiesc amîndoi în cetatea aceea, căreia nu-i trebuie soarele şi luna ca să lumineze, pentru că slava lui Dumnezeu o luminează pe dînsa şi luminătorul ei este Mielul lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine slavă, in veci. Amin.