Unii medici se mulţumesc să spună că
asistăm la un fenomen paradoxal. Acela că, în ciuda tehnologiilor supersofisticate
pe care le foloseşte medicina de azi în tratamentul bolilor, omenirea este tot
mai bolnavă. Ei susţin că tratatele de medicină devin tot mai încărcate şi
inaccesibile în timp ce pacienţii sunt diagnosticaţi zilnic cu noi boli, dintre
care unele erau necunoscute în urmă cu 50, 100 de ani, şi, în consecinţă,
indiferent de diagnostic şi tratament (simptomatic sau patogenic) cauzele
bolilor devin mai necunoscute ca oricând, iar vindecarea începe să devină un
miracol! Ei se întreabă în aceste circumstanţe dacă nu se face o confuzie între
boală şi semnele ei considerând că boala poate fi tratată prin tratarea
fiecărui simptom în parte.
Medicina naturistă susţine că orice boală acută este generată de efectul unei acumulări toxice în organism, pe care acesta încearcă să o elimine pentru revenirea
la echilibru. Medicamentele se îndreaptă
împotriva simptomelor bolii dar afectează şi forţa vitală a organismului supus
tratamentului, facilitând persistenţa toxinelor care pot fi „patul germinativ” pentru anumite boli cronice incurabile ce se
pot manifesta mai târziu, după ani sau zeci de ani, pe neaşteptate.Tratamentul
aleopatic al unei răceli banale sau a al
unei indigestii,- susţin adepţii tratamentului naturist,- va trebui plătit
ulterior cu un „preţ” care poate însemna
contactarea unor boli cronice cum ar fi sinuzita, colita ori în cazurile
extreme, chiar cancerul. Tocmai pentru a evita orice fel de tratament, omul îşi
doreşte să nu mai răcească, să nu mai aibă dureri de cap, de stomac, în gât, să
aibă o piele sănătoasă, adică să fie sănătos „tun”, cum se spune despre cei
(extrem de puţini oameni) care nu au contactat în viaţa lor vreo boală.
În 1926, Dr. Tilden publica o carte despre cercetările sale extinse
referitoare la cauza fundamentală a tuturor bolilor, pe care a denumit-o toxemia
(încărcarea toxică a organismului). El susţinea că toate celelalte boli
sunt doar simptome ale acesteia, adică nişte încercări ale organismului de a
elimina rapid surplusul de toxine care nu pot fi eliminate prin căile normale
pe care le are la dispoziţie organismul, adică scaunul, urina, transpiraţia etc.
Hipocrate spunea că boala este rezultatul interacţiunii factorilor de mediu
cu alimentaţia şi stilul de viaţă. Trupul omenesc, în opinia sa, este dominat
de o forţă vitală, capabilă să restaureze echilibrul acestuia, odihna,
imobilizarea la pat şi menţinerea igienei sunt esenţiale pentru o vindecare
rapidă. El afirma că toate bolile îşi au originea în intestin. Tocmai de aceea,
în cele ce urmează vă voi prezenta câteva date despre unele tulburări funcţionale
digestive, surse de instaurare şi evoluţie a multor altor boli.
Constipaţia O persoană constipată reţine în organism
mai mult decât necesar, acele toxine care în mod normal ar trebui eliminate cel
puţin o dată pe zi . Simptomele constipaţiei constau în: dificultatea sau
imposibilitatea eliminării scaunului; eliminarea unui scaun tare, uscat şi
redus cantitativ, foarte rar; balonarea, eliminarea de gaze şi disconfort
abdominal; stagnarea materiilor fecale în colon pe o perioadă mai lungă de 24
de ore. Se spune că o defecaţie optimă ar însemna unul, până la trei scaune pe
zi. Sunt însă persoane care, deşi au scaun zilnic, elimină materii fecale vechi
de câteva zile, ceea ce înseamnă că timpul de tranzit al bolului alimentar prin
tubul digestiv e mai lung decât în mod obişnuit.
Există o metodă relativ simplă pentru a vă testa timpul de tranzit, şi
pentru a afla astfel dacă sunteţi sau nu constipaţi. Mâncaţi o porţie consistentă de sfeclă roşie,
crudă sau fiartă şi notaţi câte ore trec de la momentul cînd aţi mâncat sfecla,
până la primul scaun de culoare brun roşiatică. Dacă timpul determinat este mai
mic de 12 ore, s-ar putea să suferiţi de un sindrom de malsorbţie adică
expulzaţi alimentele mai repede decât poate tubul digestiv absorbi substanţele
nutritive din hrană. Timpul normal de tranzit este între 12 şi 24 de ore, iar
peste 24 de ore, înseamnă constipaţie.
Consecinţe Cu cât
timpul de tranzit e mai lung, cu atât substanţele toxice din colon se reabsorb
prin peretele intestinal trecând înapoi în sânge. În acest fel, din organ de
eliminare a toxinelor, intestinul devine organ de intoxicare, cea mai mare
parte dintre toxinele reabsorbite din colon, ajungând la ficat prin intermediul venei porte, şi dereglând
metabolismul, apoi trec în circulaţia generală şi afectează funcţionarea
tuturor organelor. De aceea constipaţia trebuie combătută prin toate mijloacele
posibile. În primul rând, trebuie ca organismul să fie bine hidratat. Ar fi
bine să consumaţi cel puţin doi litri de lichide zilnic (apă, ceaiuri, supe sau
sucuri de legume). Mâncaţi legume, cereale integrale, seminţe, pentru aportul
de fibre, menţinerea unei flore intestinale sănătoase şi a tonusului muscular
abdominal bun prin exerciţii de
respiraţie abdominală.
Dacă sunteţi balonat şi aveţi dureri
abdominale sau colice după mese, acestea sunt cauzate de consumul în exces al
glucidelor (făinoase şi dulciuri) dar pot fi şi din cauza combinaţiilor
alimentare nepotrivite care pot provoca o digestie incompletă ( fructe sau
dulciuri consumate ca desert, făinoase combinate cu proteine animale la aceeaşi
masă ( pâine, plăcintă sau paste făinoase cu carne, ouă, lactate ori făinoase
combinate cu grăsimi – ulei , smântână, unt, margarină ş.a); consumul de oţet,
murături ori alte alimente acide în combinaţie cu făinoasele, etc).
Se ştie că glucidele nedigerate care ajung în colon, sau chiar din faza în
care se află în tranzit de la stomac spre intestinul subţire, sunt supuse
fermentaţiilor bacteriilor aflate în tubul digestiv. În urma acestui proces de
fermentaţie se produce acid acetic şi alcool, care vor intoxica ficatul, şi vor
favoriza depunerea de grăsimi în jurul acestuia, formându-se aşa numitul „ficat
gras”, vor determina formare în exces a gazelor intestinale, şi apariţia unor
acizi metabolici care se vor acumula în ţesuturi.
Făinoasele încep să fie digerate
încă din cavitatea bucală de către o enzimă denumită amilaza salivară care
continuă să le digere în stomac. Dacă
pâinea sau alte produse de panificaţie care conţin amidon, nu vor fi mestecate
suficient, această enzimă va fi inactivată ceea ce va determina o digerare
parţială a glucidelor, chiar dacă, în acest caz, pancreasul va secreta el
amilază pentru a procesa amidonul, însă cantitatea de amilază secretată de
pancreas este insuficientă pentru a digerare completă a glucidelor.
Putrefacţia proteinelor în intestin Proteinele
rămase nedigerate, mai cu seamă cele de
origine animală, vor fi supuse acţiunii florei intestinale, care le va
transforma în amine toxice cum ar fi putresceina şi cadaverina, în urma
procesului rezultând şi gaze cu miros persistent de sulf. Responsabil cu digestia proteinelor este
sucul gastric, de a cărui concentraţie în acid clorhidric depinde dacă proteinele
vor ajunge să putrezească sau nu.
Nu ceea ce mâncăm, ne hrăneşte, ci ceea ce digerăm şi asimilăm
Alimentele „fabricate” în zilele noastre sunt tot mai sărace în substanţe
nutritive. Consecinţa este că cel care se hrăneşte cu astfel de alimente va
simţi o foame continuă, un apetit exagerat. De aici până la obezitate, care nu este o boală a surplusului, ci
a deficitului de substanţe nutritive commbinat cu un exces caloric,
nu mai e decât un pas. Obezitatea apare
ca urmare a consumului de alimente rafinate ce conţin aşa numitele „calorii
goale”, lipsite de vitaminele şi mineralele necesate procesării metabolice a
acestora. Cu cât o dietă abundă în astfel de alimente, cu atât mai multe deşeuri
va produce tubul digestiv favorizând constipaţia, despre ale cărei consecinţe
am scris mai sus. Obişnuiţi să consumaţi gogoşi? Gândiţi-vă că acestea sunt
făcute din trei dintre cele mai dăunătoare ingrediente (făină, zahăr şi ulei
rafinat, şi preparate prin dospire rapidă cu drojdie şi fierte în ulei. Dacă ştiţi că adoraţi gogoşile, să nu vă
surprindă apariţia unei sinuzite sau chiar a unei furunculoze recidivante care
pot fi cauzate de deşeurile rezultate ca urmare a proastei digestii ce vor căuta
să „iasă” din organism sub forma unui mucus gelatinos pe diverse căi, cum ar fi
epiteliul nazal (ca secreţie nazală purulentă) sau pielea, sub formă de coşuri
şi furuncule.
Sfaturi? De la
Herodot încoace ţin de necesitatea curăţării intestinelor, asta şi pentru că
cca 80 de procente din ţesutul limfatic al organismului se află în mucoasa
tubului digestiv, otrăvită continuu de o alimentaţie inadecvată.
Este bine să mai ştiţi Apa este vitală organismului iar în
funcţie de cantitatea acesteia, organismul secretă necesarul de sucuri
digestive. Se recomandă însă ca apa să nu se bea în timpul mesei, pentru a nu
dilua aceste sucuri digestive. Respectaţi o regulă; beţi apă cu 15- 20 de
minute înainte de masă, sau cu una la două ore după masă. De asemenea, nu
vorbiţi în timp ce mâncaţi, mestecaţi suficient fiecare dumicat, nu mâncaţi cu
grabă, gen „haplea”. Renunţaţi să mâncaţi dacă sunteţi oboşiţi, agitaţi sau
nervoşi, situaţii în care este mai bine să vă hidrataţi cu lichide şi să vă
liniştiţi şi odihni înainte de masă.
Multă sănătate vă doresc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti ceva de spus, exprimati-va aici: