 |
| Botezul Domnului |
Astazi, noi, crestinii ortodocşi , sărbătorim Boboteaza. Am mers la biserică şi am luat agheasmă în
sticlă, la care am agăţat busuioc legat
cu fir roşu.
Mi-am amintit astfel, cum pe vremuri, în seara acestei zile şi
până în dimineaţa de Sfântul Ion mergeam
in sat cu „Iordanul”. Asta însemna că ne
adunam vreo 30 de flăcăi, intre 17 si 25 de ani, luam un hârdău cu apă în
care puneam şi agheasmă şi „botezam” fetele, de măritat, prin stropire cu busuioc, ca să-şi găsească ursitul, iar pe barbatii şi flăcăii din casele colindate,
îi aruncam spre înalturi, ceremonie care
trebuia executată în curte ca să poată fi „înălţaţi” pe la vreo 3, 4 m. Ceremonia era
insoţită pe toată durata ei de cântecul
cunoscut care, din
câte îmi amintesc, conţinea aceste versuri:
În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a
aratat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi
Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat,
Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie.
Ca răsplată, gazdele
ne dăruiau carne din porcul sacrificat de Ignat, şi vin, sau ţuică.
Dimineaţa, cu
produsele primite, ne adunam la casa unuia dintre noi pe care trebuia neaparat sa-l cheme ION, şi ţineam o petrecere pe
cinste, până seara.
Ca sărbătoare creştină,
Boboteaza este marcată ca celebrarea
Botezului Domnului şi este dedicatã purificării mediului înconjurător, în
special a apelor de forţele malefice. La riturile creştine de sfinţire a apei
(agheasma), de botezare a credincioşilor, de scufundare (aruncare) a crucii în
apă, poporul a adăugat numeroase practici de purificare şi alungare a
spiritelor malefice: stropirea, spălatul sau scufundarea rituală în apa
râurilor sau lacurilor. Totul simbolizând un semn dumnezeiesc. Agheasma este păstrată
în vase curate, pentru o perioadă de
timp mai mare, cu scopul de a fi folosită în momentele dificile ale familiei.
În ziua de Bobotează, oamenii se spală cu agheasmă pe faţă pentru curăţenie,
lumină, bunătate şi frumuseţe.
UREZ LA MULTI ANI,
CELOR CARE POARTA NUMELE ION, IOANA, SI
DERIVATELE ACESTORA!
Frumoase mai erau acele obiceiuri, Ică! Şi noi îi aruncam pe câte unii (nu chiar aşa de sus) de două ori şi îi prindeam numai o dată. Minte de... copii mari!
RăspundețiȘtergereS-auzim de bine!
Sa traiesti, Iliuta! Intr-adevar, frumoase momente. Noi ii aruncam pe "iordaniti" de trei ori, iar pe cei mai nabadaiosi ii "prindeam" a treia oara, abia dupa ce atingeau solul. Ce amuzament era printre noi. Cele mai dificile momente ne asteptau insa la petrecere, unde, conform obiceiurilor locului, trebuiau consumate bautura si carnea primite de la gazdele iordanite. Si cum acestea erau totdeauna in exces, iti imaginezi cam ce eforturi faceam la acea varsta sa-mi "dovedesc" ratia care mi se cuvenea. Noroc ca prin fierbere, bautura isi mai pierdea din tarie.
RăspundețiȘtergereN-am apucat decat vreo doua "editii", in timpul liceului. Dupa 18 ani deja, daca se nimerea sa fiu intr-o permisie acordata in Scoala Militara de ofiteri nu-mi mai ardea de iordanit, ca mi se parea timpul acordat era prea scurt.
Din fericire, obiceiul se mai pastreaza si astazi.
La mine în sat, obiceiul se păstrează și este așteptat cu mare plăcere.
RăspundețiȘtergereCasa și curtea sunt frumos pregătite. Iordănitorii intră în fiecare gospodărie; ce este diferit de ceea ce povestești este că fetele oferă tinerilor sosiți niște colaci pregătiți chiar de ele.
În schimb, primesc firul de busuioc, pe care îl pun în noaptea următoare sub pernă.
Așa află cum va arăta iubitul/viitorul soț.
Sarut mana, Gina! Ca sa fiu sigur ca se pastreaza acest obicei, intr-un sat de odinioara devenit acum oras in toata regula, am sunat aseara o ruda care mi-a confirmat ceea ce am sustinut pe blog. La ora la care am sunat eu, in jur de 18.00, tinerii se pregateau sa plece la iordanit. Numai ca acum, fiind peste o mie de case de urat, ei se impart pe strazi si cartiere.
RăspundețiȘtergereIn acest fel vom vedea si in orase, manifestarea unor obiceiuri ancestrale romanesti. Cred ca e de bine.
TOP GUN
RăspundețiȘtergereVic,
Frumoase obiceiuri,eu neavand rude la tara,ma multumesc sa le vad la tv.Marea realizare este ca am apucat agheazma !!!!!
O ZI EXCELENTA SI,SA FITI IUBITI!!!!!!
Salut, TOP GUN! La biserica unde suntem noi arondati, Dobroteasa, nu era nicio aglomeratie la agheazma. Si nu era vreo restrictie referitoare la cantitate. Cred ca vasele in care era apa sfintita aveau o capacitate totala de 5000 l.
RăspundețiȘtergereSa auzim numai de bine si un an 2012 mai bun ca toti ceilalti!
TOP GUN
RăspundețiȘtergereVIC,
La biserica Dobroteasa am primit botezul eu ,acu 45 de ani,familia mea locuia in LOGOFATU TAUTU,FOARTE APROAPE DE NERVA TRAIAN!!!!!!Suntem relativ destul de aproape,eu pe langa CORA VACARESTI,tu aici ......Multumesc ptr.urari,toate cele bune tie si celor dragi!!!!!
Intortocheate sunt caile Domnului, TOP GUN.
RăspundețiȘtergereDaca ai fost botezat in aceasta biserica ar trebui s-o mai vezi, din cand in cand. Mai ales acum, dupa renovare.Oricum este una dintre cele mai vechi biserici din zid din Bucuresti, atestata pe la 1731. S-a ridicat in locul alteia din lemn, amplasata pe acelasi spatiu.
Este aici un preot foarte simpatic, Gheorghe Ionita se numeste. Ti-e mai mare dragul sa-l asculti. Si mereu ii radiaza fata.