E timpul
să plecaţi…
E timpul să plecaţi, cât nu e prea
târziu,
Pân’ n-o simţi săracul că-i jupuit de viu.
I-aţi inşelat credinţa vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forţaţi norocul… ferească Dumnezeu…
Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E şi el ca si voi, tot muritor de rând…
Şi el are răbdare… şi-acelaşi Dumnezeu,
Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.
E timpul să plecaţi, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul… şi-a expirat în van.
Aţi stat la cârma ţării de douăzeci de ani,
Ne-aţi luat pământuri, case, ne-aţi jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreţi o altă viată, că vă doriţi schimbare…
Schimbare v-aţi dorit, schimbare vrem şi noi,
Schimbare nu înseamnă… tot voi, în loc de voi.
Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură,
Nu gângăviţi ca voi… şi plini de incultură.
Uitaţi-vă în jur, vă place ce-aţi făcut ?
De la păduri la fabrici pe toate le-aţi vândut,
Să vă clădiţi palate, cu iz de puşcărie,
Sunteţi mai râu ca chelul de-i trebuia tichie.
Cu paznici pe la porţi, de cine vă e teamă ?
Cine mai credeţi voi că vă mai ia în seamă ?
Nu sunteţi Dumnezei, nici zeii din Olimp,
Dar nu întindeţi coarda… plecaţi cât mai e timp.
Ieşiţi şi voi puţin prin lumea aia bună,
Ca să simţiţi aievea cum euro se-adună.
În lumea asta-a voastră, cea plină de rahat,
La care ne-aţi vândut şi ne-aţi îngenuncheat.
În care obligaţi ne ducem sărăcia
Ca voi să puneţi gheara uşor pe România.
Ne mor copiii acasă din dorul de părinţi,
Iar voi ne vindeţi tara, ca Iuda-n doi arginţi.
De-o jumătat’ de viată vă tot plătim simbrie,
Cealaltă jumătate ne-aţi dat-o-n datorie,
Şi-n timp ce noi plătim… voi huzuriţi ca zbirii,
Aţi dus sărmana tară la limita pieirii.
E timpul să plecaţi, lăsaţi-ne pe noi…
Destinul prost să fie… dar nu făcut de voi.
Voi ştiţi să locuiţi doar în afara legii,
Să adunaţi prin furt averi şi privilegii.
V-am acceptat prea mult, ce ironie-a sorţii,
Pe voi, ce-aţi luat… şi revoluţia şi morţii.
Doar nu cumva vă vreţi istoriei eroi,
S-ar ruşina, sunt sigur, istoria cu voi.
Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
Ce-aţi tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
Treziţi-vă, e timpul, cu toţi, această tară,
S-o scoatem din ruşine, din ură şi ocară..
Pân’ n-o simţi săracul că-i jupuit de viu.
I-aţi inşelat credinţa vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forţaţi norocul… ferească Dumnezeu…
Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E şi el ca si voi, tot muritor de rând…
Şi el are răbdare… şi-acelaşi Dumnezeu,
Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.
E timpul să plecaţi, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul… şi-a expirat în van.
Aţi stat la cârma ţării de douăzeci de ani,
Ne-aţi luat pământuri, case, ne-aţi jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreţi o altă viată, că vă doriţi schimbare…
Schimbare v-aţi dorit, schimbare vrem şi noi,
Schimbare nu înseamnă… tot voi, în loc de voi.
Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură,
Nu gângăviţi ca voi… şi plini de incultură.
Uitaţi-vă în jur, vă place ce-aţi făcut ?
De la păduri la fabrici pe toate le-aţi vândut,
Să vă clădiţi palate, cu iz de puşcărie,
Sunteţi mai râu ca chelul de-i trebuia tichie.
Cu paznici pe la porţi, de cine vă e teamă ?
Cine mai credeţi voi că vă mai ia în seamă ?
Nu sunteţi Dumnezei, nici zeii din Olimp,
Dar nu întindeţi coarda… plecaţi cât mai e timp.
Ieşiţi şi voi puţin prin lumea aia bună,
Ca să simţiţi aievea cum euro se-adună.
În lumea asta-a voastră, cea plină de rahat,
La care ne-aţi vândut şi ne-aţi îngenuncheat.
În care obligaţi ne ducem sărăcia
Ca voi să puneţi gheara uşor pe România.
Ne mor copiii acasă din dorul de părinţi,
Iar voi ne vindeţi tara, ca Iuda-n doi arginţi.
De-o jumătat’ de viată vă tot plătim simbrie,
Cealaltă jumătate ne-aţi dat-o-n datorie,
Şi-n timp ce noi plătim… voi huzuriţi ca zbirii,
Aţi dus sărmana tară la limita pieirii.
E timpul să plecaţi, lăsaţi-ne pe noi…
Destinul prost să fie… dar nu făcut de voi.
Voi ştiţi să locuiţi doar în afara legii,
Să adunaţi prin furt averi şi privilegii.
V-am acceptat prea mult, ce ironie-a sorţii,
Pe voi, ce-aţi luat… şi revoluţia şi morţii.
Doar nu cumva vă vreţi istoriei eroi,
S-ar ruşina, sunt sigur, istoria cu voi.
Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
Ce-aţi tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
Treziţi-vă, e timpul, cu toţi, această tară,
S-o scoatem din ruşine, din ură şi ocară..
