Pagini

marți, 28 iunie 2011

O ALTA LECTIE DE VIATA!


Da, aceasta este o frumoasa dar dura lectie de viata. Anumite persoane se lamenteaza pentru lucruri neinsemnate.

 
Qian HongYan si-a pierdut ambele picioare intr-un accident
.     
Familia sa chineza este foarte saraca si nu are posibilitati finaciare pentru a-i cumpara proteze sa se deplaseze.
    
Se ajuta de doua manere din lemn. Nu se plange niciodata. A utilizat deja 6 mingi de baschet.
     

Ea merge la scoala.

    

Mereu cu un suras mare ...............
 



   

Mereu curajoasa
 
   
      





 
Mereu pozitiva. Cu ajutorul tau, ea va putea avea o pereche de picioare (proteze).



    
             Am primit prin e-mail aceasta poveste.  Impresionanta si ea, ca multe altele. Parca ramai mut vazand aceasta vointa extraordinara, aceasta putere uriasa din partea unui copil. Ajutorul consta in trimiterea acestei povesti mai departe prin e-mail. Ceea ce am si facut.

duminică, 26 iunie 2011

26 IUNIE ZIUA DRAPELULUI NATIONAL AL ROMANIEI

DRAPELUL NATIONAL




TREI CULORI
de CIPRIAN PORUMBESCU
Trei culori cunosc pe lume
 Ce le ţin ca sfânt odor,
 Sunt culori de-un vechi renume
 Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer şi cât pe lume,
 Vor fi aste trei culori,
 Vom avea un falnic nume,
 Şi un falnic viitor.
Roşu-i focul vitejiei,
 Jertfele ce-n veci nu pier
 Galben, aurul câmpiei,
 Şi-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
 Bravi şi ne-nfricaţi eroi
 Liberi să trăim în ţară
 Ziditori ai lumii noi.
Iar când fraţilor m-oi duce
 De la voi şi-o fi să mor
 Pe mormânt atunci să-mi puneţi
 Mândrul nostru tricolor.


Drapelul național al României este un tricolor cu benzi verticale, începând de la lance, albastru, galben și roșu. Are o proporție de 2:3 între lățime și lungime.
Constituția României prevede la articolul 12, alineatul 1 că „Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu”. Proporțiile, nuanțele culorilor precum și protocolul drapelului au fost stabilite prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994.
Drapelul este foarte asemănător cu drapelul civil al Andorrei și cel de stat al Ciadului, neavând însă nici o legătură cu acestea. Asemănarea cu drapelul Ciadului, care diferă de drapelul românesc doar prin nuanța ușor mai închisă a fâșiei albastre (indigo, în loc de cobalt cum e la cel românesc), a stârnit discuții la nivel internațional: ambasada Ciadului de la Moscova a înaintat Organizației Națiunilor Unite un protest oficial, prin care cerea ca drapelul României să nu mai fie arborat la ONU, protest respins deoarece existența tricolorului vertical albatru-galben-roșu ca drapel al României este anterioară existenței statului Ciad. Tricolorul românesc este, de asemenea, înrudit cu cel al Republicii Moldova, acesta din urmă având însă o proporție diferită (1:2 în loc de 2:3), un albastru mai deschis și stema țării în centru.
Conform unei legende foarte răspândite, culorile roșu, galben și albastru ar fi fost fost utilizate încă din vechime de către români ca simbol al lor sau de alții pentru a-i desemna pe aceștia. Aceste culori se regăsesc pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi și pe lambrechinii stemelor dar, deoarece până la începutul secolului XIX, conștiința de a forma un neam nu exista decât la câțiva cărturari precum Grigore Ureche, ele nu erau folosite pentru a îi identifica specific pe români, iar steagurile țărilor românești, până în al doilea deceniu al secolului XIX, erau cele moștenite din Evul mediu, cu o simbolistică heraldică fără legături cu ideea modernă de "națiune.
Tricolorul ca simbol al națiunii românești apare la începutul secolului XIX : astfel, este de remarcat prezența celor trei culori în canafii și în picturile de pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia li se atribuie pentru prima oară semnificația: "Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui)". Tricolorul a fost adoptat întâi în Țara Românească, în 1834 ca drapel de luptă, când domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor și pavilioanelor navale de luptă. Acest model era un „steag cu fața roșie, albastră și galbenă, având și acesta stele și pasăre cu cap în mijloc”. Curând, ordinea culorilor a fost schimbată, astfel încât galbenul să apară în centru.
In anul 1848 tricolorul a devenit in Tara Romaneasca insemnul national, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Guvernul revolutionar, prin decretul nr.1, din 26 iunie 1848, a hotarat ca drapelul tarii sa aiba „trei culori: albastru, galben si rosu”, iar pe panza sa fie inscrise cuvintele „Dreptate, Fratie”. In vederea marcarii acestui moment, ziua de 26 iunie a fost proclamata prin legea nr. 96/1998, „Ziua Drapelului National” al Romaniei. In aceasta zi, autoritatile pregatesc evenimente avand caracter cultural-educativ, iar unitatile Ministerului Administratiei si Internelor si Ministerului Apararii organizeaza ceremonii militare specifice.

Fara nicio legatura cu postarea, sau poate tocmai  ca exista o legatura, prin amabilitatea lui sTOPs public mai jos caricatura trimisa special pentru VIS.
O noua gaura-n Drapel -  dupa sTOPs

S-auzim numai de bine!



La drapel, pentru onor inainte! By sTOPs
Surpriză ... un BATALION evadează de la festivitatea DRAPELULUI și se grăbește pentru a constitui GARDA DE ONOARE în cinstea trecerii lui BILIUTZĂ DIN RĂNDUL REZERVIȘTILOR INACTIVI în rândul celor ACTIVI .... pe blogul de VIS!!
PS. De ce nație-s fetele astea STIMATE ... LI LI-utză ?!?
Gheorghe POSTELNICU STOPS

joi, 23 iunie 2011

Guvernarea Ciorbea vs guvernarea Boc. Stransul curelei , ca politica de stat!

Cand s-a strans mai mult cureaua? Si-ar fi imaginat cineva atunci, ca vom ajunge mult mai rau?

"APROB publicarea pe ... vis A DESENULUI ȘI TEXTULUI DE MAI JOS :

În amintirea frumoaselor vremuri ... desenul DE LA CIORBEA CITIRE cu INTERPRETARE STOPSISTĂ ...
PENTRU ACEST BLOG DE VIS cu scopul stârnirii unor AMINTIRI !!
PS. Spre deosebire de ZAVRAGIU eu n-am primit DREPTURI DE AUTOR nici
pentru acest desen nici pentru altele ... publicate în presa militară după RĂSCOALĂ !!
Fair play au fost ADEVĂRUL și ROMANIA MARE de la care am încasat BANI ADEVĂRAȚI ...
Trimit ulterior desenele publicate și plătite de onorabilii CIVILI-ZAȚI manageri !!"
Cu SALVE paraDIGITALE
sTOPs
Gheorghe POSTELNICU STOPS

Acum, cureaua nu prea mai are ce strange.  Poate doar gatul!  In curand?

1. Armata apolitica
Mai 1991

A RĂMAS ARMATA APOLITICĂ fără CADA ?


2. Joc interactiv

INDICAȚI ÎN COMENTARIU 3 SAU MAI MULTE INDICII DE DESCOPERIRE A "JUCĂTORULUI" . .. !!
SEMNAȚI cu PSEUDONIM, COD SAU REAL.
NU SE ADMITE REVENIRE SAU ADĂUGIRE LA RASPUNSUL DEJA POSTAT.
 POSTĂRILE PENTRU INTERACTIV SĂ FIE DE SINE STĂTĂTOARE. NU VOR FI PUBLICATE DECÂT LA FINAL! PENTRU A NU IFLUENȚA SAU INSPIRA URMATORII CONCURENȚI !

PREMIU = SATISFACȚIE DIGITALĂ ... VIZUALIZÂND LOCUL OCUPAT ÎN TOP !!
TOPUL "ANALIȘTILOR" VA FI PUBLICAT CĂND SE PRODUCE O PAUZĂ DE 24 ORE LA POSTARILE PENTRU CONCURS !!
PENTRU BLOGUL ... de VIS !
DUPĂ O IDEE DE STOPS

3.Aventurile, in general, ale unui general.
  ÎN ACEST WEEK END OFER blogului de VIS 
un desen destinat inițial UNUI GENERAL ZBURAT ... din funcție
datorită unor relații EXTRAUTERINE respins de presa militară.
Semnat TUI-NPIX , a văzut lumina tiparului fiind publicat CU DREPTURI DE
AUTOR de către CVT la RM... dar care a adăugat dedesubt fară permisiunea mea:
"GENERALUL DE POLIȚIE DOBRINOIU ÎȘI PLIMBĂ PIPIȚTELE
PRIN BUCUREȘTI ÎNTR-O SUPERBĂ DECAPOTABILĂ"
... inedite AMINTIRI DÂMBOVIȚENE !!
SALVE paraDIGITALE,
sTOPs

sâmbătă, 18 iunie 2011

FESTIVALUL NATIONAL DE UMOR CAZON "PODUL MINCIUNILOR" -SIBIU 2011

"PATANIILE" PRIETENULUI MEU sTOPs, la festival.
Redau mai jos "protestul" lui sTOPs,  fata de jurizarea de la aceasta editie.


SCRISOARE DESCHISĂ

SALVE PARA-DIGITALE,
SCUZE, AM FOST BULVERSAT DE DECIZIA JURIULUI NUMIT DE CULTUR-ISTII MAPN !
RĂMÂN TOTUȘI VETERANUL NU VETERINARUL GRAFICII SATIRICE MILITARE ROMÂNESTI !
DECI FIIND CRESTIN IERT TOATE GREȘALELE ... AM ZIS NU VETERINARUL PENTRU CĂ LA FAZA ^^^MARGARITAS ANTE PORCOS^^^ NIMENI NU-I TRATEAZĂ (PE PORCI) ...
(ACEASTA ESTE PSEUDOCONTESTATIA - SCRISOARE DESCHISĂ - DAR PUBLICABILĂ NUMAI INSOȚITĂ DE CELE 2 SIMEZE ȘI DECIZIA DIN OBSERVATORUL MILITAR)
CU SCUZELE MODESTULUI
sTOPs

Gheorghe POSTELNICU STOPS




Spicuiri din " Observatorul militar"

Umorul, în conservare
Din păcate, Podul de anul acesta n-a fost
asaltat nici din punct de vedere al participării,
nici al prezenţei publicului, semn că umorul
Graba mare !
are şi el sincopele lui. Dar cei care au                                                                
participat au fost cei mai buni, chiar dacă
premiul cel mare nu s-a acordat şi de râs s-a
râs, chiar cu lacrimi uneori, şi sperăm cu toţii
că viitorul va fi mai îngăduitor cu umorul
cazon.
Cine n-are umor scrie despre el, spune o maximă pe cale să
devină celebră, pe care tocmai am inventat-o şi vreau să o
popularizez, aşa încât îmi iau în serios sarcina de a scrie despre
Festivalul naţional de umor cazon Podul Minciunilor , care
împlineşte frumoasa vârstă de 21 de ani şi tot atâtea ediţii,
desfăşurat la Sibiu, în perioada 6-10 iunie.

patzanieCROWN
SHPRITZkrieg
viloi GENERAL
"MARELE PREMIU"
FEST2011sTOPs
DEveselu 2011



Festivalul, ca un examen
Aşa cum spune Criv, „glumeţii” din sistemul militar au reuşit adesea să surprindă şi, implicit, să critice tarele de grup sau personale ale semenilor. 
Un juriu cu umor
Dezbaterile au fost intense pentru alegerea câştigătorilor, a spus preşedintele
juriului, colonelul Lucian Diaconu, şef Birou Tradiţii militare din Statul Major General, care a expus apoi şi o părere generală a juriului, legată de creaţiile înscrise în festival. 
Juriul dixit:
 Grafica satirică  şi fotografia umoristică – o parte din lucrări nu au avut tematică militară sau tentă satirico-umoristică.  
La caricatură: Caricatura este încărcată de text şi adesea oboseşti până ajungi la desen.
S-au văzut cei care au participat la ediţiile anterioare şi ştiau despre ce este vorba – şi aici îi amintesc pe cei de la Cercul Militar din Brăila şi din Miercurea Ciuc. Au mai fost câteva încercări la instituţiile militare de învăţământ, dar se vede că există o altă viziune despre caricatură la tineret şi merg pe un alt stil, nici caricatură, nici desen artistic.
Festivalul Naţional de Umor Cazon Podul Minciunilor a fost organizat de Secţia Tradiţii Militare şi Educaţie Civică din Ministerul Apărării Naţionale

Ce ziceti, merita VETERANUL GRAFICII SATIRICE MILITARE ROMANESTI, macar un premiu de excelenta?


PREMII SECŢUNEA CREAŢIE
l Proză  umoristică
Emilian Şerbu – Cercul Militar
Mihail Kogălniceanu
l Epigramă
Vasile Largo din Iaşi
l Grafică  satirico-umoristică
Cercul Militar Brăila
l Fotografie umoristică
Cercul Militar Miercurea Ciuc
l Videoclip umoristic – colegii
militare
Colegiul Militar Liceal Dimitrie
Cantemir


marți, 14 iunie 2011

HITLERISM - FASCISM ; STALINISM - COMUNISM = TEROARE, MOARTE!!!

Tiranii

                                                                             












http://www.sovietstory.com/
 ASA CEVA NU TREBUIE SA SE MAI REPETE! NICIODATA!

Istoria secreta a cominternului de Jacques de Launay
Victimele stalinismului 1924-1947
 lichidaţi din raţiuni de stat (1924-1930)……………….....……..2.050.000
 foamete (din cauza colectivizării în agricultură) (1933-1939). .7.000.000
 victime ale aceleiaşi colectivizări………………………….........750.000
 împuşcaţi (1933-1939)……………………………………......... 1.600.000
 marea teroare (septembrie 1936 – decembrie 1938)……….. 1.005.000
 lichidaţi din raţiuni de stat (1939-1947)………………….... ...2.700.000
 morţi în lagăre şi închisori………………………………...........21.000.000

 Total …………………………………………………….............36.105.000

Total la care se adaugă
 perioada 1917-1923………………………………………………….14.590.000
 perioada 1948-1975………………………………………………….10.000.000

Total general..…………………………………………………………60.000.000

Stalinismul, cu cei 36 milioane de morţi ai săi, a fost cea mai mare calamitate din istoria umanităţii
cu titlu de comparaţie:
- ciuma, care a omorât un sfert din populaţia europeană (1349-1351), a făcut 24 milioane de morţi
- gripa spaniolă (1918-1920), 25 milioane de morţi
- nazismul (1933-1945), a omorât în lagăre 7 milioane de persoane
- inchiziţia spaniolă (1479-1820) a făcut 30.000 de victime
- comerţul cu negri (1450-1870) a importat în cele 2 americi 9.566.000 de negri
 morţi pe drum, un milion şi jumătate au fost aruncaţi în mare
In 1941, lagărele germane aveau 300.000 de deţinuţi, în timp ce în lagărele din gulag se aflau mai mult de 6 milioane.
In 1975, lagărele sovietice aveau încă, după amnesty international mai mult de 10.000 de deţinuţi politici, conform articolului 64 din codul penal sovietic
La 30 ianuarie 1992, Elţin a semnat decretul prin care elibera toţi deţinuţii politici.
La 7 februarie, la ora 13, ultimul deţinut politic a fost eliberat din lagărul perm-35

Gulagul mai deţinea la acea dată un milion de deţinuţi de drept comun.

* a se vedea Guide des camps de travail in URSS, de A Sifrin, seewis, 1980

Executii sumare


Acordul Ribentrop-Molotov
Protocoalele secrete ale pactului de neagresiune germano-sovietic din 23 august 1939.
Aceste documente, ale căror fotocopii, după extrase de origine germană, le-am publicat, nu există sau nu mai există în arhivele diplomatice ale URSS.
In timpul ultimei vizite la arhivele sovietice în toamna lui 1988, am fost întrebat asupra surselor noastre
era vorba de copii citate la procesul de la Nurenberg de către avocaţii germani ai apărării.

La întoarcerea mea i-am informat pe arhiviştii de la Bonn.
Cancelarul Kohl a fost întrebat de Gorbaciov, în timpul călătoriei sale la Moscova, în octombrie 1988
Cancelarul a dispus să se facă o copie a tuturor documentelor din 1939 privind partajul oriental
la 2 iunie 1989, congresul deputaţilor poporului din URSS a hotărât să deschidă o anchetă parlamentară asupra acestor documente.
Comisia, formată din 26 de deputaţi, prezidată de Alexandru Iacovlev şi-a prezentat raportul la 23 decembrie 1989: “apreciere politică şi juridică a pactului germano-sovietic de neagresiune din 1939" a fost publicat de editura Novosti, în 1990

Purtătorul de cuvânt al guvernului federal de la Bonn a precizat:
- exemplarele originale ale protocolului sunt distruse oficial după eşecul lui Hitler
- piesele communicate sovieticilor consistă dintr-o cartă originală şi microfilme ale protocoalelor secrete
carta este semnată de Ribentrop şi Molotov

Toate aceste documente provin de la un diplomat german necunoscut, care a refuzat să le distrugă şi le-a ascuns în Thuringia (RDG)
După Nuremberg au fost trimise la Londra, apoi la Washington, înainte de a reveni la Bonn în anii ‘50
aceste documente nu au fost recunoscute de Comintern şi istoria sovietică până în anii ‘90.
Prin aceasta se stabileşte anexarea tărilor baltice şi a Moldovei de către URSS şi că acestea nu au cerut niciodată să fie anexate.
La 28 septembrie 1939, după campania din Polonia, un nou protocol secret atribuie Uniunii Sovietice Polonia orientală.
Sovieticii renunţau la Polonia centrală în schimbul Lituaniei
La 11 octombrie 1939, armata roşie se instalează în cele trei ţări baltice, cu promisiunea din partea lui Stalin de a nu avea nicio intenţie ideologică în privinţa lor.
La 15 iunie 1940, cu ocazia înfrângerii franceze “ultimatumurile” adresate celor trei ţări decideau anexarea lor de cărte URSS.
Plebiscitari “cu braţe vânjoase” au exprimat acordul celor trei populaţii.
Hitler, ocupat în vest, nu a reacţionat deloc.

Toate ţările mici şi mijlocii din europa, părăsite, s-au apropiat de Berlin, iar pe de altă parte Rusia, încercuită de pactul anticomintern, era total izolată şi obligată să încerce o manevră de degajare.

Acesta a fost sensul pactului de la 23 august 1939, după Iacovlev


Intoarcerea din URSS


In timpul procesului de la Moscova privind marea teroare, controversa internaţională cu privire la “paradisul sovietic”, ajunsese la mari înălţimi, despre care fac dovadă publicaţiile epocii să cităm câteva:

Andrew Smith, comunist american, de origine slovaca
El prezintă în 1936 o mărturie asupra celor trei ani pe care i-a petrecut în URSS ca muncitor specialist: “I was a soviet worker”, ed ditton, New York (traducere din limba franceză în Revue Universelle, Paris, 1937)
el descrie lagărele îngrozitoare în care supravieţuiesc 11000 muncitori de la elektozavod, frecventele accidente de muncă, tratamentul inegal, abuzurile privilegiaţilor sistemului.

Walter Citrine, secretar general al sindicatelor britanice (trade unions) a vizitat URSS în 1936
a prezentat impresiile sale în “Cartea adevărului în Rusia”, ed Rutlege, Londra, 1937:
a afirma că un guvern democratic, aşa cum există în Franţa, în Anglia, în ţările scandinave şi în alte părţi nu are o valoare reală pentru muncitor este un nonsens.
Nu am ascuns niciodată imperfecţiunile democraţiei, aşa cum există aceasta, dar o prefer dictaturii comuniste
Rusia a suprimat orice opoziţie politică, libertatea cuvântului, a presei, a reuniunilor, sunt refuzate tuturor, cu excepţia partidului comunist.
Muncitorul rus, păzit milităreşte, spionat în viaţa sa particulară, nu este un om liber dictatura comunistă este asemenea celei fasciste.
Roland Dorgeles, membru al academiei Goncourt, îşi expune impresiile în l’intransigent, Paris, ianuarie 1937:
două milioane şi jumătate de privilegiaţi restul nu are nicio importanţă. Muncitorul este exploatat, pedeapsa cu moartea reprezintă o sancţiune curentă pentru sabotaj sau grevă.
Lagar


Kleber Legay, secretar general al minerilor din nord, raportează în Le populaire du Nord, la 24 ianuarie 1937:
o dorinţă modestă, fie ca niciodată clasa noastră muncitoare să nu cunoască un nivel social aşa de jos ca al ruşilor!

Louis Ferdinand Celine, premiul Goncourt, 1934; şi el s-a întors dezgustat din călătoria în URSS, Mea culpa, ed Denoel, Paris, 1937:
Nu trăiesc decât cu o zecime dintr-un buget normal, cu excepţia poliţiei, armatei, propagandei

Andre Gide, întoarcerea din URSS, ed Gallimard, Paris, 1937:
Ni se promitea dictatura proletariatului; suntem departe de aşa ceva' da, dictatura, dar cea a unui singur om.
Exact ceea ce nu doream, sunt prea mulţi săraci.
Nu există nicio ţară unde spiritul sa fie mai puţin liber, mai supus, mai terorizat, mai vasalizat.

joi, 9 iunie 2011

10 IUNIE, ZIUA PARASUTISTILOR MILITARI

10 iunie 2011 Aerodromul Clinceni. Avioane la sol si pustiu in aer. Parasutisti? Lipsa!
Huse peste aeroplane!

Maine, 10 iunie 2011,se împlinesc 70 de ani de la înfiinţarea, la 10 iunie 1941, a primelor trupe de paraşutişti militari români.  Când şi cine a hotărât înfiinţarea şi care a fost motivul?
Pregatirea speciala, permanenta stare de disponibilitate, capacitatea de a folosi cea de-a treia
dimensiune a câmpului de lupta – spatiul aerian, confera trupelor de parasutisti o importanta deosebita. Pe lânga posibilitatea de a intra rapid in lupta in zone improprii celorlalte categorii de forte, trupele de parasutisti asigura indeplinirea celor mai complexe misiuni cu influente hotarâtoare
in desfasurarea actiunilor trupelor de uscat, fiind apte sa actioneze la mari distante, sa cucereasca puncte strategice, operative sau operativ-tactice ori sa imbunatateasca raportul de forte intr-o zona de operatii sau pe o directie operativa.
Rolul principal al unitatilor de parasutisti consta in lovirea rezervelor operative (obiective, forte) din adâncimea dispozitivului inamic pentru a le produce pierderi importante, a le izola si opri (incetini) deplasarea si implicit introducerea in lupta sau defluirea (retragerea). Prin aceasta se asigura inaintarea unor mari unitati in adâncimea operativa si ajungerea in timp scurt pe aliniamentul misiunii imediate sau urmatoare.
Incepând cu anul 1931, apar primele unitati si mari unitati de desant aerian in armatele unor state ca: U.R.S.S., Germania, Marea Britanie, Franta si S.U.A., iar cel de-al doilea razboi mondial le-a consacrat ca forte de actiune in dispozitivul inamic, transportate pe calea aerului sau parasutate.
In tara noastra, primele studii elaborate in vederea constituirii unor subunitati de parasutisti sunt realizate de Marele Stat Major si au drept finalitate infiintarea la 10 iunie 1941 a primei Companii de Parasutisti. Compania facea parte din Centrul de Instructie al Aeronauticii, al carui comandant era locotenentul Stefan Soverth, iar ordinul de infiintare D.M.93/10.07.1941 purta semnatura subsecretarului de stat al Aerului.
Câteva luni mai târziu (octombrie 1941) maresalul Ion Antonescu dispune angajarea unui batalion cu trei companii. Acesta avea sa se infiinteze la 25 februarie 1942 in subordinea Flotilei 1 Aerostatie.



Pe timpul campaniei din est, a devenit evidenta necesitatea formarii in cadrul Armatei a unui Corp al Parasutistilor. „Trebuie sa se treaca energic la formarea unui corp puternic de parasutisti si infanterie transportata cu planoare” si „Sa se actioneze intens.  Avem nevoie de un regiment de parasutisti cel putin” sunt adnotarile conducatorului statului român in luna mai 1943 pe documentele de stat major ale Marelui Cartier General.
Eforturile de realizare a unui Corp al Parasutistilor s-au diluat in contact cu realitatile vremii:
inexistenta unor instructori militari, lipsa de voluntari pentru pregatirea ca parasutisti, industrie nationala aproape inexistenta.
Cu toate ca Decretul - Lege pentru infiintarea, organizarea si functionarea Corpului de Parasutisti Militari din cadrul Aeronauticii Regale Române a fost dat, in structura armatei a ramas un singur batalion, comandant de maiorul Theodor Dobre. Instruit si format ca unitate de tip special, batalionul a devenit in timp scurt operational, cu o dezvoltata capacitate de reactie si cu o exemplara putere de a se mobiliza in momente si situatii critice. Drept urmare, este intrebuintat de Marele Cartier General si Subsecretariatul de Stat al Aerului in cele mai complexe misiuni dupa trecerea armatei române de partea aliatilor in august 1944. Cu devotament si spirit patriotic, parasutistii sunt prezenti in actiunile strategice de cucerire si mentinere a aeroporturilor Baneasa – Otopeni, Pipera, Boteni sau de mentinere sub control a unor obiective importante din capitala.
Dupa august 1944, noii aliati supun Armata României unei dureroase dezmembrari, politica aplicata de regula, armatelor invinse. Acestei ample actiuni de destructurare, dirijate de Comisia Aliata de Control, avea sa-i cada prada si parasutistii militari. Desi protocolul militar din 26 octombrie 1944 stabilise doar compunerea Corpului 1 Aerian care actiona pe front cu 13 escadrile de lupta), aviatia româna a inregistrat, la cererea Comisiei Aliate de Control 2 restructurari importante (desfiintarea a 5 comenzi de grup si 38 escadrile de aviatie, 1 batalion parasutisti , 4 companii aerostatie, 9 divizioane cu 43 baterii de artilerie).
Procesul de modernizare a armatei a impus la 1 noiembrie 1950 renasterea acestei categorii de forte prin infiintarea Batalionului 597 Parasutisti (sub comanda capitanului Vasile Cosma, sef de Stat Major fiind locotenentul major Grigore Bastan, comandantul unitatii peste câteva luni), pe lânga Centrul de Instructie al Aviatiei din Tecuci, dislocat ulterior in garnizoana Buzau. 
In septembrie 1952, in baza ordinului ministrului Fortelor Armate nr. 00191130 se transforma in regiment subordonat Fortelor Aeriene Militare.
Unitate pilot – Regimentul 60 Parasutisti  „Baneasa-Otopeni” devine astfel unitate operativa, dar si scoala de formare a parasutistilor. Timp de 28 de ani, in aceasta unitate se pun temeinic bazele dezvoltarii parasutismului militar. Se schimba tehnica de parasutare, tipuri de aeronave, proceduri de salt; se configureaza noi principii de actiune in dispozitivul adversarului; se participa masiv la toate aplicatiile si exercitiile de prezentare unde manevra pe verticala este o necesitate si oportunitate, nu un scop in sine. Conceptul „bataliei aeroterestre” prinde contur si in Armata României iar in 1980 forta aeropurtata a potentialului militar român a fost completata cu 3 regimente de parasutisti: (Regimentul 56 la Caracal, Regimentul 62 la Luna (Campia Turzii) si Regimentul 64 la Titu). Prima structura de coordonare a acestora s-a numit Sectia Parasutisti, din cadrul Comandamentului Aviatiei Militare. Precizez ca, in  anii cat am activat in aceste trupe, am avut onoarea sa fac parte din efectivele a 3 dintre aceste structuri, respectiv R. 60, 62, si Sectia Parasutisti.
Experienta si realitatile din Decembrie 1989 au scos in evidenta eficienta unitatilor de parasutisti in diferite actiuni si a determinat conducerea politica de dupa revolutie sa promoveze restructurarea efectivelor de parasutisti.
La 30 noiembrie 1990, in urma restructurarii celor 4 regimente si a Sectiei Parasutisti s-a infiintat Comandamentul Trupelor de Parasutisti subordonat Statului Major al Fortelor Aeriene, având in subordine 3 brigazi de parasutisti si un Centru de instructie dislocate astfel: Brigada 1 Parasutisti la Luna; Brigada 2 Parasutisti la Clinceni si Brigada 3 Parasutisti la Bacau. Brigazile aveau in subordine batalioane de parasutisti si misiuni speciale. Pentru prima data, a luat fiinta si Centrul de Perfectionare a Pregatirii Cadrelor din Trupele de Parasutisti, la Buzau.
Procesul de reforma si restructurare a armatei a impus trecerea trupelor de parasutisti in subordinea Statului Major al Fortelor Terestre, desfiintarea a doua brigazi (Bg. 1 Pst. si Bg. 3 Pst.) iar Bg. 2 Pst. transformându-se in Brigada 2 Aeromobila.
La ora actuala Armata României dispune de o brigada aeromobila, cu comandamentul la Clinceni (cu două batalioane la Clinceni, Boteni ), de 3 batalioane de parasutisti (Câmpia Turzii, Bacau, Buzau) si de Scoala de Aplicatie pentru Parasutisti „General maior Grigore Bastan” aflata la Buzau, care are in subordine Baza 5 Instructie Parasutisti dislocata la Câmpia Turzii.
Trupele de parasutisti sunt structuri pe care orice armata le doreste si le pregateste cu seriozitate. Datorita profesionalismului de care au dat dovada de-a lungul timpului, trupele de parasutisti vor fi „pepiniera” de selectie pentru Fortele Speciale, componenta specializata de interventie, discreta si rapida a armatei, destinata sa execute cu mare precizie o gama larga de misiuni cu caracter deosebit, in deplin secret, in sprijinul desfasurarii fortelor clasice sau al stabilizarii unor situatii, in deplin consens cu interesele statului.



ANUNT

Paraşutiştii militari români sãrbãtoresc, la 10 iunie 2011, împlinirea a 70 de ani de la înfiintarea acestei arme.

Statul Major al Forţelor Terestre - în structura cărora fiinţează în prezent unităţile de paraşutişti şi Fundaţia „General Grigore Baştan”, au iniţiat împreună un program de manifestări menite să marcheze acest frumos eveniment.

În data de 10 iunie 2011, la Aerodromul Clinceni va fi organizat un show aerian, unde vor evolua prin exerciţii specifice subunităţi de paraşutişti şi forţe speciale, echipa de paraşutişti sportivi militari, Aeroclubul României si TNT BROTHERS.
Vor fi împreună la această manifestare paraşutişti militari veterani de război, militari care au servit ţara sub drapelul de luptă al unităţilor de paraşutişti, cadre militare în activitate, în rezervă şi în retragere, toţi cei care au vibrat şi mai vibrează încă la ideea de înălţare prin saltul cu paraşuta. Li se vor alătura toţi cei care le apreciază şi le susţin truda şi vor să fie solidari cu spiritul de corp al paraşutiştilor militari.

Din program:
Paraşutãri de masã
Lucru relativ pe cupolã
Aterizãri la punct fix
Acrobatie aerianã
Salturi în tandem
Lansãri din elicopter
Motoparapante
Expozitie de tehnicã militarã şi civilã

duminică, 5 iunie 2011

EXTRATERESTRI RAMASI PE PAMANT?!

Figura standard dupa descrieri

AU FOST NEVOIŢI SĂ RĂMANĂ PE TERRA!
O altă enigmă deocamdată, dar şi cea mai ciudată, o reprezintă triburile Dropa şi Ham din Tibet . Ei trăiesc în Munţii Baian Kara Ula. Au fost descoperiţi în 1935, dar abia în 1950 prima expediţie arheologică şi antropologică din China a ajuns la faţa locului şi a început să-i studieze. Aceasta, datorită nenumăratelor conflicte care bîntuiau Tibetul. Rezultatele cercetărilor sînt tulburătoare. Membrii triburilor Dropa şi Ham formează o comunitate de circa 3.000 de persoane, “(.) a căror statură nu depăşeşte 1,20 m. Sînt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi cu capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm mediei rasei Homo Sapiens. Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sînge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală”. Dar un alt fapt i-a intrigat pe membrii expediţiei chineze: au descoperit mai multe dovezi care susţineau originea extraterestră a acestei minuscule populaţii. La cîţiva kilometri de aşezările lor, cercetătorii chinezi au descoperit cîteva grote uriaşe. Conform tradiţiei, ele erau considerate sacre şi nimeni nu intrase în ele de mii de ani. Trecînd la explorarea lor, arheologii chinezi au trecut din surpriză în surpriză. La început au descoperit sute de schelete humanoide care nu depăşeau 1 m înălţime, avînd cutii craniene uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cmc. Prin cercetarea lor prin metoda C14, vîrsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de ani. Pe pereţii grotelor s-au descoperit desene perfect conservate. Acestea reprezentau fiinţe umanoide cu capul protejat de căşti sferice şi precizau, cu o exactitate uimitoare, poziţia Soarelui, a Lunii şi a cîtorva zeci de stele din perioada de acum 10.000 de ani. Iar o frescă reprezenta o escadrilă de mici nave aeriene, apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri. Însă, surpriza cea mai mare au avut-o doi cercetători, care au descoperit, în cea mai mare grotă, un disc ciudat, asemănător unui disc LP al zilelor noastre. Continuînd săpăturile, după 2 luni, a fost descoperit un număr de 716 discuri de granit, splendid executate şi finisate, cu grosimea de 2 cm. Surpriza surprizelor acum vine. Fiind duse la Beijing, analiza chimică şi spectometrică a arătat că discurile, sub aparenţa granitică, ascund un bogat conţinut de metale, între care 40% cobalt şi 8% aluminiu, şi erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani înainte! Pe ambele părţi, toate discurile aveau gravate foarte fin semnele unei scrieri total necunoscute. Scrierea pornea în spirale de la un orificiu central, pînă la o margine. După o muncă îndîrjită de peste 20 de ani, împreună cu 4 lingvişti şi o echipă de fizicieni, profesorul chinez Tsum-Um-Nui a reuşit performanţa de a traduce textele de pe toate cele 716 discuri. Aceştia au mai descoperit că fiecare disc are o frecvenţă proprie de vibraţie, ceea ce i-a determinat să concluzioneze că ele au fost supuse unor tensiuni foarte înalte. Cînd au citit traducerea integrală, profesorului Tsum-Um-Nui şi echipei sale nu le venea să-şi creadă ochilor. Încă 3 ani au muncit la reverificarea traducerii. Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea traducerii, însă profesorul a trecut peste această interdicţie şi a publicat lucrarea “Inscripţii spiraloidale”, relatînd sosirea de nave spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. În încheierea lucrării, se subliniază că strămoşii actualelor triburi Dropa şi Ham erau reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care au fost nevoiţi să rămînă pe Terra, decăzînd de-a lungul timpurilor, nu numai ca nivel de civilizaţie, dar şi fiziologic. Despre aceste incredibile descoperiri s-a vorbit prea puţin. Ceva informaţii au fost publicate în revistele “Science et vie”, “Nature” şi “Science Digest”. Publicul din România poate afla detalii lecturînd cartea “Deocamdată.enigme”, scrisă de Dan Apostol. Dar iată cîteva fragmente din textele respective. O parte din ele se referă la populaţia Ham, care, în momentul aterizării în Munţii Tibet, şi-au accidentat grav navele şi “nu au mai putut să le repare sau să construiască altele: “Pe Stînca Roşie din Defileul Şerpilor, navele noastre nu au putut asoliza şi s-au lovit de stîncile din jur, distrugîndu-şi rebordurile”. Iar despre cei din tribul Dropa stă scris: “Dropa au coborît din nori în navele lor aeriene. Şi de 10 ori, pînă la răsăritul Soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Pînă cînd, în sfîrşit, au înţeles semnalele care spuneau că, de data aceasta, Dropa veniseră cu intenţii paşnice şi chemau să-i ajute, căci navele lor se stricaseră”. 
By Ovidiu Creanga Basarabeanul

Extraterestru mort, in gheata terestra

joi, 2 iunie 2011

Inaltarea Domnului si Ziua Eroilor neamului


Inaltarea Domnului

În fiecare an, la 40 de zile după Sfintele PAŞTI, odată cu sărbătorirea Înălţării Domnului, se sărbătoresc şi eroii neamului. Ziua Eroilor a fost instituită în România, ca de altfel, în majoritatea ţărilor europene, după Primul Război Mondial. Statele naţionale aveau să răsplătească jertfa cetăţenilor lor căzuţi pentru afirmarea intereselor şi identităţii lor. La începutul Primului Război Mondial, românii făceau parte din armatele mai multor state: din armata României, cei din Regat, din armata austro – ungară, cei din Ardeal şi Bucovina şi din armata ţaristă, cei din Basarabia. Efectivul armatei Regatului se ridica la 833.600 militari. Istoriografia contemporană estimează numărul militarilor români basarabeni participanţi la Primul Război Mondial în cadrul armatei ţariste, la cifra de 300.000. Chiar dacă cifra este aproximativă, certă este existenţa în cadrul armatei ruse a unor divizii cu un pronunţat caracter naţional românesc. Printre acestea se numărau diviziile 14, 63, 125 şi parţial, 65. Divizia 14 infanterie din CHIŞINĂU era una din cele mai vestite şi bune divizii din cadrul armatei ruse, cu un bogat istoric. Această divizie, în războiul ruso - turc de la 1877 – 1878, a fost prima divizie care a trecut Dunărea la Zimnicea, acoperindu-se de glorie. Ofiţerii români din Basarabia erau prezenţi în toate nivelurile de comandă ale armatei ruse. Unul dintre aceştia, generalul de cavalerie Vantulov (Vântu), era în anturajul intim al ţarului Nicolae. Zece urmaşi ai neamului boieresc Cantacuzino, au participat la Primul Război Mondial în armata imperială rusă. Unul dintre aceştia, generalul Mihai Cantacuzino, a fost şeful artileriei Corpului 23 Armată. În anturajul Marelui Principe Nicolae, comandantul şef al armatei ruse, se evidenţia un alt Mihai Cantacuzino din ramura munteană a acestei familii. Lista generalilor români în armata rusă este lungă, dar nu pot fi uitaţi Vladimir Cantacuzino, Cosma Munteanu, Vladimir Benescu, V. Bodescu, Gh, Cigureanu, Alexandru Muruzzi şi un mare număr de ofiţeri, majoritatea fiind cavaleri ai Ordinului "Sfântul Gheorghe“.
                                                Mormantul Eroului Necunoscut
 De cealaltă parte, în armata austro – ungară, pe teritoriile româneşti, erau dislocate, douăsprezece regimente de infanterie în oraşele: Bistriţa, Caransebeş, Braşov, Satu Mare, Arad, Oradea, Alba Iulia, Cluj, Timişoara, Târgu Mureş, Orăştie, regimente care erau constituite preponderent din români. În oraşul BISTRIŢA era dispus Regimenrtul 63, având o pondere de 63 % români. Tot în teritoriile româneşti mai funcţionau opt Regimente de honvezi în oraşele: Oradea, Satu Mare, Cluj, Târgu Mureş, Sibiu, Braşov şi Dej. Comanda operaţională era asigurată de cele două Comandamente de Corp de Armată, unul la Sibiu şi celălalt la Timişoara.