Institutul Cultural Roman?

INSTITUTUL CULTURAL AL LUI ROMAN

Cu toate că nu am avut timp de privit la televizor decât "pe apucate", secvenţial cîteva faze din meciurile cele mai tari de la Euro 2012, de câteva zile, mă tot sâcâie un subiect abordat pe toate posturile TV, şi anume cel al trecerii ICR din curtea Băsescului, în cea a Senatului. Şi n-aş fi zis nimic despre această manevră politică (necesară cred eu) dacă nu mă stresau teribil nişte aşa zişi intelectuali care au sărit ca arşi să-şi apere idolul. Preşedintele Institutului Cultural... Roman, Horia Patapievici. Când îi aud (nu mai vorbesc când îi scriu) numele mă apucă o scârbă teribilă. Gândul mă duce fără să vreau la şocul avut acum cu aproape 18 ani în urmă, când devenise din asistent universitar la catedra de fizica a IPB, Directorul Centrului de Studii Germane al facultății de filosofie din Universitatea Bucureşti!!! Atunci am avut "ocazia" să-l întâlnesc pe acest individ. Pe scurt, şeful meu de la acea dată, (colonel inginer, doctor în ştiinţe) m-a rugat să merg la punctul de control pentru a-l însoţi pe "eminenţa sa" în biroul său. Cunoşteam motivele pentru care venea la comandant. Ar fi trebuit să-şi spună părerea despre o lucrare ştiinţifică pe care acesta o avea pregătită în vederea publicării, lucrare pe care personal o cunoşteam foarte bine pentru că o analizasem şi avizasem în Consiliul Ştiinţific al Unităţii.

Acestea au fost circumstanţele întâlnirii dintre noi. Cobor la PC şi mă prezint protocolar întinzându-i totodată mâna spre salut. Şi am rămas cu mâna întinsă. Nici măcar nu m-a salutat! O asemenea ofensă nu mi-a fost dat să trăiesc până atunci. Eram uluit. Conjuctural, dădusem mâna cu majoritatea generalilor din Ministerul Apărării şi Statul Major General. Firesc, bărbăteşte, fără reţineri. Şi acum? Îmi analizam ţinuta, îmi pipăiam tresele de locotenent - colonel, mi se părea că omul e "dus cu pluta". Chiar avea o figură de idiot! I-am făcut semn să intre şi, în spatele lui, în timp ce îi indicam traseul, i-am vărsat (în gând fireşte ) toate lăturile verbale existente în vocabularul uman. L-am condus la destinaţie după care am găsit o scuză pentru a nu mai participa la discuţii. De atunci mi-e aşa de "drag"! Şi nu m-a dezamăgit.

Iată căteva "perle culturale" emanate din cochilia şefului ICR. De 7 ani! Nu s-a stricat?

"Si am fost marcat de diferenta extraordinara dintre Institutul Cultural Maghiar si Centrul Cultural Roman din Paris, care era o fortareata neprimitoare, marcata de traditia statalo-securistica a oficialitatilor romanesti. Si mi-am spus ca asta are datoria sa faca un roman cu Institutul Cultural Roman: sa-l faca sa semene, in dezinvoltura si farmec, cu Institutul Cultural Maghiar de la Paris."

"Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării”,
„un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare… guri vulgare, trăsături rudimentare”,
„Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”"

"În toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoșească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, așa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată, iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni și așa mai departe, la nesfîrșit. Apoi ne-au luat la urină rușii, care timp de un secol și-au încrucișat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o bășică a udului mai mare (de, beţiile...) i-au dovedit.”