Ioan Slavici, 171 de ani de la naștere

„SOARELE, PENTRU TOȚI ROMÂNII, LA BUCUREȘTI RĂSARE”. Din păcate, mulți români, ardeleni în special, uită acest slogan, „perlă politico-națională”, rostit și scris de Slavici la sfârșitul secolului XIX.
Astăzi se împlinesc 171 de ani de la nașterea marelui PATRIOT ROMÂN, Ioan Slavici

n. 18.01. 1848, Șiria, Arad, d. 17.08.1925,Ioan Sla Panciu, Vrancea  

Date biografice

Ioan Slavici s-a nascut la 18 ianuarie 1848 in comuna Siria din Muntii Apuseni, judetul Arad, ca fiu al lui Savu Slavici, "maistru cojocar", si al Elenei Borlea. Educatia lui se datoreaza mamei, despre care Slavici scrie cu multa dragoste si respect in opera memorialista "Lumea prin care am trecut", amintindu-si ca ea 1-a invatat dragostea de oameni, fara sa tina seama de barierele dintre natiunile ce conlocuiau in Transilvania acelor ani: romani, unguri, svabi, sarbi, evrei etc.

In perioada 1854-1868 urmeaza cursurile scolii primare din satul natal si gimnaziul la liceul maghiar din Arad, dar bacalaureatul il da la liceul din Satu Mare.

Din cauza lipsurilor materiale, parintii considera ca ajunge cat invatase si ca se putea angaja "scrietor la vreun notar", dar ambitiosul tanar se inscrie in toamna anului 1868 la Facultatea de drept a Universitatii din Budapesta. Aici este uimit de slaba pregatire a profesorilor, care vorbeau stricat limba maghiara, ei fiind in majoritate nemti. Dezamagit de mediul universitar si chinuit de neajunsurile materiale, Slavici se intoarce in Ardeal si se angajeaza la notarul din Cumlaus, sat vecin cu Siria. in aceasta calitate, Slavici are o relatie directa cu oamenii si recunoaste ca: "eu tot am invatat neasemanat mai multe decat la Universitatea din Pesta, caci traiam in cea mai stransa legatura cu lumea cea adevarata si vedeam in fiecare zi lucruri care ma ajutau sa cunosc oamenii si impregiurarile dupa adevarata lor fiinta", experienta ce se va reflecta in intreaga sa opera.

In 1869, printr-o ciudata imprejurare, ajunge la Viena ca student in anul al doilea al Facultatii de drept, facandu-si aici si stagiul militar. il cunoaste pe Mihai Eminescu, de care nu se mai desparti timp de trei ani, pana in 1872, cand poetul paraseste definitiv Viena. intre ei s-a consolidat o prietenie intelectuala, Eminescu descoperind in Slavici un fin observator al sufletului omenesc, indemnandu-1 sa scrie, chiar si in "sirieneasca lui de acasa" si dezvaluindu-i acestuia farmecul unic al limbii romane.

In 1870 Mihai Eminescu il introduce pe Ioan Slavici la "Junimea" si-i face cunostinta cu Titu Maiorescu, iar in 1871, viitorul nuvelist publica in "Convorbiri literare" comedia "Fata de birau", iar in 1872 povestea "Zana Zorilor".

Intors acasa, Slavici se angajeaza practician la cancelaria avocatului Mircea Stanescu din Arad, care era si patronul revistei locale "Gura satului"si la care scriitorul ajunge redactor in 1873.
Cu ajutorul societatii "Junimea" si a lui Maiorescu personal, Ioan Slavici se intoarce la Viena pentru a-si termina studiile si a-si da doctoratul, dar se imbolnaveste si sta o perioada lunga in "Spitalul obstesc imperial regal, Sectia studentilor", fiind in pericol sa-i fie amputat bratul stang, dar el refuza cu fermitate. in perioada spitalizarii scrie nuvela "Popa Tanda".
Îinsanatosindu-se, urmeaza sfaturile lui Maiorescu si se intoarce la Iasi in 1874, fiind gazduit in locuinta lui Samson Bogdanescu, impreuna cu Mihai Eminescu si Miron Pompiliu. Mediul artistic si prietenia celor doi il determina pe Slavici sa continuie activitatea literara, astfel incat, citind la "Junimea" nuvela "Popa Tanda" pe care o refacuse, ii determina pe junimisti sa exclame ca "in sfarsit, am dat de un nuvelist".

Incurajat, Slavici continua sa scrie nuvele si publica mai intai in revista "Convorbiri literare" si in ziarul "Timpul"operele: "Scormon", "La crucea din sat" si "Crucile rosii" (1876), "Gura satului" (1878), "Budulea Taichii" (1880), pe care le aduna in volumul intitulat "Novele din popor" in 1881, care cuprinde, printre altele, si "Moara cu noroc".

In 1875 este numit profesor suplinitor de filozofie la Liceul "Matei Basarab" tot cu sprijinul lui Titu Maiorescu, ministru al instructiei publice.

Ca redactor la "Timpul", Slavici militeaza pentru unirea tuturor romanilor intr-o singura tara, pentru ca "Soarele, pentru toti romanii, de la Bucuresti rasare". El il cheama pe Eminescu de la Iasi si poetul se muta fara sovaire la Bucuresti, luand aproape din mers conducerea gazetei (1878), la care il aduce ca redactor si pe  Ion Luca Caragiale. Timp de doi ani, redactia ziarului "Timpul" a beneficiat de o manifestare intelectuala deosebita prin polemici de substanta, prin articole fulminante ("Dorobantii" - Mihai Eminescu; "Sarmanii viteji de la Plevna" - loan SlavicI), unica in publicistica romaneasca.

In 1884, Ioan Slavici accepta oferta de a conduce ziarul "Tribuna" din Sibiu, care se voia un organ al marii burghezii romanesti, asa ca se intoarce in Ardealul natal. Pe manseta primelor numere ale "Tribunei" era imprimata cu litere de-o schioapa urmatoarea maxima a lui Montesquieu: "Nu exista tiranie mai crunta ca cea exercitata la umbra legilor si pastrand aparentele justitiei". Din cauza atitudinii curajoase privind  lupta romanilor impotriva monarhiei bicefale, stradania pentru "o unitate culturala a tuturor Romanilor" are de infruntat trei procese de presa si arestari pentru mai multe luni in inchisoarea imperiala din Vacz (1888). Ioan Slavici schimba maxima de pe manseta ziarului "Tribuna" cu lozinca "Soarele pentru toti Romanii de la Bucuresti rasare". In 1881 i se acorda medalia "Bene-merenti", iar in martie 1882 este ales membru corespondent al Academiei Romane.

Operele scrise in aceasta perioada  ii apar in diverse publicatii ale vremii, "Padureanca" in revista "Tribuna" (1884), iar romanul "Mara" este tiparit mai intai in 24 de numere consecutive ale revistei "Vatra" (1894), apoi in volum abia in anul 1906.

Între 1890-1894, intors in Romania, ocupa postul de director de stuii si profesor de istorie la Azilul "Elena Doamna", dovedind inca o data ca avea o adevarata vocatie pentru profesia de dascal.

in 1892 si, respectiv, 1896, publica volumele I si II de "Nuvele", urmand ca volumele 1II,1V,V,VI sa-i apara postum, in 1926.

La 1 ianurie 1894, Slavici, asociat cu I.L.Caragiale si cu George Cosbuc initiaza revista "Vatra", al carei articol-program, intitulat sugestiv "Vorba de acasa", este semnat de cei trei mari scriitori, activitatea revistei desfasurandu-se pana in 1896, apoi Slavici se retrage la Magurele, fiind numit de catre Academia Romana directorul Institutului "Ioan Ottetelesanu", care devine in mai putin de trei ani "o oaza in mijlocul unui pustiu",,

In 1902 publica romanul "Din batrani", cu mentiunea "naratiune istorica", realizat pe baza documentelor ramase de la Hurmuzaki si a altor studii stiinfice contemporane si pentru care primeste premiul "l.Heliade-Radulescu" al Academiei Romane.

La 13 decembrie 1908, intors la Bucuresti, infiinteaza ziarul "Minerva", cu un supliment intitulat "Minerva literara ilustrata", la care colaboreaza o generatie de tineri scriitori, ca Mihail Sadoveanu, St.O.Iosif, Dimitrie Anghel, Emil Garleanu.

Avand sase copii si o situatie materiala precara, scriitorul a fost nevoit ca, in septembrie 1910, sa accepte un post de profesor de limba romana si de geografie la Scoala evanghelica germana din Capitala, iar in 1914 sa conduca o gazeta de orientare pro-germana, "Ziua", care milita pentru ideea "neutralitatii" Romaniei in primul razboi mondial. Ca urmare, in vara anului 1916, Slavici a fost inchis in fortul de la Domnesti impreuna cu alti sustinatori pro-germani, unde a stat pana spre sfarsitul anului. La 18 ianuarie 1919, adica exact in ziua in care implinea 71 de ani, este din nou arestat si judecat de Curtea martiala sub acuzatia de "tradator" si ca ar fi fost platit de straini. Desi Slavici se apara, invocand saracia in care se zbatea, precum si "toate cartile pe care le-am publicat in romaneste", care ar putea dovedi "romanitatea mea", este condamnat la 5 ani de inchisoare si dus la Vacaresti, de unde este eliberat la sfarsitul anului 1919. Amintirile si reflectiileperioadelor de detentie sunt consemnate in impresionanta lucrare memorialistica, intitulata sugestiv "inchisorile mele" si publicata in 1921.

In 1923 publica romanul istoric "Cel din urma armas" si colaboreaza la "Adevarul artistic si literar" si la "Revista copiilor si a tinerimei".

In iunie 1925 i se refuza Premiul national pentru proza in favoarea scriitorului I.Al.Bratescu-Voinesti, presa considerand ca s-a facut o nedreptate.

Ioan Slavici se stinge din viata la 17 august 1925 in locuinta fiicei sale, Lavinia, fiind inmormantat la schitul "Brazi" de langa Panciu.

Opera. Povesti : "Zana-Zorilor", "Florita-din-Codru", "Ileana cea sireata", "Doi feti cu stea in frunte", "Spaima-Zmeilor";

Nuvele : "Popa Tanda", "Scormon", "Gura satului", "Budulea Taichii", "Moara cu Noroc", "Comoara", "Padureanca" etc, adunate in 6 volume de "Novele din popor" (1881);

. Romane: "Mara" (1894), "Din batrani" (1920), "Din doua lumi" (1920), "Cel din urma Armas" (1922);

. Teatru: "Fata de birau" (comedie - 1871), "Gaspar Gratiani"(1888) si "Bogdan-Voda" (postuM) - drame istorice;. Memorii: "inchisorile mele" (1921), "Amintiri" si "Lumea prin care am trecut" (1924).