O vacanţă dulce-amară-dulce!

Despre o reîntâlnire de suflet cu o parte (13) dintre foştii colegi (26) absolvenţi   promoţia 1977, ai Academiei Forţelor Terestre ( Ch. mil.), din Sibiu, dar şi despre o vacanţă "cuplată" la acest eveniment.

Ladies first! Doamnele, şi domnii lor.

Pentru că anul trecut, la  întâlnirea de la Rânca n-am putut participa din cauza suprapunerii perioadei respective cu vacanţa noastră de la mare, anul acesta l-am rugat pe colegul care     s-a oferit să organizeze întâlnirea promoţiei la Câmpulung – Moldovenesc, să-mi precizeze data, pentru a nu fi pus în situaţia de a nu participa nici în acest an. Cunoscând deci perioada, adică 21 – 23 august, am convenit cu soţia să-şi planifice vacanţa în jurul acestei perioade, astfel încât să putem „lega” cumva la întâlnire, şi câteva zile înainte şi după aceasta. 

Cei 13 (+1) care au speriat ... nordul!

După negocieri dramatice cu şefa sa, soţia „reuşeşte” cu chiu cu vai să obţină acordul pentru 8 zile lucrătoare, începând cu 19 august. Rămânea să stabilim cum vom împărţi cele două zile de dinaintea revederii, precum şi pe cele 7 de după. Iată ce variante luasem în calcul:

1.    19 - 21 august, Târgu – Ocna, pentru strandul, care are piscină cu apă sărată, şi pentru înot „de voie”. Prognoza meteo părea favorabilă;

2.    21-23 august, Câmpulung – Moldovenesc, cu activităţi specifice întâlnirilor de revedere;

3.    23 - 24 august, Borşa, Maramureş;

4.    24 - 30 august, Hajduszoboszlo, Ungaria, aquapark, sau Băile-Felix, Bihor.

Şi iată ce a ieşit, după ce meteorologii au anunţat în această perioadă temperaturi şi ploi ca în noiembrie:

1.    19 – 21 august, Gura – Humorului, Suceava, în ideea că vom beneficia de bazinul de dimensiuni olimpice, cu apă încălzită, şi ne vom „bălăcări” pe săturate, alternând înotul cu vizite la mânăstirile din zonă;

2.    21 – 23  august, Câmpulung, Suceava, cu program deja stabilit;

3.    23 – 24 august, Amara, Ialomiţa, ca etapă intermediară între Câmpulung şi Mamaia, şi pentru o baie în vestitul lac;

4.    24 – 30 august, Mamaia.

Cu programul cunoscut, şi soţia pe post de copilot,   porneam miercuri dimineaţa spre Gura Humorului, unde ne rezervasem cazare pentru două zile, la un hotel din zona centrală a oraşului.   În fix 7 ore, din care 5 cu o ploaie torenţială şi rece, cu o pauză de 10 minute în apropiere de Roman, pe traseul Bucureşti (E-85) Urziceni – Buzău – Rm. Sărat – Focşani – Mărăşeşti – Adjud – Bacău – Roman -Fălticeni - Gura Humorului, am ajuns la hotel. 

"Sigla" primăriei din Gura Humorului

  Numai că deşi nu mai ploua, se făcuse destul de rece aşa că am lăsat bagajele în cameră şi am plecat spre bazinul olimpic din parcul „Arini”, pentru o „terapie” prin înot. Ne-a plăcut parcul însă la bazin ne-am dat seama că nu putem intra deoarece soţia era puţin răcită şi riscam să se îmbolnăvească de-a binelea pentru că, dacă am fi intrat la bazin (apă încălzită la 29 de grade şi seria de program de la 14 la 17), la ieşire am fi mers  spre hotel, circa 1,5 km., prin frig (erau cca 9 grade) şi uzi, pentru că începuse o burniţă uşoară, dar sâcâitoare. În aceste circumstanţe am decis să trecem o punte suspendată peste râul Moldova,  din parc până către pârtia de schi, ne-am oprit la un restaurant destul de cochet aflat la baza pârtiei, unde am servit masa de prânz. Apoi, pe un drum către localitatea Voroneţ, pe malul drept al Moldovei, am plecat cu intenţia de a merge la mânăstire. La intrarea în Voroneţ  ne-am dat seama că eram prea obosiţi, aşa că am renunţat să vizităm mânăstirea, am trecut podul spre Gura Humorului, întorcându-ne la hotel, pe un alt traseu, aproximativ 4 km. Seara am vizitat oraşul, evident în zona sa centrală. A doua zi, cum soţia  nu-şi revenise, am renunţat la bazin şi am plecat către mânăstirea Voroneţ, unde nu mai fusesem de exact 30 de ani, în formula  „ doi plus unu’ „ adică împreună cu fiul nostru nenăscut încă la acea dată, dar destul de măricel ca să dea semne că-i plăcea ceea ce vedea prin ochii noştri.

Albastru...de Voroneţ.

De la Voroneţ, în aceeaşi zi, după amiaza, am  vizitat şi mânăstirea Gura Humorului aflată în satul cu acelaşi nume, la o distanţă aproximativ egală faţă de Gura Humorului ca şi Voroneţul, însă spre nord.

Biserica mânăstirii Humor

Catedrala Gura Humorului

Dimineaţa următoare, pe 21 august, după micul dejun şi cafeaua delicioasă servite la hotel, am plecat spre Câmpulung Moldovenesc, mai exact pensiunea „Liliana”, locul de întâlnire al colegilor de clasă stabilit la „revederea” de anul trecut, de la Rânca.

Nu insist să vă povestesc despre minunăţia celor două zile petrecute împreună cu foştii colegi prezenţi la întâlnire. Ne-am bucurat de o vreme vizibil îmbunătăţită, am văzut cum se prind şi se pregătesc păstrăvii, am văzut păstrăvi aurii şi peşti din familia sturionilor, mai exact  păstruga, în acelaşi bazin piscicol cu păstrăvii, am dansat, am mâncat şi am băut „all inclusiv”

(pe bune!),  iar sâmbătă  am fost la poalele vârfului  Rarău unde am făcut o uşoară căţărare, o parte dintre colegi au mers cu mocăniţa de la Moldoviţa la Argel, iar o altă parte au vizitat mânăstirile Moldoviţa, Suceviţa şi Putna.

Duminică, după micul dejun, cafea şi pozele de grup, ne-am luat la revedere cam pe la ora 10, iar noi ne-am întors pe drumul pe care venisem, până la Buzău, apoi de la Buzău prin Pogoanele şi Padina, până la Amara, unde rezervasem cu o săptămână înainte, o cameră pentru o noapte, la hotelul „Ialomiţa”. 

Amara plaja hotelului Parc 

Ceea ce ni s-a întâmplat în această localitate am să vă „spun” într-o postare separată. Oricum,  Amara a fost o amară experienţă, şi nu mă refer la localitatea în sine, nici la hoteluri sau la strandul local, ci la „calitatea” personalului angajat în deservirea turiştilor. Jalnică! Luni dimineaţa, la  întoarcerea de la plaja de pe malul lacului, în jurul orei 11, am observat că roata din stânga faţă e puţin „la pământ”.  După ce am rezolvat prima pană din viaţa mea, înlocuind roata, a cărei anvelopă fusese înţepată,  cu rezerva,  am plecat spre Slobozia având ca ţintă Mamaia, unde, de asemenea, aveam rezervată o cameră pentru perioada 24 – 30 august. Aici  am avut parte de o vreme excelentă pentru  plajă şi înot iar apa mării nu a scăzut sub 24 de grade. N-am ratat desigur plimbarea cu vaporul în larg, nici telegondola, dar nici roata mare din parcul de distracţii. Şi, cum spuneam pe pagina mea de facebook, Mamaia mi-a îndulcit viaţa amărâtă la Amara.

Cam aşa ne-am petrecut cele 12 zile de vacanţă  din acest an.

Lăsându-vă să vedeţi alte câteva imagini surprinse în "tumultoasa" noastră vacanţă, eu vă urez s-auzim numai de bine!