LUPUL, ŞI CÂINELE CU COVRIGI ÎN COADĂ
Era
un câine cu covrigi în coadă
Care
rodea un os, într-o ogradă.
Şi
cum trăgea din el de zor,
Din
spate, dinspre răzor,
Veni
cam neştiutor,
Regele
pădurilor,
Lupul,
al său verişor.
-
Frăţioare, foamea-i mare,
Zise
el cu glas mieros.
-
N-ai cumva vreun os de ros?
-
Un os zici? Nu am stăpâne
Dar
de vrei ceva de ros,
Am
colo, ceva mai jos,
Cinci
covrigi, dar nu-i frumos
Să
serveşti fără motiv,
Covrigi,
ca aperitiv.
-
Cinci covrigi? Din ce-s făcuţi,
Cumva
din carne de mieluţi?
-
Ooo, nu, din grâu, măria ta,
Făină,…
cam aşa ceva.
Gustă
lupul din covrig,
Şi-l
luă pe şale cu frig.
-O
să intru-acum în strungă,
Rup
o oaie să-mi ajungă.
Dacă
te-apuci de lătrat
Javră,
vei fi terminat!
Nici
nu e mare scofala
Să
deduci de-aici morala:
Cei
ce doar carne mănâncă,
Nu
ascultă vreo poruncă.
Nu
vor şti în veci, lup, câine,
Cum se câştigă o pâine.
OK, Multumesc!
RăspundețiȘtergerePăi n-auzişi că pâinea îngraşă? Auzi, să mai şi munceşti pentru ea!
RăspundețiȘtergereAia "albă" nu îngraşă. Unii, doar din asta manâncă, atunci când nu au cozonac.:)
ȘtergereBre, io ştiu că doftoru' mi-a zis să nu mănânc mai multă de 100 g pe zi şi să nu fie albă, neagră şi dacă se poate şi cu secară! Io-l cred pe el!
ȘtergereAşa că vezi, că zici că le ai p-alea cu regimu' sănătos!
Salut, Florine! Acum, fara gluma! Cand eram copil, asa, pe la vreo 7, 8 ani, cumparam paine de la brutaria satului, una neagra, cam de vreo 2 kg. Era excelenta, mai ales cand o luam abia scoasa din cuptor, Pana acasa o lasam aproape fara coaja. Numai ca, uneori se intampla ca parintii sa aduca si paine alba de pe la oras. Mi se parea o delicatesa si-i intrebam pe parinti de ce nu mancam doar paine alba?. Mi se spunea ca e prea scumpa. Acum eu mananc paine alba, si copiii mei paine neagra. Cica e "BIO". N-are nicio treaba cu gustul de odinioara. Nu-mi place deloc. Nu mai inteleg nimic!
Ștergere