Cum se explica obtuzitatea si reaua vointa a istoricilor oficiali
fata de epoca dacica?
Domeniul arheologiei este inconjurat de un bizar paradox. Pe cat
se feresc “oficialii” istoriei sa-i acorde atentie si sa faca lumina in
culisele lui, pe atat de mare este zona de interes manifestata de opinia
publica. Romanul are un bun simt ancestral, care ii spune ca ceva nu e in
regula cu istoria noastra, ca i s-a spus doar o jumatate de adevar si asteapta
sa i se spuna si cealalta jumatate.
Poate parea hazardat, dar indraznesc sa anticipez ca ceea ce spun
si simt oamenii din popor cu privire la radacina noastra dacica si la problema
romanizarii se va constitui, intr-o buna zi, in argument istoric. Pentru a face
un pas inainte in aceasta zona de clar-obscur, am dialogat pe aceasta tema cu
cativa specialisti, incercand sa delimitam cauzele care blocheaza accesul la
acea jumatate nerostita de adevar.
VASILE BORONEANT,
arheolog, fost director al Muzeului de Istorie al Municipiului Bucuresti
“Peste tot, oamenii din popor spun ca se trag din daci”
- V-ati ocupat multa vreme de perioada veche a istoriei noastre. Ati perceput
acest domeniu ca fiind unul ignorat sau chiar antipatizat?
- Problema este destul de delicata, din cauza ca la noi s-a impus
scoala latinista, care a avut reprezentanti in universitati, la Bucuresti, Cluj
si Iasi, si de la ei a pornit totul.
- Asta s-a intamplat si in lingvistica, deoarece romanizarea este
in primul rand un proces lingvistic.
- Tocmai, istoricii au plecat de la lingvistica si nu se putea
imagina alt curs. Toti sunt urmasii lui Parvan si toti cei care au ajuns pe la
catedre nu au spus decat o singura poveste.
- Romanizarea?
- Da, romanizarea. Dar era doar o opinie la varf, caci traditia,
opinia maselor era cu totul alta. Peste tot oamenii din popor spuneau ca se
trag din daci. Peste tot pe unde te duceai la sat, taranii spuneau ca cutare
movila sau val de pamant sau cetate e de pe vremea dacilor. Pentru ca nu aveau
posibilitatea sa citeasca operele scrise ale corifeilor latinisti si spuneau ce
stiau din traditie.
- Este previzibila o contrareactie la acest curent latinist?
- Nu prea, pentru ca in universitati sunt aceiasi oameni care
propaga aceleasi idei, iar studentii lor sunt formati in acelasi fel. Numai
daca dintre acesti studenti ramane la catedra vreunul cu alte idei si sa arunce
alta lumina asupra problemei, dar e destul de putin probabil sa poata sa
ramana, daca nu urmeaza linia inaintasilor.
- Ce ziceti de manualele de istorie de astazi? Dumneavoastra ati
invatat dupa manualele din perioada interbelica.
- Cele de astazi sunt imbacsite cu ideologie comunista. Autorii
manualelor de istorie de astazi sunt formati in epoca comunista, elevi ai
aceleiasi scoli.
- Totusi, epoca dacica este expediata in scoala in cateva randuri,
pe cand celelalte epoci sunt mai “simpatizate”.
- In general, epoca dacica e mai putin studiata la toate nivelele,
pentru ca este mai dificila, nu prea exista izvoare. Toata lumea se duce la
epoca contemporana, pentru ca te poti documenta din presa vremii si se poate
face mai usor o lucrare de licenta sau o cercetare.
- Dar daca manualele sunt atat de zgarcite cu epoca dacica,
inseamna ca si copiii sunt de mici indepartati de domeniul acesta si cresc fara
o constiinta a radacinilor lor.
- Da, doar daca nu au norocul sa aiba bunici sau parinti care sa
le povesteasca si despre daci. Iar acum se mai adauga si valul acesta cumplit
de cosmopolitism, care vine de la societatea americana. Tinerii invata ca in
alta parte e mai bine ca aici, ca e bine sa plece si sa caute sa obtina cat mai
usor o slujba in alta parte. Deci, se paraseste ideea sacrificiului. Nimeni nu
mai vrea astazi sa se sacrifice pentru niste valori, sa ramana si sa faca ceva
aici, in conditii mai grele. Toata lumea fuge de greu.
- Sa revenim la curentul latinist. De ce este atat de puternic
acest curent? Ne face mai europeni? Mai nobili? Mai moderni?
- S-a impus aceasta directie si ea se mentine si se intareste prin
ea insasi. Daca s-ar fi impus orientarea lui Bratescu-Voinesti sau daca am fi
avut guverne nationaliste, s-ar fi inradacinat un alt punct de vedere.
- Are legatura cine e la guvernare cu ce se preda in universitati?
- Are. Pentru ca exista teama de a nu se preda in Universitati
adevarul gol-golut. Se preda un adevar doar pe jumatate. Ideea mentinerii
puterii este aceeasi la toate guvernele: cel infrant este intotdeauna cel
vinovat. Iar daca dacii au fost infranti, li s-a asociat o vina.
- Asta inseamna ca pentru a se schimba felul in care se preda
istoria in universitati, ar trebui sa se schimbe ceva si in modul de guvernare?
- Ideologia democratica de astazi nu este cea pe care a lasat-o
Pericle, care a gandit-o pentru o cetate cum era Atena. Cand ideea democratica
s-a difuzat, lumea l-a uitat pe Pericle si principiile lui.
- Ce fel de guvernare ar trebui sa avem ca sa putem spera ca se va
preda in universitati adevarul gol-golut?
- Pentru noi, pentru romani, trebuie sa fie una crestina, pentru
ca numai spiritul crestin propovaduit de Biserica ar putea sa aduca adevarul in
scoli. Vedeti, traim permanent aceasta lupta a raului care se perpetueaza si a
binelui care izbucneste numai din cand in cand.
VICTORELA NEAGOE,
cercetatoare, Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan – Al. Rosetti”
“In stiinta romaneasca a existat intotdeauna un soi de provincialism.
Intotdeauna am crezut ca strainul este mai grozav”
- V-ati ocupat de editarea “Daciei Preistorice” a lui Nicolae
Densusianu, impreuna cu sotul dumneavoastra, istoricul Manole Neagoe. E vorba
de o carte controversata. Nu ati avut reactii negative?
- Am avut parte de cateva. Ni s-a spus ca ne compromitem. Nu vad
de ce ne-am compromite, caci este vorba, totusi, de istoria unei stiinte. Si
apoi, chiar daca interpretarile lui Densusianu sunt in mare masura fanteziste,
materialul strans de el este urias si valoros.
- De ce credeti ca nu se mai formeaza astazi enciclopedisti de
acest fel? Nu mai exista pasiune? Sau seriozitate? Ori timp?
- A trecut epoca marilor enciclopedisti, care acumulau enorm de
multa informatie si aveau si capacitatea de a o sintetiza. Hasdeu, de pilda, ar
trebui sa fie un exemplu pentru tinerii cercetatori, care, in afara de studiile
publicate in occident in ultimii cinci ani, altceva nu mai folosesc, nu stiu
bibliografie. Totul este sters, totul incepe cu ei si inaintea lor nu mai este
nimic.
- De ce nu se mai apropie nimeni de domeniul substratului dacic al
limbii romane?
- Pentru ca trebuie sa stii foarte multe: indo-europeana, slava
veche, latina, istoria limbii, o multime de lucruri, apoi sa citesti tot ce s-a
scris in acest domeniu. Astazi tinerii se orienteaza spre domenii mai usoare.
Si nici nu-i atrage, nu-i intereseaza.
- Asta e de neinteles, caci e un domeniu pasionant.
- In facultate nu se mai studiaza asa ceva. Dialectologia s-a scos
cu totul ca materie de studiu, iar istoria limbii se studiaza foarte putin.
- De ce credeti ca suntem atat de “ospitalieri” in toate
domeniile, inclusiv in cel al limbii, si preferam sa spunem ca am luat sau
imprumutat tot de la toata lumea, in loc sa ne afirmam individualitatea?
- In stiinta romaneasca a existat intotdeauna un soi de
provincialism. Intotdeauna ne-am subestimat. Intotdeauna am crezut ca cel de
langa noi, strainul, este mai grozav. Vinovati sunt oamenii nostri de stiinta.
De pilda, am citit undeva despre covorul oltenesc ca a fost considerat
influentat de cel sarbesc, desi cel oltenesc este mult mai bogat, mai boieresc,
mai rafinat decat cel sarbesc. E lipsit de logica sa afirmam ca am luat totul
de la altii, si cocosul, si troianul, si colindele si cate si mai cate cuvinte
ce sunt considerate ca imprumutate de la slavi, desi obiectele sau realitatile
pe care le desemneaza existau aici cu mult inainte de venirea slavilor, iar
multe dintre acestea nici nu le erau cunoscute slavilor, ci le-au aflat aici.
DAN ROMALO,
autorul cartii “Cronica geta apocrifa pe placi de plumb?”
“Subiectul supara”
- Ati
fost multa vreme aproape de domeniul dacologiei prin preocuparile
dumneavoastra. Ati perceput acest domeniu ca fiind inchis, stagnant?
- Haideti sa va raspund tot printr-o intrebare: De ce oare, atunci
cand au aparut placile de plumb, care au sanse sa fie un element de noutate
pentru istorici, ele au fost refuzate ca neoriginale, fara sa se admita o
cantarire a elementelor logice care pledau pro si contra? Ai elemente noi, pe
care poti sa faci comparatii, analize, cautari de antecedente si ramuri comune,
si le refuzi. De ce?
- Cartea pe care ati dedicat-o ansamblului placilor de plumb de la
Sinaia, astazi bine cunoscute opiniei publice, a deranjat multa lume. Totusi,
din 2003, cand a aparut prima editie, si pana astazi, nu s-au facut eforturi la
nivel oficial pentru a se demara o cercetare care sa limpezeasca apele. Cum va
explicati aceasta lipsa de implicare a oficialitatilor?
- Oficialitatile le considera falsuri, dar nu am auzit inca
argumente valide care sa sustina aceasta pozitie. Ar trebui sa existe un
arbitru care sa cantareasca argumentele de ambele parti, un arbitru desemnat de
o institutie de cultura. Nu trebuie sa fie neaparat istoric, ci sa fie un bun
logician, care sa fie capabil sa analizeze argumentele.
- Vedeti totusi o explicatie pentru tacerea din jurul acestui
subiect?
- Singura ipoteza pe care pot sa o emit este aceea ca exista o
vointa foarte puternic sustinuta de a nu se ridica problema asta, din doua
motive posibile. Fie subiectul supara, pentru ca ar duce la o intarire a
spiritului national, dar nu pe baza de entuziasm nationalist, ci pe baza de
documente istorice. Iar asta poate sa contrarieze pe multi, nu doar pe vecini.
Poate sa contrarieze o tendinta mondiala de a dizolva ideea de istorie
nationala. Sau, al doilea motiv, poate a fost o manevra la un moment dat, care
a impus tacere pentru o vreme, iar aceasta tacere a avut consecinte.
Daca tezaurul despre care vorbim s-a descoperit la Sinaia, pe un
teren care apartinea regelui, poate s-a considerat ca aurul din aceste placi
era foarte necesar pentru dotarea armatei in preajma Razboiului de Independenta
si s-a sacrificat elementul material, adica aurul, dar s-a pastrat informatia
din placi. Daca s-a pastrat tacere asupra acestui gest, e posibil ca mai tarziu
sa nu se mai fi stiut nimic in legatura cu provenienta placilor de plumb.
- Zilele astea am citit intr-un cotidian un interviu cu directorul
Institutului de Arheologie, academicianul Alexandru Vulpe, care sustinea ca
placile sunt niste falsuri ordinare, facute de Nicolae Densusianu ca sa-si
sustina teoriile din “Dacia Preistorica”. Domnul academician nu e prea sigur pe
afirmatiile sale. La inceput, sustinea ca sunt falsurile lui Hasdeu, iscate
dintr-o disputa cu Tocilescu. Si vorbind despre “dacomanii” care sustin aceste
“falsuri”, domnia sa spunea in interviu – si aici vreau sa citez exact: “Dar
traim intr-o tara libera si nu le putem face nimic”. Eu inteleg ca domnul
academician regreta ca ne aflam intr-o tara libera, in care exista libertate de
exprimare, si ca nu ni se poate inchide gura cu forta. Cum comentati?
- Nu am ce sa comentez.
ION GHINOIU,
cercetator, Institutul de Etnografie si Folclor “Constantin Brailoiu”
“Avem un complex identitar absolut devastator!”
- V-ati ocupat o viata intreaga de cultura noastra populara si ati ajuns la
concluzia ca traditiile romanesti se continua inapoi, in timp, pana in vremea
dacilor. Este aceasta o concluzie ce incomodeaza pe unii?
- Ce sa va spun? Avem un complex identitar absolut devastator! Eu
credeam ca dupa Revolutie, gata, am scapat, dar vad ca in continuare avem
complexe identitare. De ce? Pentru ca, spre deosebire de grec, de egiptean, de
evreu, de indian, care toti si-au pastrat numele antic, noi ne-am schimbat
numele. Ce complex identitar poate sa aiba grecul sau egipteanul? Spre
deosebire de toti acestia, noi ne-am gasit sa renuntam la numele radacinii
noastre autohtone de dac si Dacia si sa ne luam numele de la Roma. Aici este un
fals. E ceva nefiresc cu romanizarea asta facuta in mare graba si pe un
teritoriu restrans, e ceva in neregula. Cultura noastra populara nu are
legatura cu Roma. Noi avem o civilizatie genetic legata de continent, de uscat,
de spatiul continental si de apele curgatoare, spre deosebire de egipteni si
greco-romani, care au civilizatii maritime. Lucrurile sunt foarte clare: toata
cultura populara romaneasca este legata genetic de uscat, nu are nimic a face
cu cea greco-romana.
- Cine e
de vina ca s-a perpetuat falsul de care vorbiti?
- O vina mare o au intelectualii, care n-au curajul sa recunoasca
daca s-a gresit ceva. Eu am tot respectul pentru marii nostri savanti, dar
adevarul trebuie spus.
- Deci, perpetuam niste greseli, din lasitate.
- Da, iar daca spui ceva ce nu se incadreaza in linia stabilita,
imediat esti catalogat drept “dacoman”, “tracoman”. Eu acum lucrez la o carte
romaneasca a mortilor. Acolo sa vedeti cat de vii sunt lucrurile pe care le
pomenesc anticii cand vorbesc de daci, de pilda jalea de a te naste si bucuria
de a scapa de viata aceasta. Si inca se pastreaza acestea in traditie in ziua
de azi.
- Exista un dezinteres evident fata de studiul traditiilor, poate
chiar mai mare decat pentru lingvistica si istorie.
- Asa e, uitati, noi publicam acum al patrulea volum din Atlasul
Etnologic Roman. Nu intereseaza pe nimeni. Nici o televiziune, nici o emisiune
sa pomeneasca ceva, sa faca o lansare. Sunt, totusi, traditiile noastre
romanesti…
- Pomeneati undeva de “sindromul antichitatii greco-romane”. Va
rog sa detaliati putin.
- Chestia asta ca totul vine din Roma si Grecia Antica este un
fals, pentru ca genetic suntem civilizatii deosebite, asa cum am mai spus. Noi
suntem legati de Dunare, ei de mare. O sa avem in curand o criza identitara si
continentala. Uitati: numele de Europa ne vine din Asia. Crestinismul ne vine
din Palestina. O sa vina vremea cand o sa fim intrebati: “Bine-bine, dar care e
leaganul vostru de civilizatie?”.
N-o sa se mai puna problema ca suntem romani, nemti sau alte natii. Europeni si
atat. Si-o sa fim intrebati de africani, de irakieni, de evrei, de indieni:
prin ce esti tu european? Care e leaganul tau de civilizatie? Si-o sa
raspundem: pai, antichitatea greco-romana. Si or sa rada de noi. Evident,
Grecia si Roma au ajuns la o stralucire de necontestat, dar ele, la randul lor,
sunt tarzii si reprezinta o sinteza a civilizatiilor care au fost inaintea lor.
- Si-atunci, ce ar trebui sa raspundem?
- Vedeti, exista un triunghi al celor trei delte, care
concentreaza marile civilizatii preistorice de pe Terra, evident, inainte de
antichitatea greco-romana. Daca va uitati pe un planiglob, va dati seama mai
bine: Nilul cu delta lui si civilizatia egipteana, Dunarea inferioara si delta
ei, cu civilizatia carpato-dunareana, si Tigru-Eufrat si delta, cu
mesopotamienii. Uitati-va care este pozitia carpato-dunarenilor. Eu evit sa mai
spun “romani”, spun “carpato-dunareni”. Dupa atatia ani de cercetari simt
nevoia sa-i numesc asa, va rog sa ma credeti. Aici este leaganul.
- Ce se poate face ca sa se indrepte acest fals?
- Acest fals ne-a provocat extraordinar de multe necazuri. A fost
un timp cand a fost de folos, mai ales in chestiunea cu Transilvania, dar acum
e o rusine. Cine mai crede ca “de la Ram ne tragem” si toate povestile astea?
Nu stiu ce se poate face, poate intelectualitatea asta tanara care se ridica sa
ia taurul de coarne si sa faca lumina. Pentru ca vad ca tot mai multi tineri
isi pun intrebari, tot mai multi simt ca ceva nu e in regula cu istoria
noastra.
DUMITRU MANOLACHE,
jurnalist de investigatii, cotidianul “Gardianul”
“Cei ce trebuie sa spuna adevarul nu o fac din frica, din oportunism sau lasitate”
- In decursul investigatiilor gazetaresti ati avut tangenta, poate
mai mult decat orice alt ziarist de la noi, cu epoca dacica. V-ati miscat cu
lejeritate in acest domeniu ori l-ati resimtit ca pe unul “tabu”, despre care
nu prea se doreste sa se vorbeasca?
- Sa va expun o situatie concreta. Am scris o carte despre un
foarte controversat subiect: placile de plumb de la Sinaia, copii ale unui
tezaur dacic din aur, despre care exista informatii ca ar fi fost descoperit cu
prilejul saparii fundatiei Castelului Peles, sperand ca lamuririle esentiale sa
le obtin de la specialisti. Dar – surpriza! – specialistii nu le-au cercetat si
refuza sa le cerceteze, repetand, fara argumente, de vreme ce nu au cercetat
respectivele artefacte, ca sunt falsuri! Exista o tacere… de plumb in jurul
subiectului! De ce nu se ia in serios si nu se cerceteaza subiectul? Pe cine
deranjeaza si de ce? Problema a fost ridicata si in Parlamentul Romaniei, de
catre domnul Gheorghe Funar, dar fara nici o rezolvare practica.
- Si totusi,
pe cine credeti ca deranjeaza? Aveti o idee?
- Exista, dupa parerea mea, un scop clar si bine controlat de
anumite structuri care vizeaza reducerea treptata a interesului dedicat epocii
vechi a istoriei noastre si, in cele din urma, stergerea din memoria colectiva,
anularea elementelor identitare esentiale ale neamului, distrugerea Romaniei
profunde, adevarate, cea care exista dincolo de sticla televizorului. In
aceasta “schema” distructiva sunt cuprinse istoria, cu precadere perioada
dacica, limba, traditiile, crestinismul ortodox, morala, familia, scoala etc.
Mai devreme sau mai tarziu, va trebui ca si noi, romanii, sa ne “topim”, tacuti
daca se poate, in marea masa amorfa a globalismului, incapabili sa ne mai
definim, sa mai avem reactii, sa mai putem iubi sau crede in mantuire prin
Hristos. Buni doar de a executa, “liberi si democrati”, comenzile “pastorului”
mondial.
- Cu asemenea afirmatii riscati sa fiti catalogat drept
“conspirationist” si “dacoman”.
- Bineinteles, doar asta e una din armele lor. Cand afirmi
asemenea lucruri, risti imediat sa fii etichetat drept protocronist, dacoman,
adept al teoriei conspiratiei, calificative stigmatizante intr-o lume ratacita,
fara repere. Cei ce trebuie sa spuna adevarul nu o fac din frica, din oportunism
sau lasitate. Iar cei care au curajul sa o faca sunt discreditati, izolati,
“afurisiti” la comanda, astfel incat orice ar spune sa nu mai fie crezuti.
- De ce deranjeaza tocmai epoca dacica? De ce nu alta epoca?
- Epoca dacica deranjeaza cel mai mult pentru ca de acolo ne
revendicam originea si dreptul identitar. Paradoxal sau nu, dar noi romanii,
fara trecut, nu putem gandi viitorul. Peste cateva generatii vom uita acest
adevar. Nu trebuie sa faci eforturi ca sa intelegi acest lucru. Cititi manualul
de istorie a Romaniei, Dictionarul limbii romane, vizitati muzeele, cetatile
dacice si veti intelege ce putin le-a mai ramas romanilor din radacina lor
principala.
VALENTINA CETEAN,
inginer geolog, director executiv Asociatia “Greenet”
“O stare generala de indiferenta”
- Va preocupa de mai multa vreme starea patrimoniului arheologic
romanesc, mai ales a celui de epoca veche si straveche. Cum va explicati
neglijenta de care dau dovada autoritatile, mai cu seama cand vine vorba de
cetatile dacice care, desi sunt incluse in patrimoniul mondial, nu beneficiaza
de nici o forma de protectie si conservare, ba mai mult, unele nici nu sunt
marcate, asa incat e imposibil sa ajungi la ele?
- Neglijarea constanta a vestigiilor construite din perioada
dacica se datoreaza partial pozitiei lor geografice, caci se afla in general in
zone montane mai greu accesibile, putin sau deloc populate, dar la aceasta se
adauga o stare generala de indiferenta.
- De unde vine indiferenta aceasta?
- Vine,
in primul rand, din educatia deficitara din scoli, cu privire la respectul fata
de extraordinarul patrimoniu istoric, cultural si natural al teritoriului pe
care locuim.
- Dar poate ca nu e vorba doar de indiferenta, ci si de anume
temeri, pentru ca astfel de actiuni ar putea duce la schimbarea unor opinii sau
directii de cercetare sau, mai grav, ar putea deranja pe unii din motive care
sunt prea ascunse pentru noi.
- Raspunderea acestor actiuni trebuie asumata, chiar daca aceasta
ar determina schimbarea unor opinii sau opozitia fata de acele grupuri aparent
“invizibile”, care nu doresc ca aceste amplasamente sa aiba vizibilitate
internationala normala, caci aceasta ar micsora sansa intrarii unor valori de
patrimoniu material mobil in colectii personale.
- Poate ca turismul ar putea salva putin istoria, daca s-ar
investi mai mult in turism cultural.
- Din pacate, personalul administrativ din domeniul turistic este
slab pregatit si este orientat mai ales catre investitii si surse de castig pe
termen scurt si mediu. Nu se iau decizii pe termen lung la nivel administrativ
local, regional si national.
- E un tablou cam pesimist.
- Aceasta este realitatea. Daca nu ne implicam in prezentul si
viitorul nostru, consecintele le vom suporta fiecare dintre noi.
sursa: formula-as.ro, 30 ianuarie 2015
