TREI CULORI
de CIPRIAN PORUMBESCU
Trei culori cunosc pe
lume
Ce le ţin ca sfânt
odor,
Sunt culori de-un
vechi renume
Amintind de-un
brav popor.
Cât pe cer şi cât pe
lume,
Vor fi aste trei
culori,
Vom avea un falnic
nume,
Şi un falnic
viitor.
Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci
nu pier
Galben, aurul
câmpiei,
Şi-albastru-al
nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi şi
ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în
ţară
Ziditori ai lumii
noi.
Iar când fraţilor m-oi
duce
De la voi şi-o fi
să mor
Pe mormânt atunci
să-mi puneţi
Mândrul nostru
tricolor.
Drapelul național al
României este un tricolor cu benzi verticale, începând de la lance, albastru,
galben și roșu. Are o proporție de 2:3 între lățime și lungime.
Constituția României
prevede la articolul 12, alineatul 1 că „Drapelul României este tricolor;
culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance:
albastru, galben, roșu”. Proporțiile, nuanțele culorilor precum și protocolul
drapelului au fost stabilite prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994.
Drapelul este foarte
asemănător cu drapelul civil al Andorrei și cel de stat al Ciadului, neavând
însă nici o legătură cu acestea. Asemănarea cu drapelul Ciadului, care diferă
de drapelul românesc doar prin nuanța ușor mai închisă a fâșiei albastre
(indigo, în loc de cobalt cum e la cel românesc), a stârnit discuții la nivel
internațional: ambasada Ciadului de la Moscova a înaintat Organizației
Națiunilor Unite un protest oficial, prin care cerea ca drapelul României să nu
mai fie arborat la ONU, protest respins deoarece existența tricolorului
vertical albatru-galben-roșu ca drapel al României este anterioară existenței
statului Ciad. Tricolorul românesc este, de asemenea, înrudit cu cel al
Republicii Moldova, acesta din urmă având însă o proporție diferită (1:2 în loc
de 2:3), un albastru mai deschis și stema țării în centru.
Conform unei legende
foarte răspândite, culorile roșu, galben și albastru ar fi fost fost utilizate
încă din vechime de către români ca simbol al lor sau de alții pentru a-i
desemna pe aceștia. Aceste culori se regăsesc pe diplomele emise de Mihai
Viteazul, pe scuturi și pe lambrechinii stemelor dar, deoarece până la
începutul secolului XIX, conștiința de a forma un neam nu exista decât la
câțiva cărturari precum Grigore Ureche, ele nu erau folosite pentru a îi
identifica specific pe români, iar steagurile țărilor românești, până în al
doilea deceniu al secolului XIX, erau cele moștenite din Evul mediu, cu o
simbolistică heraldică fără legături cu ideea modernă de "națiune.
Tricolorul ca simbol al
națiunii românești apare la începutul secolului XIX : astfel, este de remarcat
prezența celor trei culori în canafii și în picturile de pe pânza drapelului
răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia li se atribuie pentru prima
oară semnificația: "Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul
ogoarelor), Frăție (roșul sângelui)". Tricolorul a fost adoptat întâi în
Țara Românească, în 1834 ca drapel de luptă, când domnitorul reformator
Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul
drapelelor și pavilioanelor navale de luptă. Acest model era un „steag cu fața
roșie, albastră și galbenă, având și acesta stele și pasăre cu cap în mijloc”.
Curând, ordinea culorilor a fost schimbată, astfel încât galbenul să apară în
centru.
In anul 1848 tricolorul
a devenit in Tara Romaneasca insemnul national, principalul element constitutiv
al drapelului de stat. Guvernul revolutionar, prin decretul nr.1, din 26 iunie
1848, a hotarat ca drapelul tarii sa aiba „trei culori: albastru, galben si
rosu”, iar pe panza sa fie inscrise cuvintele „Dreptate, Fratie”. In vederea
marcarii acestui moment, ziua de 26 iunie a fost proclamata prin legea nr.
96/1998, „Ziua Drapelului National” al Romaniei. In aceasta zi, autoritatile
pregatesc evenimente avand caracter cultural-educativ, iar unitatile
Ministerului Administratiei si Internelor si Ministerului Apararii organizeaza
ceremonii militare specifice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti ceva de spus, exprimati-va aici: