Marile Puteri şi-au „construit” istoria cu armele, apoi au scris-o „după dictare.”
Walter S.
Romania si-a construit istoria cu armele, prin vointa nationala, insa nu i-a scris inca epilogul.
ViS
STEMA PRINCIPATELOR UNITE |
Principalul animator al celei de-a doua etape
a UNIRII romanilor, dupa Mihai VITEAZUL,
COLONELUL Alexandru Ioan CUZA
( n. 1820, Barlad, m. 1873, Heidelberg, Germania) |
La 5 ianuarie, la Iaşi, şi 24 ianuarie, la
Bucureşti, a fost
ales domn al Principatelor Unite colonelul Alexandru Ioan Cuza.
Prin dubla alegere
a sa, ca domn la Iaşi şi Bucureşti, românii au înfăptuit o unire adevărată şi nu una formală, contrar intereselor marilor puteri.
JURĂMÂNTUL DE CREDINŢĂ AL DOMNITORULUI
PRINCIPATELOR UNITE, ALEXANDRU IOAN CUZA
„Jur să păzesc cu sfinţenie drepturile şi
interesele patriei, să fiu credincios Constituţiei, în textul şi spiritul ei, să
priveghez la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea
şi ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit şi pe cel ce m-a urât, neavând înaintea
ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române."
"Mos" Ion Roata, din Campuri, Vrancea 1806 - 1882 |
S-a nascut in
cătunul Gura Văii, din com. Câmpuri, jud. Vrancea, si este unul dintre ţăranii de frunte
participanţi la Divanul ad-hoc din Moldova.
Deşi la Unire avea doar 52 de ani, a rămas
în "memoria istorica" a romanilor ca Moş Ion Roată, pentru că era intelept şi nu se sfia sa îi înfrunte pe boieri cu hotarare.
Hai la Milcov cu grabire...
|
În 1861 Turcia recunoaşte unirea
deplină a Principatelor Române, pe timpul vieţii lui Cuza.
La 11 decembrie 1861, Cuza adresează naţiunii o
proclamaţie, anunţând:
“Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată”.
La 22 ianuarie 1862 se formează primul guvern unic al Principatelor
Unite, condus de Barbu Catargiu. Parlamentul unic îşi deschide lucrările
la 24 ianuarie 1862, an în care
Alexandru Ioan Cuza proclamă Unirea definitivă a Principatelor.
Din 1862, Principatele Unite adoptă oficial numele
de R O M Â N I A cu capitala la BUCUREŞTI
La 13 februarie 1866,
Cuza a părăsit Capitala, declarand, la Palatul
Cotroceni, înaintea
plecării:
“Să dea Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine. Să trăiască România!”
La 15 mai 1873, s-a
stins din viaţă la Heidelberg în Germania.
La înmormântarea sa, pe domeniul familiei din Ruginoasa, Mihail Kogălniceanu spunea:
„Veşnica lui amintire nu se va stinge din inimile
noastre şi ale fiilor noştri şi cât va avea ţara aceasta o istorie ... cea mai
frumoasă pagină va fi aceea a lui Alexandru Ioan I ... Nu greşalele lui l-au răsturnat, ci faptele lui cele
bune".
(tunica de colonel de lăncieri a viitorului domnitor |
“Cât or fi români pe lume
Cât va fi pe cer un soare
A lui Cuza mare nume
Să fiţi siguri că nu moare.”
(Vasile Alecsandri)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti ceva de spus, exprimati-va aici: