http://www.presamil.ro/om/2014/13/index.html#19/z
Am trait s-o vad si p-asta!
Capitane, capitane, vai de capul tau! Cat tupeu trebuie sa ai pentru a-ti da cu parerea cu privire la curajul unor ofiteri, despre care habar nu ai ce au facut efectiv in armata ca activi?
Ceea ce scrii tu in acest articol, ar fi putut fi scris de catre oricare dintre " coloneii jurnalisti", ajunsi la acest grad, fara niciun fel de pregatire militara. Apropo de curaj, capitane: cand eram eu capitan, prin 1989, decembrie, ni s-a spus ca unitatea noastra va fi atacata de catre un desant sovietic. Eram in jur de 200 de oameni, inarmati doar cu pistoletul, un pistol mitraliera si doua grenade defensive. Stiam, ca doar facusem parte din trupele speciale cu doar vreo doi ani inainte, cam ce dotare are un detasament de asalt,si ce am fi putut noi sa facem intr-o lupta clar disproportionata. Sotia, si copiii mei, in varsta de 4, respectiv un an, capitane, ma asteptau acasa, dar eu nu mai aveam convingerea ca o sa-i mai vad, fiind dispus sa mor pentru tara, pentru libertatea noastra, cu siguranta si a ta. Daca, fara ipocrizie, ai fi dispus sa mori pentru o astfel de cauza te-as intelege. Dupa atitudine nu cred. Esti doar "vorbe". Macar pentru respectul datorat celor care s-au jertfit atunci, in decembrie 1989, ar fi trebuit sa "taci". Pentru ceea ce ai scris in acest articol, capitane, cred ca demisia de onoare despre care vorbesti, n-ar fi suficienta. Arma condeiului nu-i de nasul tau si cred ca nicio alta arma.Ca civil ai putea sa scrii cate ceva prin presa tabloida. Pentru presa militara, NU, niciodata ceva de bun simt. Ar fi interesanta opinia unor jurnalisi militari adevarati, ma gandesc acum doar la coloneii Ion Petrescu si Ilie Batca, la genaralii Vaduva sau Floca.
P.S. Domnule general Popa, cum suportati o asemenea umilinta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti ceva de spus, exprimati-va aici: