Mărășești, 100 de ani de glorie și eroism

GLORIE ETERNĂ EROILOR ROMÂNI

ȘI ARMATEI ROMÂNE BIRUITOARE!

„Oricum am fi noi, românii, când este vorba de spirit de sacrificiu pentru NEAM și ȚARĂ nimeni nu ne întrece.”„Dacă v-ați putea imagina cum arată iadul, atunci gândiți-vă că la Mărășești a fost ceva mai rău ”

Walter S.

BĂTĂLIA DE LA MĂRĂȘEȘTI 6 august – 3 septembrie 1917
În sectorul de ofensivă de la Mărășești  Armata 9 germană comandată de generalul  Johannes Von Eben  a introdus în operație forțe impresionante care să-i asigure o victorie fulger și să-i „netezească” drumul spre Iași. Valoarea acestora era de aprox.  13 divizii de infanterie cu un total de 102 batalioane, 10 escadroane de cavalerie, 213 baterii de artilerie, 24 companii de pionieri și aveau în dotare 1135 mitraliere, 356 aruncătoare de mine, 59 tunuri de tranșee, 224 tunuri de câmp, 122 guri de foc grele, 86 tunuri antiaeriene, 6 mortiere de 21cm. și două care de asalt.

Armata 1 română, comandată de generalul Constantin Cristescu,  avea în compunere două corpuri de armată  (C. 6 A. comandat de generalul Eremia Grigorescu și C3. A, comandat de generalul Constantin Iancovescu) , o divizie de cavalerie, o brigadă de călărași și una de grăniceri, care erau dislocate pe un aliniament cu o dezvoltare frontală de cca 60 de km și o adâncime de 20 km. Ca forțe, Armata 1 română dispunea de 58 batalioane, 38 de escadroane, 57 de baterii de artilerie dintre care 8 grele și  totaliza un efectiv de 4466 ofițeri  (3430 combatanți) și 153716 trupă (130823 combatanți).

Acestor forțe li se alăturau C. 7 și C. 8/Armata 4 rusă, cu 7 divizii cu un total de 84 de batalioane, 32 de escadroane, 79 baterii de artilerie (9 grele), și un efectiv de 2361 ofițeri, 83222 trupă, și aveau în dotare 763 mitraliere și 375 tunuri de diferite calibre.

Cu acest raport de forțe, în noaptea de 5/6 august 1917  artileria germană a executat un bombardament cu muniție chimică  asupra dispozitivului D. 34 infanterie ruse  (îndeosebi la Pădurea Neagră și asupra pozițiilor de tragere ale artileriei ruse). În aceeași zi, începând cu ora 4.30,  timp de trei ore, artileria Armatei 9(G.) a executat un bombardament intens  asupra pozițiilor A.4 (Ru.)  dispuse între Făurei și Rădulești.
La ora  7.30 armata germană a trecut la ofensivă străpungând  ușor cele 3 aliniamente ale primei poziții de apărare ale D. 34 I (Ru.) de pe malul drept al Putnei.  În codițiile dezastrului prefigurat în sectorul de apărare al C. 7 A. (Ru) generalul Cristescu îi ordonă generalului Eremia Grigorescu să ia măsuri pentru a împiedica trupele germane să-și continuie ofensiva în raioanele părăsite în dezordine și fără luptă de către trupele rusești aflate într-o  situație de „contaminare bolșevică”. În aceste condiții , generalul Grigorescu dispune introducerea în operație a D.5 I. prin înlocuirea trupelor rusești din sectorul Moara Albă, Moara Roșie, Străjescu, Siret. Practic, această divizie a intrat în luptă imediat, reușind să oprească ofensiva germană în sectorul Moara Albă Moara Roșie, însă, Brigada 9 infanterie română a suferit pierderi  enorme în noaptea acelei zile, din cauza părăsirii câmpului de luptă de către ruși, fără o înștiințare prealabilă. Tot în acea noapte, R.32 Mircea a executat mai multe contraatacuri în direcția Străjescu.

În dimineața de 7 august germanii reiau ofensiva printr-un puternic bombardament asupra pozițiilor D.5 Infanterie care a răspuns la rândul ei printr-un foc concentrat de artilerie executat asupra întregului sector german. Confruntările care au urmat în acea zi au fost îndârjite și sângeroase, ele desfășurându-se cu o violență extremă în sectorul Doaga, Stăjescu, apărat de R.3 Vânători, precum și în sectorul Moara Albă Bizighești, apărat de R. 32 infanterie „Mircea”. Intenția nemților era să cucerească satul Doaga atacând dinspre Străjescu, însă ostașii R. 3 vânători  le-au respins toate atacurile. În după- amiaza aceleiași zile după un bombardament  de artilerie (de două ore și jumătate!) asupra satului Doaga și a tranșeelor săpate în scopul apărării acelui aliniament în care era dispus R. 8 infanterie, trupele germane reiau atacul cu forțele a trei regimente.  Suferind pierderi grele, în urma loviturilor artileriei germane, care a folosit și de această dată substanțe toxice de luptă, cele două regimente s-au retras  în jurul orei 20.30 pe o nouă poziție, la 150 m. sud de pădurea Prisaca.

La flancul drept al trupelor noastre se găseau în apărare unități ale D. 34 ruse, care, atacate de către trei batalioane germane, au părăsit poziția, lăsând descoperit flancul D. 5 I. române. Pe 8 august, la ora 11.30 germanii declanșează un nou bombardament cu artileria de toate calibrele, după care, divizia 76 rezervă germană atacă în valuri în sectorul dintre  Moara Albă și Stăjescu, sector apărat de R. 32 infanterie „Mircea”, al cărui batalion 2 a suportat șocul ofensivei reușind să respingă  inamicul și obligându-l să se retragă pe pozițiile inițiale. În jurnalul de operații al acestui Regiment se consemna: „Pierderile noastre sunt simțitoare, dar avem mulțumirea sufletească că  dușmanul, izbindu-se de voința hotărâtă de a păstra cu orice sacrificiu poziția sau de a muri cu toți pe  poziție, se retrage după două lovituri de berbec în pozițiunea inițială, ca  ursul în vizuina lui, pentru a-și linge rănile sângerânde. Mai presus de toate, moralul este ridicat”

După un nou bombardament de artilerie executat la ora 13, divizia 76 rezervă germană reia atacul asupra R. 32 infanterie „Mircea” al cărui comandant, locotenent – colonelul Vasile Stamate, a ordonat introducerea în luptă a batalionului 3 comandat de maiorul Atanase Ionescu, care a executat unui contraatac la baionetă, fără căști și vestoane. Celebrul „contraatac al fantomelor albe” care i-a speriat cumplit  pe nemți.

În acest mod, cu puternice atacuri și contraatacuri, s-au desfășurat acțiunile militare ulterioare  în bătălia de la Mărășești, acțiuni care pot fi structurate în trei etape:

I. 6-12 august; II. 13- 19august (respingerea atacurilor prin care armata germană încerca să-și treacă gruparea principală de forțe la est de Siret); III 20august  - 3 septembrie (oprirea noilor atacuri ale marilor unități din Armata 9 germană între Carpați și valea Siretului.

Pentru cucerirea unui „ teritoriu” cu o adâncime medie de 8 km și un front de cca 30 km,  armata germană  a plătit pe timpul operațiilor de la Mărășești  cu cca 65.000 militari (morți, răniți și dispăruți).

Armata 1 română a pierdut în această bătălie, care a durat 29 de zile, 17592 de militari (morți și răniți) și 9818 dispăruți, iar Armata 4 rusă a pierdut 17483 militari (morți și răniți) și 8167 dispăruți.

Generalul Petin,  fost șef al misiunii militare franceze în România în lucrarea „Drama românească” aprecia că ...„bătălia de la Mărășești a fost evenimentul cel mai strălucitor al anului 1917 în România. Ea a oprit 15 zile ofensiva germană, a închis definitiv porțile Moldovei oricărei încercări de înaintare și a menținut frontul pe pozițiile inițiale”.

Iar generalul Eremia Grigorescu adresându-se luptătorilor de sub comanda sa, la sfârșitul bătăliei, consemna în Ordinul de zi nr. 105: „ Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită cee ați opus cu piepturile voastre la Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară.(...) La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind risipa sângelui, ați smuls biruința cea mare. Ați  făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a faptelor străbunilor noștri. Ați atras admirația lumii întregi. (...) Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț o țară românească a tuturor românilor.”

În alte două mari bătălii, cele de la Mărăști și Oituz, eroismul ostașilor români a fost încă o dată evidențiat. Trebuie precizat faptul că în compunerea armatei române erau și câteva mii de voluntari transilvăneni și bucovineni care au luptat cu același spirit de sacrificiu, câteva sute dintre aceștia pierind în lupte. La Mărăști, în operația ofensivă  desfășurată între 24 iulie și 1 august 1917,  Armata 2 română, victorioasă,  a pierdut 4879 militari (morți, răniți și dispăruți) apreciindu-se că sub raportul pierderilor umane, rezultatul Operației a fost unul excepțional fiind pentru prima oară în istoria primului război mondial când forțele aflate în ofensivă au pierderi inferioare celor aflate în apărare.

La Oituz,concomitent cu desfășurarea operației de la Mărășești și după victoria de la Mărăști, Armata 2 a fost angajată într-o nouă confruntare, defensivă,  cu forțe germane și austro-ungare care au întrebuințat și de această dată substanțe toxice de luptă. Luptele s-au purtat între 8 și 22 august 1917 și s-au soldat cu cu un „tribut” plătit de români  cu 1800 de morți, 4850 de răniți și 5700 dispăruți în timp ce forțele austro-ungare au suferit pierderi duble.