DIN CICLUL SA FITI SANATOSI: PRODUSE HOFIGAL

Am gasit, prin corespondenta mea virtuala, acest interviu pe care, pentru ca mi s-a parut foarte interesant, vi-l postez aici.  Nu stiu cine e persoana care i-a luat acest interviu, dar stiu despre intervievat ca este inginerul chimist Stefan Manea, directorul general al firmei romanesti HOFIGAL, firma specializata in producerea si comercializarea unor suplimente alimentare naturale, cum ar fi: uleiuri, ceaiuri, gemoderivate, tincturi, capsule si comprimate, uleiuri volatile in miere, dar si produse cosmetice, gen creme, balsamuri, sapunuri, uleiuri, solutii etc.
Ştefan Manea (Hofigal): Suntem ţara cu cel mai bun pământ. Dar nu ştim să-l preţuim! Cercetarea şi dezvoltarea nu poţi s-o faci de unul singur ● Primul produs enzimativ din lume din usturoi, praz şi nap ● Nu mai produc decât produse pe bază de materie primă pe care mi-o fabric singur ● Ne-am înfiinţat o întreprindere nouă care se numeşte Aromaplant ● Ştirul şi napul sunt declarate de ruşi plante de interes naţional pentru sănătatea poporului ● Fiecare tip de celulă din plante corespunde uneia din organismul uman ● În viitorii 40 – 50 de ani, dacă stăpânim enzimele vom stăpâni lumea - V-aş ruga să ne spuneţi câteva lucruri legate de modul în care brandul Hofigal face faţă dificultăţilor cu care se confruntă piaţa românească. - Eu pot să spun următorul lucru: că Hofigal în momentul de faţă şi-a creat un nume mai ales prin activitatea de cercetare. În afară de noi nu mai este nici o altă firmă şi fac cofinanţări. Eu în fiecare an am avut între 12 şi 14 firme pe care le-am cofinanţat. Cineva mă întreba, la un moment dat: ai făcut socoteala câţi bani ai dat la cofinanţare?! Niciodată. Aş fi cumpărat vreo 250 apartamente. Dar nu asta e problema. Problema este că din cercetarea pe care o facem noi avem foarte multe brevete. Nu există an în care să nu participăm la concursuri de inventică internaţionale, Bruxelles, Geneva, la Londra, peste tot şi nu a fost nici un an în care să nu luăm unu, două premii – medalii de aur – pentru produsele noastre. Peste 80 la sută din produsele pe care le avem sunt din proprietate privată. Cum am făcut acest lucru? Am luat o serie de oameni cu experienţă, din Institutul de cercetări chimico farmaceutice, inclusiv oameni cu care am lucrat înainte şi am avut o politică pe care o am şi acum, pe toţi care au venit încoace după facultate, i-am obligat să-şi ia doctoratele cu o temă sau alta din domeniul în care lucrăm şi astfel i-am obligat să se pună la curent cu tot ce este nou şi să ştie absolut toate noutăţile din domeniu. Şi cu acest lucru am reuşit să-i determin să facă meserie din pasiune. Nu poţi să avansezi, fără pasiune. Eu, în momentul de faţă am şi muncitori foarte mulţi cărora le-am spus să facă pasiune şi, aproape incredibil tineri care au brevete pe tehnologii cumpărate din afară. V-aş da un singur exemplu: am cumpărat anul trecut o instalaţie de capsule gelatinoase din China, care se vând şi pe plan mondial. Ei bine, eu am reuşit cu ei, cu muncitorii şi mecanicii respectivi, ca aceste capsule gelatinoase intercalând un utilaj – o moară coloidală – să putem introduce în ele şi produse solide în uleiurile respective. O chestiune pe care nu o are nimeni pe plan mondial. Este o premieră făcută cu oamenii de aici. Dar, cu aceşti oameni care sunt de valoare. Am încercat să îi formez să fie ca o familie. Cercetarea aşa e. Cercetarea şi dezvoltarea nu poţi s-o faci de unul singur. Am făcut aceste colective pe temele de cercetare pe care le avem cu statul. Şi avem şi teme internaţionale. De exemplu, o temă foarte interesantă pe care o avem cu Turcia, cu Iugoslavia, cu Polonia şi Ungaria. O temă despre care, aparent, poţi să spui: a, ce e aşa de important? E vorba de reziduurile care cad de pe blănurile animalelor. Acele reziduuri sunt de o valoare extraordinară dacă ştii să le valorifici. Unele din ele sunt sisteme enzimatice, altele sunt produse valoroase din toate punctele de vedere. Am trecut să dezvoltăm ştiinţe pe care nici măcar nu le-am băgat în programa de învăţământ. De exemplu, în medicină. La noi, la Medicină nu se învaţă aromoterapia, enzimologia, gemoterapia. Or am înfiinţat secţie de enzimologie şi anul acesta am scos primul produs enzimatic recunoscut care rezolvă nişte treburi cu totul deosebite. Respectiv, rezolvă colesterolul, trigliceridele, tensiunea, glicemia, produs care nu are nici o toxicitate. Şi dacă vă spun materiile prime din care e făcut o să zâmbiţi: usturoi, praz şi nap! Şi am oameni care sunt interesaţi în mod deosebit să cumpere produsul pentru că aici toată tehnologia de a obţine aceste enzime are un secret. Sunt oameni din afară care ar vrea să îl transforme în medicament ca să-l folosească ei. Şi, de exemplu, sunt două ţări care cumpără produsul de la mine şi se vinde cu de 14-15 ori preţul pentru că problema… este palpabilă.
Problema colesterolului: sunt o grămadă de medicamente care au efecte benefice momentan, dar efecte toxice pe durată lungă, extrem de periculoase. Cercetări făcute acum de englezi arată că orice medicament luat pentru colesterol este o otravă. Să vă explic pe scurt: colestorolul este numit de noi bun şi rău. Colesterolul este fabricat de către ficat 85%. Restul de 15% vine din afară, din grăsimi, din
ce mâncăm. Dacă eu încerc să reduc acest colesterol, cel bun este căruţaşul care cară prin sânge materiile prime la celule, cel rău care se depune pe vase este cel din care se formează membranele celulare, noile celule care se nasc. Şi cantitatea de colesterol pe care eu o am este calculată de partea aia de creier şi ea este calculată în funcţie de câte celule îţi mor în organism. Dacă tu umbli la ficat şi cauţi să rezolvi problemele astea nu faci altceva decât să îţi accelerezi procesul de îmbătrânire. Adică este o chestie complet nouă pe plan mondial. În acest mod eu nu umblu pe organ, umblu pe ficat şi îl determin să fabrice şi noile celule care îi trebuie şi să-mi rămână colesterolul care este strict necesar. În trei-patru luni de zile am avut oameni care aveau colesterolul 280 şi au ajuns la 170, în limita strict necesară cu acest produs. De asta am spus de enzimologie căci în afară de chinezi, ruşi, americani, în toată Europa nu mai există nimeni care să producă produse pe bază de enzime. Suntem singurii „obraznici” dacă vreţi – pentru că aşa mi s-a spus la un congres: ceea ce vreţi dvs. este obrăznicie. Adică avem această chestiune, avem oameni şi copii pe care i-am format. Şi îi vom forma în continuare. Şi tineri şi bătrâni. Avem oameni şi de peste 80 de ani care lucrează, dar iau şi tineri, obligându-i să înveţe, să facă doctoratul, masteratul, îi oblig să înveţe pentru a duce mai departe. Asta este una din căile mele de lucru cu care mă menţin cu produse noi. Al doilea lucru pe care l-am considerat strict necesar: eu nu mai produc decât produse pe bază de materie primă pe care mi-o fabric singur, bio şi ecologică. Pentru că cercetările de pe plan mondial şi în mod deosebit… aici pot să spun că ruşii sunt foarte avansaţi chiar faţă de chinezi. Ruşii au cercetări speciale pentru aşa ceva. Un exemplu vă dau: ruşii au un institut special de cercetări care se ocupă numai de spirulină. O algă. Dar este alga completă pentru viaţă. Este alga cu care a plecat Gagarin în Cosmos, hrana pentru cosmonauţi, hrana pentru cei care lucrează în subteran, este hrana care îţi asigură absolut tot. Aici am şi un brevet făcut în mod deosebit cu Republica Moldova, profesorul Şelaru din Chişinău. Şi vreau să vă spun un lucru care nu ştiu cât se ştie la noi. Pe moldovenii din Republica Moldova noi îi tratăm aşa, ca pe nişte rude mai sărace, dar sunt mai deştepţi decât noi. Pentru că puţină lume ştie că fostul imperiu sovietic a vrut să facă arma bacteriologică şi a făcut toate cercetările la Chişinău şi, de aceea chimia era la cel mai înalt nivel. Toate ştiinţele naturale, acest centru avea studenţi, la un moment dat, din peste 120 de oraşe din toate ţările lumii. După revoluţie am făcut, imediat ce mi s-a permis, o primă întreprindere la Chişinău cu spirulina. Atunci am brevetat… am şi acum în seră fişa mea. Ruşii, aceşti moldoveni „ai noştri”, s-au ocupat de cercetarea asta foarte avansată şi partea de bio-chimie m-a ajutat foarte mult şi pot să spun că nivelul lor ştiinţific era mult peste ce aveam noi în ţară. Şi am profitat de treaba asta. Cercetarea pe care am făcut-o cu ei a continuat pe un drum pe care, asta vreau să-l accentuez şi anume ce se întâmplă cu plantele, cu algele, cu tot ce este verde dacă foloseşti insecticide, ierbicide. O cercetare pe care ei o demonstrează astăzi: au ajuns la nişte treburi practice deosebite. Armurariul este materia primă pentru silimarină (pentru o mulţime de utilizări). Silimarina de sinteză este una din cele patru componente. Silimarina de sinteză are o activitate de 5% faţă de silimarina naturală formată din toate componentele. Dacă această plantă este crescută cu un azotat de amoniu, ca îngrăşământ, se transformă şi se obţin nişte aminosilighine extrem de toxice. Şi dintr-un produs sănătos faci o otravă în toată regula. Foarte multe din produsele zise naturale compromit calitatea. Acum între Turnu-Măgurele şi Alexandria, la Furculeşti ne-am înfiinţat o întreprindere nouă care se numeşte Aromaplant şi avem peste 300 ha de pământ unde ne facem culturile, aproape 200 ha sunt transformate în terenuri bio, autorizate de Ministerul Agriculturii şi internaţional de firma italiană care se ocupă în toată Europa de aşa ceva. Aici iarăşi vă spun despre o cercetare comună cu ruşii. Am găsit o plantă care poate transforma într-un an un teren otrăvit într-unul bio. Se cheamă ştirul. Ăla pe care noi nu dăm doi bani pe el şi cu care ţăranul român creştea porcii. Amarand – denumirea sa din greacă care înseamnă „învinge tot” – este un dar al lui Dumnezeu care face următoarele chestiuni: poţi să o pui în orice fel de pământ că nu-ţi iese la suprafaţă decât plantă curată. Dacă vrei să vezi un teren cât e de bun smulgi un ştir. Dacă rădăcina e dreaptă şi curată atunci e teren bun, bio, dacă pe rădăcină găseşti nişte negi, alea sunt nişte otrăvuri pe care ştirul reuşeşte să le scoată şi le izolează. - M–am întrebat adeseori dacă vitalitatea extraordinară a buruienilor nu poate avea o folosinţă concretă.
- V-aţi întrebat bine. Facem o greşeală imensă că spargem acest tot pe care ni-l dă natura. Toate plantele au rostul lor – bine aţi spus. E păcat că aşa zisa ştiinţă modernă – din care am făcut şi eu parte, că am şi eu păcatele mele – ştirul ăsta mai are o proprietate descoperită de ruşi. La o anumită vârstă frunza de ştir are o activitate antibiotică atât de puternică încât nu există comparaţie cu… nici un antibiotic care există la ora actuală. Dar şi lucerna e net superioară proteinei de carne de pasăre, de vită, conţine toţi acei 8 aminoacizi de care organismul uman are nevoie; al doilea lucru: rădăcina plantei se duce până la 12 m adâncime în pământ, dacă apa este la 6 m adâncime nu mai contează dacă a plouat sau nu, dar nu numai atât. Ea scoate la suprafaţă minerale şi tot ce îi trebuie încât după ea ţăranul român ştia să facă rotirea culturilor, 4-5 ani de cultură de grâu şi porumb, iar punea lucernă şi astfel scotea dupa câţiva ani tot ce îi trebuie plantei. O altă treabă despre plante: cine oare a dat doi bani vreodată pe napi?! - Un fel de cartofi…. - Ei bine, ruşii au demonstrat o treabă, şi anume faptul că porcul care mănâncă napi nu face artrită. Şi până la 18 – 20 de ani cât trăieşte nu face nici o boală. Acum, mai nou, s-a descoperit că napul conţine în el o polizaharidă a fructozei. Anumite tipuri de napi. Că sunt mai multe feluri. Eu am în cercetare cu ruşii vreo şase tipuri de napi. După cercetări a reieşit că acest produs are distanţa foarte variabilă între oxidrili. Aceştia încadrează toate metalele toxice încât dacă iei produse pe bază de napi este exclusă orice boală de colon. Şi de aceea ştirul şi napul ruşii le-au declarat plante de interes naţional pentru sănătatea poporului şi au făcut institute de cercetări şi colaborez cu ei. Cu natura asta e foarte greu. Am fost la un congres zilele trecute: „Omenire, încotro?” Şi eu le-am spus: lăsaţi cu cometele, cu lovitul… noi ne autodistrugem singuri. S-au uitat cam ciudat la mine. Am întrebat pe cineva: de ce sub un nuc nu creşte niciodată troscot sau ştir? Există medicina vibraţională. Cel mai teribil detector de minciuni s-a făcut cu ajutorul plantelor care nu pot să te înşele. Fiecare tip de celulă din plante corespunde uneia din organismul uman. De exemplu, se cunoaşte din antichitate că ţăranul român îşi trata flebitele cu castane. Le ţinea 4-5 zile în apă apoi le sfărâma. Gemoterapia modernă arată că ce? Atunci când făcea treaba asta începea să germineze castana. Atunci apăreau celulele noi. Ca să se constate acum, după cercetări foarte multe, că celulele din germenele de castane sunt identice cu cele din vasele de sânge ale noastre. Sistemele de vibraţie ale castanei le percepe organismul, de asta, la ţară, oamenii se duc şi îmbrăţişează castanul. Sunt vibraţiile care purifică organismul, o chestie pe care lumea o înţelege foarte greu, dar sunt şi altele… coacăzul are în frunze nişte componente care seamănă cu cortizonul, dar nu are nici o toxicitate pentru că organismul uman o acceptă. Iată, pădurarii trăiesc în aer curat. Şi toată lumea spune vai, ce bine de ei, respiră aer curat. Ei bine, ei fac parte din categoria de oameni cu cea mai scurtă viaţă. Un pădurar care a tăiat un copac până la 1 km se degajă energie negativă. Noi nu cunoaştem această lume a plantelor. Concluzia: natura trebuie păstrată ca atare. Poate aţi văzut, pe toate produsele Hofigal eu am o lozincă, cuvintele lui Eminescu: „Natura nu minte niciodată”. Dar Eminescu nu a fost publicat înainte de Revoluţie pentru filozofia lui: Natura egal Dumnezeu. Natura are soluţii la toate. Atunci, dreptul meu este de a o lăsa cum este. - Aş vrea să vă rog să trecem pe un registru concret. Care sunt ultimele realizări ale Hofigal? - Am făcut această linie nouă de capsule gelatinoase unde facem produse noi, printre care unul în premieră mondială, care se numeşte LARV Albina. Asta arată că albina ca atare are foarte multe componente micro şi macro elemente comune cu ale organismului uman şi are peste 200 enzime comune cu ale organismului uman. Apilarnilul care se făcea înainte, se lua lăptişorul de matcă se făcea liofilizare şi îl făcea solid. Dar acesta are 70 la sută apă şi 30 la sută substanţă uscată. Exact ca şi organismul uman. Ei bine, în momentul când făceai această uscare distrugeai o grămadă de enzime. E pentru prima dată pe plan mondial când iau acest lăptişor de matcă, îl bag într-o maşinărie specială, îl bag în ulei, respectiv Omega 3, alături de spirulină şi îl încapsulez cu toate proprietăţile lui de la albină. Şi nu înlătur nimic din ceea ce se cheamă de la matcă. Ei bine, produsul dă nişte rezultate foarte bune.

Cel mai important lucru pe care l-am constatat: are în el calitatea declanşării reacţiilor hormonale din organism. Declanşând astea, absolut toate, cancerul mamar la femei, prostata la bărbaţi este imposibil să se mai poată întâmpla aşa ceva. Cea mai importantă treabă este că regenerează organismul în
totalitate. Albina este singura care are în larva ei vitamina B12 într-o cantitate încât în 100 mg de larvă de albină se găsesc circa 12-16 centigrame de B12. Sunt suficiente 6 capsule pe zi ca să asimilezi necesarul zilnic de B12. Al doilea lucru în larva de albine sunt componente deosebite, dintre care unele cu iod. Asta are un iod pe care tiroida îl asimilează. Una din realizări. O altă realizare: aspirina naturală. Am fost inspirat din poveştile din copilărie. Pe mine mă fascina atunci ideea că se făceau schimb de roci valoroase, de aur cu coajă de salcie. La toate luptele tribale fiecare trebuia să aibă în buzunar dacă se rănea, coajă de salcie ca să mănânce. După cercetări, salcia are precursorul acidului salicinic, adică salicinol şi acum e demonstrat că iarăşi enzimele au un rol deosebit. Am fost inspirat de nişte cercetări ale englezilor, aspirina ca atare a fost gândită să atace orice fel de inflamaţie. Acum se ştie şi de ce. Dar, aspirina poate face mai mult rău decât bine. Ei bine, salicinolul s-a dovedit că nu are nici o acţiune secundară. Eu am nişte rozmarin în cultură, am asociat cu o altă formă de salicinol din rozmarin şi am făcut salicinolul concentrat, care înlocuieşte aspirina din toate punctele de vedere. Un lucru foarte important: toate aceste plante din care vrei să faci produse enzimatice trebuie să le faci fără să depăşeşti temperatura de 40 de grade, că astfel distrugi enzimele. O să scoatem acum ceaiul făcut la rece. Aici am un brevet cu totul deosebit privind uscarea plantelor – iarăşi premieră mondială. Eu usuc plantele cu aparatură din Germania şi fac uscarea prin modificarea umidităţii totale şi marea descoperire constă în faptul că toate bacteriile, chiar şi viruşii, sunt distruşi. Învelişul viruşilor este din hidrocarburi care rezistă. Dar când umiditatea a scăzut, ele crapă şi s-a dus bacteria. Acum 4-5 ani când am dat de această descoperire nu-mi venea să cred că pot să sterilizez o plantă fără să o aduc la temperatură. Eu prelucrez numai cu 24 de ore înainte de a fi fabricat produsul pentru că şi aici, la capsulare, eu folosesc aceste blistere şi de aceea, de exemplu, nu le ambalez în borcane, deoarece orice capsulă care vine în contact cu umezeala şi cu oxigenul se degradează. Pentru asta am luat medalia de aur a Calităţii Europene la Oxford acum 2 ani de zile pentru calitatea produselor Hofigal pentru că aveam nişte produse cu totul deosebite. Acum voi scoate pe piaţă nişte produse noi pe bază de alfa de care vă spuneam. Mă irită faptul că la noi în ţară sunt atâţia copii bolnavi. Peste 12 la sută avem copii bolnavi la un an, doi de viaţă. Cu produsele pe care le poate lua mama îi poate corecta absolut toate eventualele boli. - Care rămâne produsul de bază al Hofigalului? - Primul produs se cheamă Redigest. Nu are egal pe plan mondial. Îl consumă nouă şefi de state. Acest produs, cine învaţă lecţia să-l ia cu regulitate de la vârsta de 35 de ani. Este o invenţie făcută acum 18 ani la sugestia unui medic veterinar care mi-a spus: noi semănăm cu păsările foarte mult. Nu încerci să vezi dacă poti să scoţi un produs din pipota lor? Am constatat că puiul de găină în perioada de 18 zile până la 36 zile se suprapune identic din punct de vedere al enzimelor cu omul. Făcând cercetări pe treaba asta am găsit pe cuticula de pipotă doi noduli: hipofiza şi epifiza. Şi avem şi aceste enzime care ar trebui fabricate de către organism. Aceste enzime dacă le aduci de afară… În viitorii 40 – 50 de ani dacă stăpânim enzimele vom stăpâni lumea. Dacă vii cu acest supliment de la vârsta când nu mai poţi face faţă efortului – de la enzime nu mai faci faţă – poţi să ajungi Norman Walker. Cercetător american, care la 84 de ani a renunţat la scaun şi a început să facă câţiva km pe jos, zilnic. Apoi a scris cartea „Întinereşte şi tu” pentru a-i învăţa şi pe alţii din experienţa lui de viaţă, dar şi ca medic, despre toate descoperirile şi cercetările sale. A murit la 116 ani. Cu mintea perfect limpede. Acesta spunea: nu contează să arăţi tânăr, ci să ai minte tânără. Am o mâhnire teribilă că la noi în ţară se acceptă OMG-urile. A fost un congres aici. Spusă de către nemţi în plină şedinţă. Madam Merkel a avut o întâmpinare teribilă. Stuparii au găsit că matca nu mai depune 1.200 de ouă dacă iei polenul din OMG-uri, pentru că în primul an scade capacitatea cu 30 la sută, în anul 2 scade cu 50 la sută şi în anul 3 stupul se stinge. Şi aceşti stupari s-au dus cu aceste filme, le-au arătat dnei Merkel. Peste câteva zile a dat decret prin care interzice pe tot teritoriul Germaniei OMG-urile şi firmei Monsanto să plătească despăgubiri la toţi stuparii. În Europa am rămas singurii care acceptăm OMG-urile. Rezultatul: 50 la sută din bărbaţii din România nu mai pot să procreeze. Dar, suntem ţara cu cel mai bogat pământ din lume. Dar nu ştim să-l preţuim. Dacă am trece la produse bio şi economic ne-am reveni. I-am spus şi unui ministru: dacă dvs. mâncaţi mămăliga din porumbul cultivat în pământul pe care aţi acceptat să se cultive porumb modificat genetic în nordul României, trebuie să mâncaţi 4-5 mămăligi ca să vă asiguraţi micro elementele necesare. De-aia americanii sunt toţi obezi.