Sfantul Mare Mucenic Gheorghe

La multi ani, sa traiti cu numele!
Acelora dintre voi care purtati numele Gheorghe, Gheorghita sau derivate din acestea, v-am aprins o lumanare la Catedrala Patriarhala si m-am rugat pentru sanatatea voastra Va urez multi ani cu sanatate!

Hristos a inviat!

TUTUROR, ACELORA CARE TRECETI PE LA VIS, VA DORESC SA AVETI  SARBATORI PASCALE LUMINATE!

Despre Joia Mare

In Joia Mare se praznuieste spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, Cina cea de Taina, rugaciunea din gradina Ghetsimani si vinderea Domnului de catre Iuda. In seara acestei zile crestinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul tarii, fetele fac cate 12 noduri unei ate, punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a implinit. Acesta ata si-o pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul. Tot aici se pastreaza obiceiul de a spala picioarele celor din casa (copii) de catre femeile mai in varsta.

In Vestul tarii, o familie care prepara painea pentru Paste, pentru biserica, o aduce acum cu vase noi, cu lumanari si vin, pentru a ramane pana la Pasti. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti se zice ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca.

In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita. Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele lenese se spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea foc canepii netoarse. Sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: "Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te - nduri si sa ne dai / Cele oua - ncondeiate / De acolo din covate".

Joia Mare este considerata binefacatoare pentru morti. Acum se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare. In Oltenia si acum se fac in zori, in curti si / sau la morminte focuri pentru morti din boz sau nuiele; se spune ca ele inchipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa in curtea arhiereasca, sa se incalzeasca la el, cand Iuda l-a vandut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfantul Petru, cand s-a lepadat de Hristos.

  In unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se striga peste sat. Dar strigarea o facea Voevoda Tiganilor - un flacau caruia i se comunicau abaterile fetelor si feciorilor din Postul Mare.

Joia Mare este cunoscuta mai ales, in cultura populara actuala, ca ziua in care se inrosesc ouale; pentru ca se spune ca ouale inrosite sau impistrite in aceasta zi nu se strica tot anul. De asemenea, oamenii cred ca aceste oua sfintite si ingropate la mosie o feresc de piatra.

Ouale se spala cu detergent, se clatesc, se lasa la uscat, apoi se fierb in vopsea. Pe langa oua rosii, romanii contemporani mai vopsesc ouale si in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunza, apoi il leaga intr-un ciorap subtire si asa il fierb, ca sa iasa "cu model".

Mai demult, ouale se vopseau cu coji de ceapa, cu sunatoare (pojarnita), cu coaja de crin rosu sau cu flori de tei; luciul li se dadea stergandu-le, dupa ce s-au fiert, cu slanina sau cu untura.

Spiritualitatea romaneasca pastreaza si cateva legende referitoare la inrosirea oualor. Cea mai cunoscuta spune ca, intalnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus ca Hristos a inviat. Iar ei au raspuns ca atunci va invia Hristos, cand se vor inrosi ouale din cosul ei. Si pe data, ouale s-au facut rosii. Se mai spune ca, dupa Inviere, jidanii au aruncat cu pietre in Maria Magdalena. Iar pietrele se prefaceau in oua rosii. Alta legenda spune ca, sub crucea pe care a fost rastignit Hristos, Maria Magdalena a pus un cos cu oua si ele s-au inrosit de la sangele ce cadea din ranile Domnului. Exista si alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atat de raspandit pe teritoriul romanesc, asa cum era si in trecut, ceea ce l-a facut pe un calator turc din secolul al XVIII-lea sa numeasca Pastele sarbatoarea de oua rosii a ghiaurilor (crestini) valahi.

Dar oul, simbol al fecunditatii si al formei aproape desavarsite, era folosit si de alte popoare, in ritualurile lor de sarbatori. Popoarele Asiei si Europei, care serbau Anul Nou la echinoctiul de primavara, ofereau in dar, prietenilor si vecinilor, oua rosii. Acest obicei, mult practicat in Italia, Spania, Franta, Rusia si chiar in Persia, s-a transmis crestinilor de la pagani. Si romanii se zice ca foloseau ouale rosii la sarbatoarea lui Janus. La persi, egipteni, greci si gali oul era emblema universului, opera divinitatii supreme. La crestini se credea ca el il reprezinta pe Creator, care creeaza tot si contine in sine totul. La romani este nelipsit in ultimele zile ale Postului Mare, fiind consumat de Paste, dupa ce este sfintit si toata familia ciocneste oua. In dimineata primei zile de Paste, e obiceiul, in Bucovina, de a te spala cu ou rosu si cu bani, ca sa ai fata rosie ca oul si sa fii bogat tot anul.

Ouale colorate in alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primaverii. Cele colorate in negru simbolizeaza chinul si durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce dar, daca vrem sa vorbim despre arta populara in privinta ornarii oualor de Paste, trebuie sa ne referim la incondeiatul oualor. Ouale inchistrite sunt simbolul Mantuitorului, care a iesit din mormant si a inviat, precum puiul din gaoace. In Bucovina (si nu numai) ele se numesc si "oua muncite", dedicand stradania de a le face frumoase patimilor pe care le-a suferit Hristos pentru lume.

Tehnica difera in functie de zona, timp, creatorul popular. Cea mai raspandita si mai renumita traditie a incondeiatului oualor este in Bucovina. Mai intai, aici se incondeiau oua crude, apoi fierte, iar azi se inchistresc oua golite de continut. Instrumentul cu care se "scriu" ouale se numeste chisita (un varf ascutit de tabla de arama, fixat intr-o maciulie a unui bat plat). Tehnica traditionala spune ca la incondeiat se misca oul, iar nu instrumentul. Acum se mai foloseste si penita, in cazul incodeierii oualor cu tus.

Tehnicile sunt diferite. Cea mai apropiata de traditie este incondeierea prin acoperirea succesiva cu ceara, apoi scufundarea oului in diferite bai de vopsea: intai galben, apoi rosu, verde, albastru, negru.

  In ornarea oualor se folosesc motive geometrice, fitomorfe sau zoomorfe. Dintre ele amintim romburi, triunghiuri, zig-zag-uri, puncte, frunza de stejar, bradul, floarea de maces, graul, coarnele berbecului, pestele, cerbul (coarnele cerbului), steaua magilor, cararea (calea) ratacita, carligul ciobanului, crucea Pastelui, etc. Mai nou se intalnesc icoane pictate pe oua sau in interiorul oului. Tot un motiv traditional il constituie incondeierea cu increteli (motive ornamentale) de pe camasile populare.

Se mai intalnesc si alte motive: sarpele, grebla, furca, cibotica cucului, hora, closca cu pui, coada randunicii, laba gastei, coltul porcului, strugurele, ciresica, floarea pastii, fierul plugului, cheptenul, fraul, ferestruica, etc., prezente, mai nou, in zona Branului. Dar se mai incondeiaza oua si in Vrancea, in Oltenia, etc.

  In ziua de azi se intalnesc si alte tehnici: incondeierea cu ceara colorata, cu ceara arsa, cu tusuri, etc. La urma, oualor li se da luciu cu lac.

In cultura populara actuala, ouale impistrite sunt, mai mult, obiecte de arta. Este o adevarata industrie a incondeierii oualor, care constituie mandria Pastelui bucovinean. Ele sunt vandute si peste hotare (mai ales cele din Bucovina), fiind deosebit de apreciate si de straini. Insa traditia general tinuta de romani este inrosirea oualor, care este o adevarata marca identitara si o indeletnicire speciala a fiecarei gospodine pentru Joia Mare.

Dr. Iuliana Bancescu

DUMINICA FLORIILOR

   

Acelora dintre voi, care va sarbatoriti onomastica purtand unul dintre  numele de mai jos, dar si acelora  care astazi va aniversati ziua de nastere, va urez    LA MULTI ANI ! SA TRAITI CU NUMELE!

Angela, Angelica, Anemona,Brandusa,Camelia, Codrin, Codrina, Codrut, Codruta, Craita, Crenguta, Crina, Crinu, Crinuta, Crizantema, Dalia, Delia, Floarea, Flora, Florenta, Florentin, Florentina, Florica, Florin, Florina, Garofita, Gentiana, Gherghina, Iasmin, Iasmina, Iris, Lacrimioara, Laur, Laura, Laurentiu, Laurian, Lauriana, Liliana, Lilian, Margareta, Malin, Malina, Micsunica, Mugurel, Narcis, Narcisa, Panseluta, Romanita, Roza, Rozalia, Trandafira,Veronica, Violeta, Viorel, Viorela, Viorica, Zambila, Zambilica. 

Jurnalist militar?!

Asa se explica acel articol "curajos"

Un jurnalist de la "Observatorul militar" care a ajuns capitan fara nicio zi de armata, ii irita si ii ironizeaza pe rezervistii veterani!

Materialul survine in urma sesizarilor unor militari in rezerva de bine care au descoperit ca un oarecare Bogdan Oproiu,  jurnalist militar cu gradul de capitan, critica atitudinea rezervistilor care intr-un mod sau altul se opun experimentului nefast desfasurat de statul roman cu rezervistii armatei romane, de mai bine de 3 ani de zile. In ziarul Observatorul militar,Nr. 13 (2-8 aprilie 2014), capitanul Bogdan Oproiu prezinta o perceptie proprie asupra realitatilor armatei, jurnalistul fiind totodata contrariat si despre faptul ca elucubratiile sale jurnalistice nu prea sunt impartasite de rezervisti care il contreaza pe Facebook.

Dar cine este capitanul Bogdan Oproiu? Dupa stil nu pare sa fie ofiter de cariera. Ofiterul de cariera este de regula acel militar care a urmat 4 ani studiile unei academii militare de profil, finalizate cu inca un an de specializare la una de scolile de aplicatii ale armelor. Un CV este pus la dispozitie de un simpatizant al "R-26500" si este preluat de pe Linkedin. Temerile se adeveresc! Intr-adevar, jurnalistul nu a urmat nicio forma de instruire pt. formarea ofiterilor de cariera, provenind din filiera indirecta a pregatirii ofiterilor (catalogati in esenta ca favorizati ai sistemului), intalniti de regula in armata, in specialitati care ar putea fi incadrate la fel de bine cu civili. 

Jurnalist militar, sau curajul neamului prost?

http://www.presamil.ro/om/2014/13/index.html#19/z
Am trait s-o vad si p-asta!
Capitane, capitane, vai de capul tau! Cat tupeu trebuie sa ai pentru a-ti da cu parerea cu privire la curajul unor ofiteri, despre care habar nu ai ce au facut efectiv in armata ca activi?
Ceea ce scrii tu in acest articol, ar fi putut fi scris de catre  oricare dintre " coloneii jurnalisti", ajunsi la acest grad,  fara niciun fel de pregatire militara. Apropo de curaj, capitane: cand eram eu capitan, prin 1989, decembrie, ni s-a spus ca unitatea noastra va fi atacata de catre un desant sovietic. Eram in jur de 200 de oameni, inarmati doar cu pistoletul, un pistol mitraliera si doua grenade defensive. Stiam, ca doar facusem parte din trupele speciale cu doar vreo doi ani inainte, cam ce dotare are un detasament de asalt,si ce am fi putut noi sa facem intr-o lupta  clar disproportionata. Sotia, si copiii mei, in varsta de 4, respectiv un an, capitane, ma asteptau acasa, dar eu nu mai aveam convingerea ca o sa-i mai vad, fiind dispus sa mor pentru tara, pentru libertatea noastra, cu siguranta si a ta. Daca, fara ipocrizie, ai fi dispus sa mori pentru o astfel de cauza te-as intelege. Dupa atitudine nu cred. Esti doar "vorbe". Macar pentru respectul datorat celor care s-au jertfit atunci, in decembrie 1989, ar fi trebuit sa "taci".  Pentru ceea ce ai scris in acest articol, capitane, cred ca demisia de onoare despre care vorbesti, n-ar fi suficienta. Arma condeiului nu-i de nasul tau si cred ca nicio alta arma.Ca civil ai putea sa scrii cate ceva  prin presa tabloida. Pentru presa militara, NU, niciodata ceva de bun simt. Ar fi interesanta opinia unor jurnalisi militari adevarati, ma gandesc acum doar la coloneii Ion Petrescu si Ilie Batca,  la genaralii Vaduva sau Floca.
P.S. Domnule general Popa, cum suportati o asemenea umilinta?

Rebus si Poezie: Serghei Esenin

Rebus si Poezie: Serghei Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberată. Veştejit de-al toamnei mele frig, Nu voi mai fi tânăr nicioda...

Agenţia pentru Sisteme şi Servicii Informatice Militare a împlinit 10 ani

Astăzi, 01 aprilie 2014, se implinesc 10 ani de când Centrul de Cercetare - Proiectare pentru Informatică şi Automatizarea Conducerii Trupelor, al Statului Major General, s-a transformat în Agenţia pentru Sisteme şi Servicii Informatice Militare. La rândul său, Centrul de Cercetare - Proiectare pentru Informatică şi Automatizarea Conducerii Trupelor a fost infiinţat în anul 1994, prin “contopirea” Centrului de Calcul al Ministerului Apărării Naţionale, cu Secţia 141 Cercetare Ştiinţifică şi de Automatizarea Conducerii Trupelor, a Statului Major General. Celor care aţi fost prin aceste structuri, dar şi celor care încadraţi acum ASSIM-ul,  vă urez LA MULŢI ANI!   Mai multe despre ASSIM, aici:  http://www.presamil.ro/ultimul_nr/index.html#10

Din păcate trebuie să vă dau şi o veste tristă, mai ales pentru aceia care l-aţi cunoscut. Ieri, 31 martie, Ion COTOROGEA, un om de un mare caracter, unul dintre pionierii informaticii militare şi un mare matematician, a încetat din viaţă. El a fost o lungă perioadă de timp angajat în structura Centrului de Calcul al M.Ap.N, apoi în structura de informatică a Direcţiei Financiar-Contabile a M.Ap.N. Colegii mai tineri  îi spuneau dom' PROFESOR, eu îi spuneam pe nume, deşi ne despărţeau vreo 8 ani. Dumnezeu să te ocrotească în ceruri, Ioane! Sincere condoleanţe familiei! Ceremonia de  înhumare va avea loc mâine, 02 04, orele 13.00, la cimitirul Domneşti. Odihnească-se în pace!