CATASTROFA DE LA CERNOBÂL 25 - 26 aprilie 1986

MITURILE CERNOBÂLULUI

(traducere liberă)

       Gl.mr.(r.) ing. Dumitru Prunache – președinte de onoare al A.C.Ch.M.R.R.

PRIMUL MIT – catastrofa a creat sute de mutanţi (malformaţi).

Imediat după catastrofă mii de femei gravide din Ucraina şi Belarus s-au îndreptat către medici, să facă avorturi, deoarece se temeau că vor naşte copii cu defecte genetice. Directorul Institutului de Medicină Radiologică din Belarus, într-un interviu, a declarat că din cauza exploziei reactorului nuclear de la Cernobâl, în Belarus, anual se vor naşte 2500 de copii cu defecte genetice. 

Specialiştii în radiologie şi biologie au apreciat că aceasta a fost o minciună. Anomaliile la oameni s-au observat la orice populaţie şi în orice timp. De regulă, ele sunt de câteva procente. Dar la doze de radiaţie de 0,1 Sv primită de majoritatea populaţiei la Cernobâl, nicio anomalie genetică nu a putut să apară.

Nu s-a înregistrat niciun caz de LEUCEMIE, cel mai sensibil efect la radiaţii de tipul cancerului.

Cea  mai mică doză de radiaţie la care pot să apară indicii de deteriorare a sănătăţii omului este de 0,2 Sv.

(Radiațiile au capacități diferite de a produce defecte țesuturilor. Pentru a lua în considerare acest lucru, doza absorbită se multiplică cu un factor f, obținandu-se astfel doza echivalentă. Doza echivalentă se exprimă în SIEVERT(Sv).[1] (1 Sv=100 rem).

RAD = unitate de măsură a dozei de radiații, echivalentă cu o energie de 100 de ergi, absorbită de 1 g de substanță iradiată

REM  (röntgen equivalent man)= unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic, egală cu doza primită de un anumit țesut iradiat cu o doză absorbită de un rad.)

Chiar la urmaşii locuitorilor japonezi de la Hiroshima şi Nagasaki (Anexa 1), care acum 50 de ani în fragmente de secundă „au primit doze de radiaţie mult mai mari (până la 1 Sv)  nu s-au observat anomalii genetice până în prezent. Pe timpul tragediei din Japonia s-au îmbolnăvit oamenii care au primit doze de radiaţie cu mult mai mari de 1 Sv. Biologii americani Selly şi Nily, care au cercetat două loturi de copii iradiaţi sau proveniţi de la părinţi iradiaţi, nu au constatat anomalii genetice, chiar nefiind crezuţi când au comunicat rezultatele cercetărilor.

În apărarea lor au sărit alţi cercetători (I.L.Glemboţki, S.P.Iarmonenco) care au spus că creşterea fondului radioactiv nu ameninţă omenirea cu fenomene deosebite. Singurul efect  despre care se poate vorbi când oamenii sunt iradiaţi într-un spectru larg (de la 1 la 1700 de razi) provenite de la bombele nucleare, de la avaria reactoarelor sau de la tratamentul cu radiaţii, pot apărea schimbări în rapotrul dintre sexele urmaşilor iradiaţi.

Apreciind anomaliile genetice, oamenii de ştiinţă arată că nici după explozia bombei atomice la Hiroshima, nici după avaria de la întreprinderea Maiak din Siberia, unde oamenii au fost supuşi la doze de 300-400 R/rem  iradierea nu a devenit cauza apariţiei mutanţilor.

2018

Dar specialişti, oameni politici din U.R.S.S. şi presa au informat că  în zonele contaminate au apărut copii, viţei, purcei cu diferite defecte: a) Micuţa Katia, azi în vârstă de 6 ani (la 9 ani de la catastrofa nucleară de la Cernobâl  din 26 aprilie 1986), s-a născut cu grave malformaţii (lipsa braţelor) din cauza radiaţiilor nucleare (Adevărul nr.1549 din 17 aprilie 1995). b) Ca urmare a iradierii radioactive, în anul 1988 s-au născut 137 de purceluşi şi 37 de viţei cu anomalii substanţiale (în gospodăriile ţărăneşti, particulare nu s-a ţinut evienţa).

Prof. Alexandru Vlad Ciurea (biografia scurtă – mitul 3), care a urmărit dezastrul, scrie: Mii de copii au fost afectaţi, s-au născut cu malformaţii. Nu s-a ştiut nimic despre cazurile acestea mulţi ani, nu se putea raporta într-o ţară care mergea numai înspre soare. Eu, ca medic neurochirurg, am văzut o mulţime de copii malformaţi de pe graniţa de est a României ( Adevărul din 10 martie 2014, p.13).

CEA MAI MARE NENOROCIRE a locuitorilor Cernobâlului nu a fost RADIAŢIA ci STRESUL PERMANENT.

MITUL AL DOILEA – cancerul distruge copiii.

Oficial au fost înregistrate 1800 de cazuri de îmbolnăvire de cancer la glanda tiroidă la copii pe teritoriul Belarusului, Ucrainei şi F. Ruse, care a depăşit nivelul natural normal de 60 de ori în Belarus, de 40 de ori în Ucraina şi de 20 de ori în F.Rusă. Se consideră că aceşti copii au băut lapte de la vacile care au păscut pe izlazurile contaminate radioactiv. Dar, din fericire, cancerul glandei tiroide se tratează bine şi toţi aceşti copii, care s-au maturizat, trăiesc. Acest fenomen s-a manifestat până la o distanţă de 500 de km faţă de C.N.E., localizate la Gomel, Briansk, Cernobâl, Pripiat, Narodnici, Gardeeva etc., unde au fost instalate şi au funcţionat laboratoarele sosite din Franţa, Munchen (Otto Hug), Austria, ONU (grup de lucru) etc. primarii din aceste zone s-au plâns că nu au primit niciun fel de informaţii de la şefii acestor laboratoare.

MITUL AL TREILEA – Mii de oameni au murit din cauza bolii de iradiaţie.

În 16 ani au circulat diferite cifre privind victimele catastrofei: de la 30.000 până la 800.000 de oameni ! Şi mai sunt circa 3,5 milioane grav bolnavi din cauza radiaţiilor. Se cunoaşte oare câte vieţi au dispărut din cauza exploziei reactorului? Nu se cunoaşte, nu s-au monitorizat pierderile. Conform datelor de arhivă rămase, nimeni n-ar fi murit de radiaţii în Uniunea Sovietică. Muşamalizarea este impreisonantă!

Profesorul Alex.Vlad Ciurea – medic primar neurochirurg, din 1999 este preşedintele Societăţii Române de Neurochirurgie, iar din 2004 – vicepreşedintele Societăţii Mondiale de Neurochirurgie – a dedicat mulţi ani studiului dezastrului de la Cernobâl (Adevărul de luni, 10 martie 2014). El susţine că cifrele prezentate în rapoarte nu corespund. Mai departe arată: „Un raport din 2005, la finalul unei conferinţe internaţionale, dedicate cazului Cernobâl, arată că în lume au existat 6,6 milioane de persoane expuse în urma exploziei reactorului nuclear. Acelaşi raport întocmit de AIEA şi OMS a atribuit doar  56 de decese directe (47 lucrători ai centralei şi 9 copii cu cancer de tiroidă) şi a estimat că mai mult de 9000 de persoane ar putea muri în viitor din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticaţi în 2002”.

„Bilanţul Cernobâlului” o muşamalizare uriaşă !  Într-un studiu retrospectiv (΄96-΄97) al modificărilor epidemiologice şi morfochimice ale tumorilor cerebrale înainte şi după accidentul nuclear de la Cernobâl, cercetare realizată chiar la Iaşi de profesorii de la Spitalul de Neurochirurgie „Nicolae Oblu”. Concluzia profesorului Ciurea: Trecuse 10 ani de la accident şi s-a constatat o creştere impresionantă a cazurilor de cancer!

O cercetare realizată de Institutul de Sănătate Publică, între 1986 şi 1994, în care au fost analizate efectele accidentului, a arătat că apar mai des afecţiuni precum reumatismul, artrita, artroza, osteoporoze şi carii dentare.

Prof. Ciurea reaminteşte că „În România nu s-a făcut un studiu pe tema riscurilor de îmbolnăvire după Cernobâl”

Până în prezent nu există totuşi un CONSENS ŞTIINŢIFIC pe scară largă în ceea ce priveşte lista celorlalte boli în afară de cancer, care pot fi provocate de un nivel scăzut de radiaţii. Sistemul imunitar este slăbit, apar modificări ale celulelor sângelui, sunt afectate organele interne precum şi sistemul nervos central.

Potrivit profesorului Ciurea, CESIUL, cel mai nociv element radioactiv emanat atunci în atmosferă, s-a impregnat în apă, în sol şi se găseşte şi acum în alimente.

Academicianul Leonid A. Ilin, directorul Centrului Ştiinţific de Stat al Institutului de Biofizică al Ministerului Sănătăţii, comentează următoarele: „N.I.Râjkov – primul ministrul al U.R.S.S. s-a întors pe 3 mai de la Cernobâl şi a cerut Ministerului Sănătăţii ca zilnic să raporteze numărul celor afectaţi. Pe 4 mai, M.S. raportează 204 cazuri de boala de radiaţie între care şi 64 de copii. Pe 5 mai  cifra a crescut simţitor – 914 cazuri. Pe 6 mai – 367 de cazuri. Cifrele încă mult au dansat până când experţii, studiind toate materialele, au ajuns la concluzia că boala de radiaţie acută s-a instalat la 134 de oameni, care s-au găsit pe timpul avariei  în zona reactorului nr.4 şi atunci s-a înţeles că acești copii nu aveau ce căuta acolo. Din comentariu a mai rezultat că la Spitalul nr.6 din Moscova au fost internaţi 300 de oameni cu indiciile bolii de iradiaţie, dintre care 172 au părăsit spitalul în stare bună.”

Până în prezent, la oncologii din Rusia, Ucraina şi Belarus nu s-au îngrămădit bolnavi cu boli canceroase în urma catastrofei de la Cernobâl.

MITUL AL PATRULEA – anomalii genetice vor produce şi stră-străpnepoţii. 

Este o convingere populară că mutaţiile (anomaliile) vor apărea şi după câteva generaţii...

În anul 1927, când se studiau radiaţiile ionizante, toţi erau şocaţi de perspectivele omenirii. Primele experienţe pe musca de oţet au arătat o cantitate de mutaţii, chiar la doze de radiaţii foarte mici. Dar, cum am arătat şi mai sus, nici bombardarea Hiroshimei şi Nagasaki-ului cu primele bombe atomice în august 1945, nici avariile cu radiaţii în Uralii de Sud, la doze până la 2 Sv (până la 100 ebr în vechile unităţi de măsură) şi cu mai mult catastrofa de la Cernobâl nu au arătat că în rândul bolnavilor ar exista cazuri de îmbolnăviri genetice. Şi aceasta nici în prima şi nici în a doua generaţie.

Dar în generaţiile „a patra” şi a „cincea” ?

Pentru o astfel de concluzie nu sunt indicii ştiinţifice.

MITUL AL CINCILEA – victimelor nu le ajung banii.

Rezultă că toate minciunile despre tragedia de la Cernobâl se rezumă simplu – la bani?

Până în prezent, spre Ucraina curg miliarde de dolari şi ruble şi din Rusia şi din Vest (vezi mai amănunţit pct.12 de mai sus).

„Pentru cuvintele pe care le voi spune acum, cineva „în ştreang” mă va pune... (Acad. AMOSOV). Dar situaţia de la Cernobâl trebuie aliniată cu alte catastrofe şi calamităţi ca inundaţiile sau incendiile cu plata  unor compensaţii victimelor – O SINGURĂ DATĂ. Trebuie luaţi oamenii practic sănătoşi şi înapoiaţi în procesul de producţie. Astfel se vor considera jertfe şi copiii născuţi în 1986-1987. Iar dacă se va merge după aceeaşi logică şi generaţiile următoare au dreptul să ceară privilegii. Se ştie  că sinistraţii familiilor de mineri ucraineni, care au pierit în accidente, NIMENI NU-I ÎNTREŢINE TOATĂ VIAŢA.

MITUL AL ŞASELEA – C.N.E. trebuie închisă.

Sarcofagul, 2018

„Verzii” din lumea întreagă, organizaţia de mediu GREENPEACE cer închiderea centralelor nuclearo-electrice. POATE EI AU DREPTATE !

În secolul XXI nu există încă alternativă la „energia atomică” deoarece rezervele de petrol şi cărbune sunt pe sfârşite. În afară de aceasta, în industria carboniferă pierdem oameni în fiecare an, cu mult mai mulţi decât au murit la Cernobâl. De asemenea, respirăm praful de cărbune, din cauza căruia pot apărea îmbolnăviri de cancer.

Închipuiţi-vă că pe timpul arderii unui milion de tone de cărbune, în atmosferă se elimină o cantitate enormă de substanţe ortăvitoare: 20 de mii de tone de praf; 25 de mii de tone de oxid de sulf; 6000 tone de oxizi de azot şi 2000 tone oxizi de carbon. ŞI OAMENII ASTA RESPIRĂ !

În acelaşi timp, C.N.E., la producerea aceleliaşi cantităţi de energie electrică pruduce NUMAI 30 tone deşeuri radioactive care se pot îngropa (depozita în grote) sau prelucra în continuare fără să afecteze sănătatea oamenilor.

C.N.E. de la Cernobâl – Ucraina a fost închisă la 15 decembrie 2000, când mai mergea numai un reactor nuclear.

Pe locul reactorului nr.4, care a explodat, s-a construit un sarcofag, care, aşa cum prevăzuse purtătorul de cuvânt al AIEA – David Kid, „nu va rezista cât se prevăzuse”.

În prezent, Europa ajută să se construiască un nou sarcofag, la 30 de ani de la catastrofă pentru a asigura protecţia mediului înconjurător şi a pânzei freatice de apă. Zona fostei C.N.E., după cum ne arată fotografiile transmise, reprezintă un depozit de materiale defecte folosite pe timpul lichidării urmărilor catastrofei nucleare şi, în plus, ÎNCĂ RADIOACTIVE.

MITUL AL ŞAPTELEA – RADIOFOBIA înnebuneşte pe oameni.

Mulţi oameni, după catastrofă, şi-au cumpărat dozimetre (aparate pentru identificarea şi măsurarea debitului dozei de iradiere) şi acum le poartă cu ei, verificând calitatea produselor alimentare şi chiar a aerului pe care îl respiră. Aşa a apărut în secolul XX o nouă boală – RADIOFOBIA.

La baza radiofobiei stau informaţiile mincinoase ale organelor administrative, dublate de incultura „unor specialişti” din medicina radiologică, care transmit informaţii publicului. Doza de radiaţie pe care au primit-o locuitorii zonei Cernobâl, cu puţin depăşite de FONDUL RADIOACTIV NATURAL, la care omenirea trăieşte foarte bine de milioane de ani. Doza medie  anuală efectivă echivalentă de la surse naturale de radiaţie este de 2,4 mSv, dar în raioane diferite ale globului pământesc această mărime variază de la 0,3 mSv în Europa şi Japonia, până la 250 mSv în Brazilia, nu departe de San-Paulo. Cunoscutul medic american Robert Geill, care a colaborat la tratarea oamenilor afectaţi la Cernobâl, pe cont propriu, a făcut o remarcă privind fondul radioactiv natural: „În Colorado fondul natural de radiaţii este de 4 ori mai mare decât la Los-Angeles, dar Guvernul nu a propus oamenilor să se mute de aici. Guvernul porneşte de la posibilităţile reale şi îi este mai avantajos să creeze condiţii nepericuloase local (vezi „Revista de Chimie Militară” nr.9/1 dec.2015, p.5-35: „Iradierea naturală şi artificială a populaţiei globului pământesc.”). În articolul „După 30 de ani, Cernobâlul rămâne o rană deschisă” se arată: „Doza tipică este de 0,006 mSv/zi. Cea mai mare doză înregistrată în cazul unei persoane care a lucrat în zonă a fost de 13 mSv, în 2015”. (Adevărul de marţi, 26 aprilie 2016, p.14).

Dar sunt zone în Africa, India şi SUA, unde oamenii trăiesc la un fond natural care depăşeşte cifra arătate de zeci de ori! Şi nu se întâmplă nimic. Fondul natural se  formează din elementele radioactive conţinute în scoarţa pământului şi din radiaţiile cosmice !

Aceasta este părerea generaţiei mature despre catastrofa de la Cernobâl şi urmările ei. Această generaţie constă din oameni de ştiinţă, academicieni, profesori, şefi ai unor institute din domeniul geneticii.

Credem că cunoştinţele lor sunt superioare membrilor presei care aleargă după senzaţii. Părerile lor sunt susţinute de către preşedintele Comitetului Naţional pentru Protecţia Împotriva Radiaţiilor din SUA, Walter Sincler, medicul de talie internaţională Robert Geill (transplantul măduvei), directorii AIEA de la Viena, egipteanul Baradei Mohammed (Premiul Nobel pentru Pace în 2005) şi japonezul Yukiye Amano (director general după 2009).

Dar omenirea trebuie să se obişnuiască cu proprietăţile radiaţiilor ionizante fie pozitive, fie negative, deoarece ele se întrebuinţează astăzi în medicină, în cercetarea vechimii documentelor şi diagnoza în poliţie, conservarea alimentelor şi  în foarte multe sectoare ale medicinei şi economiei naţionale, acestea nu pot fi confundate cu arma nucleară de care omenirea a rămas cu frica iniţială (1945).

Scepticii pun întrebarea, dar de ce nu au făcut nimic în anul 1986? Au fost în mijlocul evenimentelor, au fost membri ai zecilor de comitete şi comisii înfiinţate pentru localizarea şi lichidarea urmărilor catastrofei. Catastrofa se prognoza încă din anul 1980. Atunci „ACEŞTIA” au scris o scrisoare lui M.Gorbaciov, semnată de 103 specialişti în sfera radiobiologiei. În scrisoare arătau că artificial se amplifică panica despre avaria îngrozitoare care va afecta sănătatea victimelor şi urmaşilor lor, aceasta se va întâmpla din cauza „STRESULUI” şi nu a „RADIAŢIILOR”. Scrisoarea a rămas fără răspuns, iar presa şi televiziunea ne-au acoperit de murdărie.

După prezentarea modului de acţiune a radiaţiilor nucleare/ionizante asupra organismelor vii  şi miturile Cernobâlului, doresc să prezint  câteva experimentări pe oameni şi animale din diferite ţări, precum şi cercetarea japonezilor afectaţi de exploziile nucleare de la Hiroshima şi Nagasaki, pentru întelegerea în condiţii mai bune a schimbărilor în concpeţia oamenilor de ştiinţă privind acţiunea radiaţiilor nucleare în cazul bombei atomice, avariilor la CNE şi tratamentelor cu radiaţii*.

--------------

*Revista de Chimie Militară nr.9/1 dec.2015: „Iradierea naturală şi artificială a Populaţiei Globului Pământesc” p.17-18. Sunt date patru exemple privind evoluţia dozelor admise pentru populaţie şi muncitorii din domeniu; cazuri de iradiere cu radiaţii nucleare şi raportul Comitetului Naţiunilor Unite pentru Studiul Efectelor Radiaţiilor Atomice (UNSCEAR).

---

[1] Cu scuzele de rigoare față de autor. Am simțit nevoia să definesc unitățile de măsură pentru dozele de radiație știind că subiectul este de mare interes și pentru cei neinițiați în chimia militară saufizica nucleară. Fondul natural de radioactivitate  din Romania poate determina  acumularea unei doze anuale de 2,5-2,7 mSv.