EMINESCU,
ALTFEL
Foarte
mulți dintre noi i-am citit aproape întreaga operă poetică; cugetările sale
însă, sunt cunoscute de foarte puțini. Iată, aici, câteva dintre acestea:
E o axiomă a istoriei, că tot ce e bine e un rezultat al cugetării generale
și tot ce e rau e produsul celei individuale;
Dă-i unuia onoare și mărire și va fi cel din urmă spre-a se uita
la tine de-i fi căzut;
Ai milă de unul și cu mâna în care i-ai pus pâine, mâine va ridica piatra,
ca cel dintâi s-arunce în tine;
Caracterul oamenilor e întipărit pe fața lor. Toate pasiunile cauzează trăsături
deosebite în față. De durată lungă fiind, trăsăturile rămân neșterse;
Vântul care muge ziua, cântă noaptea;
Între caracter și inteligență n-ar trebui să existe alegere. Inteligențe se
găsesc adesea – caractere foarte rar;
Condiția civilizației statului este civilizația economică. A introduce
formele unei civilizații străine, fără ca să existe corelativul ei economic, e
curat muncă zadarnică;
Oricare bun cetățean are obligația de a se ocupa de viitorul patriei sale;
Aceasta e adevărata coruptie: tendința de a câștiga lesne și fără muncă,
tendința de a se gira un om mare fără merit, aceasta e corupția adevărată, ale
cărei urmări sunt ura și invidia contra oricărui merit adevărat și cocoțarea
nulităților în acele locuri, la care numai o înaltă inteligență sau un caracter
extraordinar dau drept;
Nu există în adevăr decât două forme ale tiraniei și ale decadenței unui
stat omenesc: despotismul și demagogia. Și despotismul egalizează pe oameni
supunându-i unuia singur, lăsând să degenereze cele mai nobile facultăți ale
lor, patimile bune și inteligența; precum demagogia are același fatal efect
prin indiferentismul care-l inspiră naturilor deschise și mari, văzând
în față-le biruința constanta a mediocrității și a șiretlicului;
Toți aceia care vorbe mari aruncă, numai banul îl vânează și câștigul fără
muncă;
Totul e mărginit, durerea nu;
Pe cât educația unui popor se câștigă și se păstrează cu
anevoie, tot atât de lesne se pierde și se compromite o asemenea moștenire, când
se dau de sus exemple de neorânduială, de nedreptate, de incoerență;
O generațiune decăzută nu e capabilă de a recunoaște nici binele, nici
adevărul. Binele, unde-l găsește, îl urăște – de acolo preponderența
elementului rău. Adevărul nu e capabil de a-l recunoaște.
Mulți lucrează, dar puțini gândesc;
Pe secături nu se supără omul cu minte, pentru că n-are pe ce și la ce;
Contra orice există mijloace, contra invidiei nu;
Un amor care se sfârșește cu amiciție nu a fost amor;
Oamenii învățați se-nșeală mai ades cu judecata lor asupra oamenilor; Ocupați
cu nemurirea, nu-și dau osteneala de a cerceta interiorul omului;
Cele mai înțelepte planuri ne-ncoronate de succes se numesc nerozii;
Prietenia e o transformare a iubirii; ea nu depinde de sex, de
aceea e mai pură;
Sărăcia pentru mase e mult mai deschisă corupțiunii, decât averea;
Cine cedează degetul, va trebui să cedeze și mâna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti ceva de spus, exprimati-va aici: