Zilele trecute citeam un comentariu la o postare
a lui biliuta, aceea cu “pusul umarului…” .Mi-a
atras atentia semnatara acelui
comentariu, RENATA, pentru ca era prima oara cand posta pe acel blog. Pentru
ca-mi placuse ce, si cum scrisese, m-am dus sa-i vad “originea” (era sa zic sanatoasa!). Apoi, din
curiozitate, la blogurile pe care le
urmareste . Dintre ele imi iese in evidenta unul cu un nume cunoscut: Hari Bucur- Marcu. Nu-mi venea sa cred. Sa fie fostul meu coleg
dintr-o Mare Unitate de aviatie, de pe vremea burlaciei ofiteresti? Acel Hari,
cu care m-am intersectat apoi (in “directii” diferite), din Statul Major General, prin anii 2000? Acel
Hari, colonel, doctor in stiinte militare trimis de Armata Romana sa-i
reprezinte interesele in unele structuri NATO, tot prin acea vreme? Acel Hari,
care, la fel ca si mine, a parasit “sistemul” (militar, nu va ganditi la
prostii!) cu cativa ani mai devreme, din motive numai de el stiute? Cu aceste
intrebari nelamurite inca, din “casa” Renatei fug virtual catre blogul lui Hari.
Poza cu care se afisa mi-a spulberat orice indoiala. El era! “Scormonesc” prin
postari, citesc, si ma mir. Articole serioase, bine structurate si argumentate,
isi asteptau cuminti cititorii. Unul, doua comentarii, razlete, dadeau impresia
unei comori cunoscute doar de “Ali Baba”.
Mi-am amintit, fara sa vreau, de prima vizita
la biliuta. Mai stiti? Ca si atunci, cand vi-l recomandam pe biliuta, pe buna
dreptate, ca pe un mare poet, vi-l recomand acum si pe Hari, ca pe un bun
analist militar, si nu numai.
Il gasiti in lista mea.Convingeti-va!
S-auzim numai de bine!
S-auzim numai de bine!
