PAS CU
PAS, proiectul de distrugere a României
Motto:
Cugetaţi, cugetaţi, cugetaţi…
PRELIMINARII
LA DISPARIŢIA UNEI NAŢIUNI.
SEZONUL
I – România şi românii.
8
EPISOADE:
1. Extincţia populaţiei. Emigrare masivă, forţată de slăbirea rapidă şi dramatică a
economiei naţionale şi de existenţa unei săracii care plasează România pe locul
doi în Europa, cu 40% din totalul populaţiei aflat sub pragul de subzistenţă –
numărul românilor plecaţi la muncă în străinătate, numai pe parcursul anului
2009, a fost de circa 3.000.000 de
persoane, urmaţi apoi anual de alte sute de mii -.
Exodul creierelor – medici, ingineri, informaticieni, cercetători,
specialişti din toate domeniile -.Natalitate în picaj accentuat– Romania se
află în al 26-lea an de declin demografic. Dacă la începutul anului 1990
România avea 23,2 milioane de locuitori, în anul 2015 are o populaţie de sub 20
de milioane. Creşterea ratei sinuciderilor – 8 persoane s-au sinucis pe zi, în
2011, în România, potrivit unui raport al Institutului Naţional de Medicină
Legală „Mina Minovici”. Sistemul medical în colaps – lipsa fondurilor de la
bugetul de stat şi a medicilor etc.
– Practicarea unui sistem de învăţămât total neperformant – dacă
în 1930, potrivit recensământului, în România numărul analfabeţilor era de 9,8
milioane de persoane, iar în perioada comunistă, analfabetismul fusese aproape
eradicat, în prezent, România a ajuns din nou ţara cu cei mai mulţi analfabeţi
din Europa, cu peste 2 milioane. La bacalaureatul din iunie 2012, la 54 de
licee din România niciun elev nu a reușit să promovezpe examenul maturității.
În 2013, rata medie de promovabilitate la examenul de bacalaureat a fost de
55,4%.
CONCLUZII: “Ubi bene, ibi patria” (Unde este bine, acolo este patria) –
sentinţă formulată de poetul roman Marcus Pacuvius (220-130 î.Hr.), citat de
Cicero în Cartea a V-a din “Tusculanae Disputationes”, anul 45 î.Hr. Acest
dicton latin, parafrazat sub formula „Ubi panis, ibi patria!„ (Unde este pâine,
este patria), a fost declarat deviza emigranţilor de pretutindeni, de
scriitorul J.Hector St.John de Crevecoeur, în cartea sa
„Letters from an American farmer”, publicată la Londra, în anul
1782.
2.
Neantizarea teritoriului naţional.
Vânzarea şi concesionarea de terenuri
cetăţenilor străini, în baza unor legi inacceptabil de permisive. – S-a
terminat
cu „Nu ne vindem ţara!”-.Jupuirea României prin retrocedări
frauduloase de bunuri immobile – case, terenuri/munţi, păduri etc. – chiar şi
sate întregi(!) cu bisericile şi cimitirele lor, pădurile defrişate masiv
imediat după dobândirea lor în instanţă.
Despăgubiri uriaşe, urmare a unor supraevaluări exagerate –
permise de o legislaţie special concepută pentru jaf şi acordate inclusiv
cetăţenilor străini, printre care chiar şi moştenitori ai unor hortişti şi
criminali de război(!).
CONCLUZII: „Corruptissima republica plurimae leges” (Statul cel mai corupt
are şi cele mai multe legi), dicton al istoricul Publius-Cornelius Tacitus
(55–115 d.Hr.).
3.
Spolierea economiei naţionale.
În “strategia “haotică a politicilor
economice româneşti de după ’90, sigura certitudine predictibilă a
fost corupţia.
Desfiinţarea industriei – site-ul http://www.ziar15minute.net/2013/04/04/
prezintă o listă, cuprinzând 1256 de mari întreprinderi româneşti,
cu peste 1000 de angajaţi pe unitate, unele ajungând la mai mult de 10.000 de
salariaţi, care au fost distruse, falimentate sau privatizate fraudulos de
către guvernele care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 25 de ani.
Întreaga suprafață a României concesionată străinilor pentru exploatarea
tuturor resurselor naturale (petrol, gaze, aur etc.), în condiţii
dezavantajoase statului român. Cheltuieli imense din bugetul de stat pentru achiziţii
păguboase dictate din exterior – fregate, avioane, armament etc. Un sistem financiar
bolnav, cu o economie subterană uriaşă – în anul 2013, reprezenta 40 de
miliarde de euro, cu un mecanism de impozitare fiscală neeficient
– în 2010 evaziunea fiscală a fost de 10 mld. Euro – şi având funcţionari
corupţi până la cel mai înalt nivel – vezi cazul fostului şef al ANAF Sorin
Blejnar -, cu împrumuturi uriaşe la bănci precum FMI şi BM – aflată la zero în
1989, la începutul anului 2010, România avea o datorie externă totală de 80,2
mld. Euro/numai într-un an, 2009, România a împrumutat 17,9 mld. Euro.
CONCLUZII: Românii trăiesc drama unor fenomene economice care parcă fac
parte dintr-o nedescoperită încă “Lege a distrugerii accelerate”. Ceea ce s-a
construit în România în zeci de ani, dispare în luni, săptămâni şi zile. În
1916, poetul Octavian Goga aprecia în jurnalul personal că, în România, clasa
politică era compusă în totalitate din secături. Câţiva ani mai târziu,
referindu-se la aceeaşi categorie de persoane, dramaturgul Victor Eftimiu
declama: „M-am saturat de lichele, dati-mi o canalie!”.
O explicaţie a dezastrului economic în care a ajuns astăzi România
este şi faptul că, printre cei care conduc politic destinele ţării de peste
doua decenii, evoluează în exclusivitate secături, lichele şi canalii.
Gaura (neagră) din steag, simbolul, plin de semnificatii (sumbre)
al “revoluţiei” din decembrie 1989
http://www.danceyou.info/tag/constitutie
4. Corupţia endemică. Şeful statului (!) – 68 de dosare
penale: acuzaţii de
fals, uz de fals, abuz în serviciu în formă calificată şi
continuată, bancrută frauduloasă, delapidare etc.-, prim-miniştri (!),
miniştri, funcţionari la toate nivelurile, magistraţi, procurori, politicieni
din întreg spectrul politic, parlamentari, baroni locali, “ciocoi” de toate
dimensiunile şi culorile sunt cercetaţi sau chiar condamnaţi în afaceri monstruoase
de corupţie şi de jefuire a avuţiei naţionale – în decembrie 2014, 32 de şefi de
Consilii Judeţene, din totalul de 41, erau anchetaţi sau arestaţi preventiv
pentru fapte de corupţie –. Şi, „cireaşă pe tort”, multe dintre aceste
infracţiuni sunt muşamalizate de o justiţie politizată, selectivă, uneori
implicată direct în fapte de corupţie de mare gravitate – a se vedea cazul
procurorului şef(!) al DIICOT, Alina Bica şi cel al judecătorului la CCR (!),
Toni Greblă. În privinţa „dispariţiei” Flotei României (peste 100 de nave
comerciale, România pe locul 9 în topul mondial, în 1989), procurorii
anticorupţie au decis neînceperea urmăririlor penale (NUP) pentru 7 persoane
implicate, pe motiv că o expertiză proprie (!) a DNA a stabilit “un prejudiciu zero”(!),
iar pentru fostul preşedinte Traian Băsescu, pe motiv că “faptele nu
există”(!).
Ce se poate deduce din aceste hotărâri ale procurorilor DNA?
Eventual, ipoteza absurdă că un Triunghi al Brmudelor înghite nave româneşti,
astfel că, pe cale de consecinţă, nu există vinovaţi („fapta nu există”) şi nu
sunt pagube materiale („prejudiciu 0”).
În mintea procurorilor DNA, singurii „iniţiaţi” ai naţiei, navele
sunt undeva în zona ezoterică a portului Constanţa, dar nu le vedem noi,
proştii de români. Aşa ceva…?!?!
CONCLUZII: “România este mare, cine fură ăla are!”, „Ţara noastră îi bogată,
fură tăţi şi nu să gată!”- ziceri din popor. „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu
producem cât furaţi!” – lozincă scandată la demonstraţiile de stradă.
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-16996675-
România este percepută drept una dintre cel mai corupte ţări din
Europa
http://www.dantomozei.ro/2014/04/1
5. Distrugerea patrimoniului cultural
naţional. Furtul la dimensiuni monstruoase, mai ales în perioada vidului
legislativ de după 1989 – monede dacice, artefacte, obiecte de artă populară,
tablouri, icoane, mobilier religios, bijuterii, elemente și chiar structuri din
case populare – vezi şi afacerea GOJDU.
Ministerul Culturii nu are o “Listă a monumentelor istorice” la
zi, cu o evidenţă clară asupra fiecărui monument în parte – Aceasta deficienţă
gravă, denotă lipsa evidentă de voință a factorilor decizionali, cu efecte
devastatoare, în care distrugerile sunt aproape permise -.Restituiri ilegale de
bunuri de patrimoniu. Neglijarea intenţionată a promulgăriiunei legislaţii
protective pentru patrimoniul cultural naţional – lăsând cale liberă jafulu
generalizat-. Fonduri nesemnificative, ca şi inexistente, alocate de la
bugetul de stat – Ministerul Culturii are doar șase angajați
?!?!?! care se ocupă de întregul patrimoniu cultural al României,la care se
adaugă specialiştii de la cele câteva filiale din teritoriu. Zeci de şantiere
arheologice au fost pur şi simplu abandonate.
CONCLUZII: “Patrimoniul cultural din România este o chestiune de siguranță națională”-citat
din interviul acordat de Şerban Sturdza, vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor
din România,ziaristului Vlad Ignat şi publicat în ziarul Adevărul (27 martie 2013)
şi în revista Historia (aprilie 2013).
Piese, de câte 1-1,5 kg. (!) bucata, turnate din aur provenit de
la monede Koson topite au fost vândute în străinătate ca fiind brăţări dacice
şi, o parte (13, cântărind 12,633 kg), au fost răscumpărate ulterior, prin
acţiuni ale Ministerului Culturii, cu sume exorbitante (6 milioane de Euro).
Excrocheria îşi face efectul şi acum!
În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat (!?) Castelul Bran,
bun de patrimoniu inestimabil, reginei Maria. E un blestem faptul că în România
s-au găsit nemernici prădători de ţară, de-a lungul tuturor timpurilor şi în
toate structurile sociale.
La moartea sa, regina nu a lăsat castelul ţării căreia i se
cuvenea, ca bun de patrimoniu de neînstrainat şi l-a trecut în testament în
proprietatea fiicei sale Ileana. După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat
și a intrat în proprietatea statului român, fiind amenajat şi administrat ca
muzeu de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare
terminată cu bani din bugetul statului român, în 1993.
La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice foarte
controversate, castelul este retrocedat. La data de 1 iunie 2009, intră pe
deplin în posesia habsburgilor moștenitori: Dominic, Maria Magdalena și
Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat.
Principalul vinovat al acestei acţiuni incalificabile împotriva
patrimoniul cultural al României este fostul ministru al culturii Adrian
Iorgulescu, implicat şi în alte afaceri necurate asemănătoare: retrocedarea
Castelului Peleş, cazul aşa-ziselor brăţări dacice de aur etc.
Dar, e vinovată şi clasa politică de după 1989, în întregimea ei,
pentru elaborarea legislatiei actuale, inadmisibil de permisivă când e vorba de
avuţia naţiei.
La 15 ianuarie şi 26 februarie 2007, istoricul Mihai Pelin scria
în „Cronica Română”: „Acum, Dominic de Habsburg vrea să vândă ceea ce i s-a
oferit în conditii perfect ilegale… Ce ar mai trebui ca lui Adrian Iorgulescu
să-i intre în cap că se joaca cu focul?
Actualul guvern îl apară şi-i cântă în strună, dar n-ar fi exclus
ca un alt guvern să-i ceară socoteală pentru escrocheriile puse astăzi în
operă. Şi chiar dacă nici aşa ceva nu va surveni, omul oricum va rămâne în
istorie ca un ministru pe care l-a durut undeva de soarta patrimoniului
cultural naţional şi de soarta culturii, în general…
În schimb, în Parlament se vorbeşte despre formarea unei comisii
de anchetă, care să cerceteze condiţiile evident suspecte în care a fost cedat
unui cetăţean străin un bun remarcabil de patrimoniu cultural şi istoric. Ii
dorim succes, deşi ne îngrijorează faptul că această comisie va lucra sub girul
Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei a Camerei Deputaţilor, prin
zelul căreia s-au acoperit destule matrapazlâcuri.” Ceea ce, din păcate,
s-a şi întâmplat cu adevărat.
6.
Slăbirea Bisericii Ortodoxe Române
– Ortodoxia este percepută ca religie
naţională în Romania, în primul rând datorită faptului că 86,8% din populație este
de această confesiune (conf. recensământului din 2002) –. Scoaterea religiei
din şcoli. Acceptarea pe teritoriul României a activităţii tuturor cultelor,
sectelor, mişcărilor religioase esoteric – gen Biserica Scientologică -, şi a
grupărilor spirituale –gen MISA - “Mişcarea pentru Integrarea Spirituală în
Absolut”, iniţiată de Gregorian Bivolaru şi bazată pe practici sexuale
neotantrice. Presiuni şi sprijin material din partea unor cercuri oculte din
exterior pentru dezvoltarea în România a mişcărilor de emancipare a homosexualilor
– având ca efecte directe disoluţia instituţiei familiei şi subminarea moralei
creştine. Atacuri sistematice în mass-media –propagarea de informaţii denigratoare
– şi în zona creaţiei artistice – filme, piese de teatru, artă plastică – blasfemiatoare:
– Piesa de teatru „Evangheliştii” scrisă de Alina Mungiu Pippidi, în 1992, ridiculizează
întreaga istorie a mântuirii.
Iisus Hristos este prezentat ca un om fără personalitate, un
pretext pentru o mare farsă religioasă, un profet supus manipulării şi apetenţei
sexuale. Sfântul Apostol Pavel este în piesă un farsor şi un ucigaş, iar evangheliştii
sunt nişte impostori plătiţi să scrie la comandă despre evenimente inexistente.
Pe scenă, secvenţele vulgare sunt numeroase şi culminează cu un
act de sex oral(!) între Iisus şi femeia păcătoasă, care în Biblie este
prezentată ca o pildă luminoasă de pocăinţă, spălând cu lacrimi picioarele
Mântuitorului. Juriul Galei UNITER a desemnat „Evangheliştii” drept „cea mai
bună piesă românească” a anului 1992, întrucât ar reprezenta un „proiect de
resuscitare(!!??) a dramaturgiei româneşti”. Piesa a fost pusă in scenă la
Ateneul Tătăraşi din Iaşi.
– Filmul„După dealuri”, scenariul şi regia de Cristian Mungiu,
este inspirat de romanele semnate de Tatiana Niculescu Bran despre cazul din 2005
al unei tinere care a murit la o mănăstire izolată din România, după o
exorcizare.
În fapt, este vorba despre acţiunile unui călugăr şi ale câtorva
călugăriţe, ale căror fapte psihopatice, prin generalizarea indusă, sunt
proiectate explicit asupra imaginii bisericii ortodoxe. Criticul de film Mircea
Valeriu Deacă susține că“reperul principal al filmului ar fi icoana
bisericească”. Pelicula a avut premiera la 19 mai 2012, la Festivalul Internațional
de Film de la Cannes, unde Cristian Mungiu a câștigat premiul pentru cel mai
bun scenariu.
http://roncea.ro/2012/11/21/
CONCLUZII: În Pastorala de Crăciun din 2014, Arhiepiscopul Sucevei şi
Rădăuţilor, IPS Pimen, a spus: „Credinţa noastră nu este un articol de import.
Ea este sufletul cu care s-a născut poporul român. Este temelia vieţii noastre
sufleteşti, e centrul ei de greutate, este siguranţa noastră în faţa
neprevăzutului nostru istoric. Şi nu avem noi dreptul, şi nicio generaţie nu-l
are, de a înstrăina sau profana, după gustul timpului,
acest străvechi şi sfânt patrimoniu naţional al tuturor veacurilor
şi generaţiilor româneşti … Or, eliminarea religiei din şcoli este un atentat
la fiinţa noastră naţională, la credinţa neamului nostru românesc, este o
ofensă a maiestăţii divine”.
7.
Discreditarea sentimentului naţional. Ridiculizarea noţiunii de patriotism.
Aruncarea în derizoriu a valorilor naţionale. Crearea psihozelor facebookiste –
componentă a manipulărilor cu ţinte globaliste -. Intoxicarea tradiţiilor
naţionale şi a folclorului românesc – fenomenul “bălălău”,
manelismul -.
CONCLUZII:
A. „Un popor fără tradiţii este un popor fără viitor“ –
politicianul Columbian Alberto Lleras Camargo.
B. Din filozofia şi din morala manelistă: „Ban pe ban pe ban, pun
ban pe ban / Fac afaceri mari în stil American / Că cel mai mult şi cel mai
mult / Un lucru în viaţă mi-a plăcut / Să am euro şi parai / Dar fără să ridic
un pai.” (Florin Salam); „Fur la tata bani cu sacu / Şi-i dau toţi să fiu al
dracu / Şi când îmi vine mie pe chelie / O ţin din beţie în beţie / Vagabond de
meserie… Dacă vrei să-ţi fie bine / Atunci scapă-mă de tine / Dar dacă te joci
cu focul /Am să-ţi fac electroşocuri.” (Nicolae Guţă).
“Trimite o felicitare de ziua naţională speciei urbane ce arborează
drapelul naţional cu mândrie.” Această felicitare poate fi accesată şi
expediată gratis prin bunăvoinţa site-ului:
http://www.ejungla.ro/felicitari/fullsize/1_Decembrie
8.
Diabolizarea poporului. Promovarea pe plan mondial a unor
imagini deformate în mod grotesc despre români, cu generalizări defăimătoare şi
profund umilitoare. Românii, cei mai fioroşi hoţi, tâlhari şi criminali.
Holocaustul din România hipertrofiat. Comunismul cel mai nemilos din lume.
“Revoluţia” din ’89, cea mai sângeroasă. Dictatorul cel mai odios – Oare cine
şi de ce a hotărât executarea acestuia în ziua sfântă a Crăciunului? - Nivelul
de inteligenţă al românilor printre cel mai scăzut – Un studiu ştiinţific,
publicat în 1940, de prof. C. Rădulescu-Motru, demonstra
că românii aveau la acea dată o inteligenţă normală şi o
rapiditate în gândire peste medie. O altă cercetare, realizată în 2010, de
profesorul Richard Lynn (Universitatea din Ulster), îi plasează pe români, în
ceea ce priveşte coeficientul de inteligenţă al popoarelor europene, pe locul
27 din 29 de ţări. Trădătorii/vânzătorii de ţară cei mai eficienţi.
Oportuniştii cei mai jalnici.
CONCLUZII:
1. Dacă este să dăm crezare acestor
cercetări privind nivelele de inteligenţă, atunci nu putem decât să constatăm
că locul codaş ocupat acum de noi în clasamentul european, mai ales la
categoria de alfabetizare ştiinţifică – aproape jumătate dintre români (42%) cred
că Soarele se învârte în jurul Pământului, în timp ce 7 procente nu ştiu ce să
spună sau nu vor să răspundă –, se datorează unei degradări continue a
societăţii româneşti.
2. Ultimele două opinii sunt pe cale de
a fi larg acceptate. În primul rând, de cei care cred că ne merităm soarta. Că
multe dintre nenorocirile de mai sus, inclusiv pocirea imaginii, ni le facem cu
mâna noastră. E drept, uneori, acţionăm şi ca o consecinţă directă a unui
semnificativ impuls. “Prietenii” ştiu din partea cui – vine provocarea -, de ce
– este declanşată – şi cum – se manifestă.
EPILOG.
Tendinţele aproape suicidare ale evoluţiei României, în acest prim sfert de
secol 21, vin ca o mănuşă pe mâna tot mai viguroasă a NOII ORDINI MONDIALE –
NOVUS ORDO SECLORUM - Vestea bună (good news) – dacă ne încălzeşte cu ceva,
eventual că moare şi capra vecinului – este că nu suntem singurii în această
situaţie. Vestea proastă (bad news) este că noi suntem în vârful lăncilor şi nu
este nici o noutate (no news) că ţintele ce urmează a fi străpunse – „glasul
sângelui”, apartenenţa la o rasă, la un popor, la o cultură, la o religie– au o
duritate redutabilă, care le-a permis să reziste de la începuturile omenirii
până în prezent. Originea etno-culturală este considerată, mai ales în
cercurile naţionaliste, ca fiind „ultima linie de rezistenţă împotriva
haosului”.
Articolul
complet se poate accesa la urmatoarea adresa:
https://archive.org/stream/VasileMaiereanPreliminarii
