Noviciok (Novichok / Novochock ) este o substanță chimică neurotoxică de uz militar din categoría armei chimice,
mult mai puternică decât cele din clasa substanțelor neuroparalitice ca de
pildă VX², sarín
sau soman.
Spre
deosebire de alte neurotoxine cunoscute, care sunt folosite sub formă de vapori
sau în stare lichidă, Noviciok-5 și posibil -7 este utilizat ca pulbere
ultra-fină și destinat cel mai probabil acţiunilor serviciilor secrete ruse,
această formă chimică obținută neîndeplinind cerinţele pentru a fi folosită pe
câmpul de luptă de către unități și mari unități militare.
Din panoplia armelor chimice
destinate serviciilor secrete ruse
SUBSTANŢA NEUROTOXICĂ NOVICIOK, ÎNTRE MIT ȘI REALITATE
Colonel
(r.) Constantin Moisa
Atras încă de tânăr de mirajul dar și necunoscutul
carierei militare, a absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi, promoția 1976,
arma chimie (șef de promoție), apoi succesiv, a absolvit Academia Militară,
promoția 1985, cu diplomă de licență în știință militară, specialitatea chimie
militară (șef de promoție), Cursul Post-Academic Protecție Ach. în anul 1991
(primul) și Cursul avansat de limbă engleză în anul 1993. După anul 1995, și-a
reorientat activitatea către operațiile internaționale și specialitatea
militară “Ofițer de Stat Major”, iar îa finalul carierei militare către relații
internaționale și diplomație militară. A urmat peste 12 cursuri de
perfecționare organizate de ONU și NATO.
A participat la 3 misiuni externe: Info- Ops. Ofițer
la Cartierul General ONU din Angola, misiunea UNAVEM III, Ofițer cu Operațiile
la Comandamentul NATO SOUTHLANT RHQs și Ataşat militar, aero și naval al
României în Portugalia.
Și-a desfășurat activitatea în comandamente tactice,
operative și strategice de la toate eșaloanele, respectiv regiment, divizie,
armată și Statul Major General, Departamentul pentru Politica de Apărare, etc.
Activitatea publicistică, include o serie de articole,
studii și analize privind evoluțiile recente în domeniul conceptelor și
doctrinelor nucleare, chimice și biologice și cele dedicate mediului de
securitate, geopolitic și geostrategic din Regiunea Mării Negre, din alte zone
de interes pentru țara noastră.
1. Scurt istoric
Armele chimice și biologice au
fost create și folosite încă din cele mai vechi timpuri în toate tipurile de
acțiuni militare, sub formele sale rudimentare, cum au fost utilizarea
otrăvurilor, a toxinelor, microorganismelor și substanțelor infecțioase (a
animalelor moarte sau vii, dar contaminate1 ) și pînă în zilele noastre când
au rămas o formă de acțiune militară în câmpul de luptă, dar și o metodă
folosită
1 De ex. în secolul 6-lea î.Hr., asirienii au otrăvit
fântâni inamice cu o ciupercă, care le cauza delir inamicilor iar în 184 î.Hr.,
Hannibal a adus din Cartagina vase de lut pline cu șerpi veninoși și i-a
instruit pe soldații săi să arunce oalele pe punțile de nave Pergamene.
Cronicile istorice din Europa medievală detaliază utilizarea de către mongoli,
turci și alte grupuri a carcaselor de animale infectate, pentru a infesta
aprovizionarea apei inamicilor. Înainte de epidemia de ciumă bubonică cunoscută
sub numele de Moartea Neagră, mongolii și turcii au catapultat cadavre
contaminate în orașe asediate. Ultimul incident cunoscut de folosirea
cadavrelor contaminate cu ciumă în scopuri de război biologice a avut loc în
1710, când forțele rusești i-au atacat pe suedezi în asediul zidurilor orașului
Reval (Tallinn).
Evoluțiile recente
care au avut loc în acest domeniu în ultimile 4-5 decenii, deși fără a fi
prezente activ pe fluxul informatic sau mediatic important al massmediei, ci
mai degrabă absente de pe paginile ştirilor de senzaţie, au cunsocut totuși
evoluții spectaculoase, performanțe și realizări ce pot fi apreciate ca
periculoase pentru mediul de securitate actual și pentru omenire în general. Aș
menționa numai posibilitatea terorismului nuclear, chimic și biologic, dar și
folosirea în afara cadrului legislației internaționale a unor substanțe chimice
și biologice de către instituții de forță ale unor state neguvernabile,
falimentare sau cu politici agresive, revanșarde.
La data
de 4 martie 2018, agențiile de presă anunțau iar guvernul britanic confirma că
în orașul englez Salisbury a avut loc un atac în încercarea de a ucide fostul
ofițer al GRU, Serghei Skripal și fiica acestuia, Yulia. Asupra acestora a fost
folosit agentul neurotoxic Novichok. Ulterior, efectele agentului toxic au
afectat peste 20 persoane, politişti, medici etc. care au intervenit la locul
evenimentului, din care doi în stare gravă.
Poliţia britanică la locul unde a fost găsit
Serghei Skripal şi fiica sa.
În orele
următoare, premierului britanic, Theresa May prezenta o declarație conform
căruia… „fostul spion rus Skripal şi fiica sa au fost otrăviţi cu un produs
chimic din grupul agenţilor neuroparalitici sau neurotoxici, cunoscut cu numele
„Noviciok”, folosit de serviciile secrete ruse…”, metodă care a reamintit însă
și alte incidente similare recente.
Având în
vedere gravitatea situației și implicațiile político-militare și diplomatice generate
de acest incident, cu efecte și acțiuni încă în plină desfășurare la un nivel
ce nu a fost atins nici în perioada Războiului Rece, dintre care sunt de menţionat
expulzarea a peste 300 de diplomați și închiderea unor consulate din țările
membre UE și NATO, precum și din F. Rusă, la care se adugă și alte sancțiuni
impuse de ambele tabere, doresc să prezint o scurtă analiză privind această
substanță toxică neuroparalitică și unele considerente privind formele și
procedurile prin care aceasta ar putea fi folosită de state care au o atitudine
.... să spunem .... neprietenoasă față de NATO, UE și implicit față de țara
noastră.
Agenţii
neurotoxici din clasa „Noviciok” („nou venit”), precum cel utilizat în 4 martie
în orașul Salisbury din sudul Angliei pentru a-l otrăvi pe Serghei Skripal
(fost agent dublu rus din Marea Britanie, unde acesta trăia după un schimb de
spioni între Moscova, Londra și Washington) și pe fiica sa Iulia, sunt o grupă
de substanțe neurotoxice, neuroparalitice, de sorginte rusească, puțin
cunoscute și deosebit pe periculoase. Istoria „Noviciok” vine din anii
1970-1980, ultimele decenii ale Razboiului Rece Est-Vest, iar experţii
occidentali se pare că știu puține despre aceste arme chimice de temut și cu atât
mai puţin despre eventuale antidoturi.
Este interesant de subliniat că, din
informațiile analizate, a rezultat că prima victimă a otrăvirii cu neurotoxina
din clasa „Noviciok” a fost bancherul rus Ivan Kivelid și secretara acestuia,
Zara Ismailova, în anul 1995. Poate că moartea sa ar fi rămas neobservtă în
contextul unui șir lung de asasinate care au avut loc printre oameni de afaceri
și politicieni din Rusia anilor 90. Dar la numai două săptămâni după otrăvirea
fostului spion rus Serghei Skripal, moartea acestui bancher rus influent a
apărut din nou la suprafață, ca fiind primul caz recunoscut în mod public în
care s-a folosit ”Noviciok”. În anul 1995, în vârstă de 46 de ani, Ivan Kivelid
era un bancher influent, proprietar al „Rosbisnesbank“ și președinte al
Asociației „Masa rotundă a oamenilor de afaceri din Rusia“.
A fost atât de incomod încât i s-a
servit prima porție de Novociok, bine-nţeles substanță imposibil de identificat
la vremea respectivă. Iar conform mass-media de la acea vreme, Ministerul rus
al Afacerilor Interne a analizat substanța și a anunțat că a fost „un agent
nervos de calitate militară bazat pe fosfor” ... „a cărui formulă era strict
clasificată”. De asemenea, potrivit lui Nesterov, șeful administrației
Shikhany, nu știa că „un singur caz, o doză de otravă a fost vândută ilegal” și
a remarcat că această otravă „este folosită de spioni profesioniști”.
Otrăvirea lui Serghei Skripal a readus
pe scena politico-militară actuală, și-așa tensionată la maximum, „laboratorul
otrăvurilor” şi pentru experții britanici este clar că tentativa poartă
semnătura serviciilor secrete ruse, iar în spatele lor ar putea fi chiar
preşedintele Vladimir Putin.
Este de
remarcat că aproape toate aceste acţiuni de lichidare a persoanelor
nedizerabile, incomode sau a agenților care au dezertat au avut loc pe
teritoriul Marii Britanii. Sau cel puţin aici, mass-media a dat dovadă de
transparență și informare publică oportună, pe principii democratice
occidentale.
Regimul sovietic a creat în 1921 un
„laborator al otrăvurilor”, numit „Laboratorul 1” şi „Kamera”. Acest misterios
laborator avea misiunea de a „combate duşmanii puterii sovietice” şi se pare că
a supravieţuit prăbuşirii URSS.
2. Fabricarea Noviciok şi câteva caractristici ale acestuia
2.1.
Fabricarea Noviciok
Imediat
după folosirea agentului chimic Noviciok / Novichok / Novochock asupra fostului
agent rus și a fiicei sale, agențiile internaționale de presă au preluat știrea
conform căreia, „…Potrivit mai multor ziare ruseşti, acești agenți Noviciok au
fost concepuți de cercetători sovietici de la Institutul public pentru chimie
organică și tehnologie GOSNIIOKhT, creat la Moscova în 1924, și clasată destul
de recent ca întreprindere strategică prin decret prezidențial în anul 2004.
Acest institut s-a specializat în distrugerea stocurilor de arme chimice ruseşti”.
Dar să
vedem și declarații ale unor alte surse, inclusiv experți în chimie militară și
persoane direct implicate în dezvoltarea și fabricarea neurotoxinei Noviciok.
Și poate vom vedea astfel unde începe și unde se termină dezinformarea în
formele sale ale Războiului Informațional.
Neurotoxinele
din clasa „Noviciok” au fost create și fabricate în Șihanî/ Shikhany, un orășel
din centrul Rusiei, situat la 10 km nord de orașul Volsk, unde există un centru
de cercetare științifică a armatei, susține expertul în arme chimice Hamish de
Bretton-Gordon. Această informație figurează și într-un raport transmis de
către Rusia în urmă cu câțiva ani Organizației pentru Interzicerea Armelor
Chimice (OPCW), precizează acesta.
Afirmațiile
lui Bretton-Gordon sunt susținute și de chimistul Vill Mirzayanov, unul dintre
cei care au contribuit la crearea „Novichok”. În cartea sa „Secrete de stat:
Cronica unui insider despre programul rusesc de arme chimice“, acesta a
subliniat că „Novichok “ a fost dezvoltat inițial în anii 1971-1973 la Șihanî
de către și sub conducerea cercetătorului Petr Kirpicev.
Mirzayanov
a furnizat și prima descriere a acestor agenți. Dispersate într-o pulbere
ultra-fină în loc de gaz sau aerosoli/vapori, au dovedit calități unice.
Ulterior, a fost creat și un agent binar care trebuia să aibă aceleași
proprietăți, dar obligatoriu trebuia să fie fabricat folosind materiale care nu
sunt substanțe controlate în cadrul Chemical Weapons Convention/CWC și care să
fie nedetectabili și de neidentificat prin inspecțiile prevăzute în cadrul
Tratatului CWC.
Cei mai
puternici compuși din această familie, sunt Novichok-5 și Novichok-7, care se
estimează că sunt de aproximativ cinci până la opt ori mai puternici decât VX.
Ulterior, denumirea „Novichok” se referă la forma binară a agentului, compusul
final fiind menționat prin numărul său de cod (de exemplu, A-232). Se pare că
primul compus din seria Novichok a fost de fapt forma binară a unui agent
nervos din seria V, cunoscută ca VR, în timp ce agenții Novichok de mai târziu
sunt formele binare de compuși cum ar fi A-232 și A-234.
Potrivit
unui raport secret al Centrului Național de Informații al Armatei SUA din
Military Intelligence Digest datat 24 ianuarie 1997, agentul desemnat A-232 și
analogul său etilic A-234 dezvoltat în cadrul programului Foliant, „sunt la fel
de toxici ca substanțele tip VX, la fel de rezistent la tratament ca și soman
și mai dificil de detectat și mai ușor de fabricat decât VX„. Versiunile binare
ale agenților folosesc în mod obișnuit acetonitril și un fosfat organic „care
poate fi deghizat ca precursor de pesticide”.
Cercetătorul
rus Vladimir Uglev, este de asemenea unul dintre oamenii de știință care au
contribuit la realizarea acestei substanțe chimice cu aplicabilitate militară.
Între 1972-1988, acesta a lucrat direct la dezvoltarea proiectului Noviciok,
ca cercetăror în cadrul GOSNIIOKhT, un centru sovietic pentru studiul
chimiei ogranice din orașul Volsk, regiunea Saratov (situat pe malul drept al
râului Volga, la 147 km nord-est de Saratov, centru administrativ al
districtului Volsk din regiunea Saratov și la numai 10 km sud de Sinhai și de
centrul de cercetare al armatei ruse menționat).
Conform
Uglev, Noviciok-ul produs în perioada sa de activitate era alcătuit dintr-o
mixtură de patru agenți neurotoxici, fiecare denumit, din considerente interne,
după anul în care a fost creat: B-1976, C-1976, A-1972 și D-1980. Și
tot Uglev precizează că neurotoxinele A-1972 și D-1980 au fost dezvoltate de
Piotr Kirpicev, care a condus programul Foliant al ministerului
sovietic de apărare, când URSS-ul trebuia să producă o replică pentru arma
chimică de proveniență americană VX, în centru armatei sovietice de la Sihani,
cel mai probabil al GRU.
Cercetătorul
a lucrat în laboratoarele GOSNIIOKhT până în 1994, dată la care rușii lucrau
intens, dar nu reușiseră încă să producă un Noviciok printr-un amestec binar de
două componente, cum ar fi cazul – până la proba contrarie - acestui tip de
neurotoxină folosit împotriva lui Serghei Skripal.
Totusi,
declarații și dezvăluiri ulterioare duc la concluzia că cinci variante de
Novichok au fost identificate ca arme chimice destinate pentru utilizare pur
militară.
În o
nouă clasificare, cel mai versatil a fost A-232 (Novichok-5), aceasta mai ales
după ce tot Vladimir Uglev, la vremea respectivă unul dintre cei mai buni
oameni de știință de arme binare din Rusia, a dezvăluit existența lui
A-232/Novichok-5, într-un interviu cu revista Novoye Vremya de la începutul
anului 1994 (apoi arestat și condamnat cu suspendare ??? Oare de ce a fost
iertat de execuție!?!). Acesta mai confirmă și faptul că doar patru agenți au
fost obținuți în variantă militară și instalați pe vectori purtători/arme de
transport la țintă și utilizare (probabil Novichok-5, -7, -8 și -9 menționați
și de alte surse), din care trei au fost lichide și doar una singură, care a
fost dezvoltată după 1980, putea fi transformată într-o pulbere.
Aș putea
astfel anticipa și concluziona că, cel mai probabil, cele 2 centre de cercetare
și producție menționate au lucrat împreună pentru obținerea și producția
agenților neurotoxici din clasa Novociok, centrul GOSNIIOKhT fiind doar o
instituție de acoperire.
În
cadrul Programului sovietic au fost produse mai multe tone de Noviciok, cífrele
vehiculate fiind ușor contradictorii. Foarte probabil unele cu destinație pur
militară, cu caracteristici specifice spre a fi folosite în acțiunile militare
din câmpul de luptă și destinate a fi întrebuințate de vectori purtători
diferiți – de la proiectile, bombe, rachete la aparate de pulverizare etc. –
iar altele configurate și destinate spre utilizare de către serviciile secrete,
cu mijloace și forme specifice acestora.
În
contextul acuzațiilor cauzate de tentativa de asasinat a lui Skripal, Moscova
indică faptul că această substanță ar fi fost produsă și depozitată și în alte
state ex-sovietice ca Georgia şi Uzbekistan.
Examples of structures claimed
as Novichok agents
Acest
lucru a fost însă contestat de analiști și foști participanți la programul
Novociok. În plus, deși Rusia afirmă că a distrus toate rezervele de neurotoxină
Novociok, Mirzayanov, fără a nega posibila existență a substanței în state
ex-sovietice, exclude totuși posibilitatea ca o alta țară să poată fabrica și
utiliza aceasta substanța otrăvitoare, deoarece formula „Noviciok” nu a fost
niciodată desecretizată de către Rusia. Iar dacă totuși undeva în aceste foste
republici mai era „Noviciok” curat, acesta s-a dezintegrat de mult și nu poate
fi folosit ca o armă, declara de asemenea expertul în arme chimice Vil
Mirzayanov, care menționează că orice agent chimic otrăvitor se descompune și
nu există vreun compus care sa-și păstrează proprietățile pentru o perioadă
lungă de timp. În primul an se pierde 2%, în al doilea an 3%, iar produsele de
descompunere rezultate accelerează procesul de dezintegrare. De aceea,
depozitarea și eliminarea substanțelor toxice reprezintă o mare problemă care,
în plus, este mai scumpă decât producția.
Pe de
altă parte însă, Stephanie Fitzpatrick consultant geopolitic american confirmă
că Institutul de Cercetări Chimice din Nukus, în Uzbekistanul Sovietic, a
produs agenți Novichok, iar The New York Times a raportat că oficiali americani,
sub condiția anonimatului, au declarat că site-ul a fost unul din locurile
principale de cercetare și testare pentru agenții Novichok. Acesta menționează
că au fost testate mici loturi experimentale ale armei chimice pe platoul
Ustyurt din apropiere și de asemenea agenții Novociok ar fi putut fi testați
într-un centru de cercetare din Krasnoarmeysk de lângă Moscova.
De
asemenea, ulterior, potrivit lui Mirzayanov, în timp ce producția de bază a
avut loc la Shikhany, arma a fost testată la Nukus, Ukbekistan, între 1986 și
1989. Probabil și în versiune montată pe vectorii purtători potențiali.
În zilele imediat
următoare otrăvirii lui Skripal și fiicei sale,
fostul șef al departamentului de securitate GOSNIIOKhT, Nikolay Volodin, a
confirmat într-un interviu pentru Novaya Gazeta că au fost efectuate teste la
Nukus și a spus că au fost folosiți câini pe timpul acestor teste.
Trebuie
însă subliniat faptul că de la independența sa în 1991, Uzbekistanul a
colaborat cu guvernul SUA în vederea dezmembrării și decontaminării siturilor
unde au fost dezvoltaţi și testaţi agenții Novichok și alte arme chimice. Între
1999-2002, Departamentul de Apărare al SUA a dezmembrat site-ul major de
cercetare și testare pentru Novichok la Institutul de Cercetări Chimice din
Nukus, în cadrul unui program de reducere a amenințărilor de risc chimic,
pentru care a alocat un buget de 6 milioane de dolari.
Dar,
conform unor surse OSINT, produsele chimice periculoase au fost fabricate la
Centrul Chimic Pavlodar din Kazahstanul Sovietic, care a fost considerat, de
asemenea, unul din site-urile de producție a Novichok, până când facilitatea de
producție a acestui agent de război chimic, aflată încă sub construcție de
extindere, a fost demolată în 1987 din perspectiva viitorului Acord privind
arme chimice din 1990 și a Convenției privind armele chimice.
O scurtă
remarcă.
Example of a declared Novichok derivative,
researched in Iran in 2016
Și iată
că deși formula nu a fost desecretizată, totuși, în anul 2016, chimiștii
iranieni au sintetizat cinci agenți Novichok pentru analiză și au produs date
detaliate privind spectrul de masă care au fost adăugate la Baza de date
centrale a Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice. Raportul a fost
cunoscut ca Iranian chemists identify Russian chemical warfare agents.
Trebuie
subliniat că anterior nu au existat descrieri detaliate ale proprietăților lor
spectrale în literatura științifică deschisă/nesecretă, dar și faptul că nu se
cunoaște exact cum au ajuns experții iraniei la obținerea acestei substanțe
neurotoxice și nici scopurile în care a fost dezvoltat programul.
La data
de 15 martie 2018, Serghei Riabkov, ministrul adjunct al Afacerilor externe
citat de agenţia Interfax, a afirmat că „Nu există niciun program de dezvoltare
de arme chimice cu numele ‘Novociok’, nici sub URSS, nici în Rusia”. No Comment.
Și iată
ce găsim pe surse OSINT: informații care demonstrează că facilitatea de la
Shikhany / Șihanî era subiect al verificărilor în cadrul Tratatului CWC încă
din anul 1987.
În anul
1987, o comisie din cadrul CWC a efectuat o inspecție la Shikhany unde au fost
prezentate de cercetători … în uniformă … produsele realizate aici, cu
fotografii publicate în mass-media vremii.
A Soviet officer shows off chemical weapons at
Shikhany during a tour of the facility by foreign observers in 1987 Photograph:
John Thor
Dahlburg/AP
Novociok
este o substanță chimică neurotoxică de uz militar din categoría armei chimice,
mult mai puternică decât cele din clasa substanțelor neuroparalitice ca de
pildă VX², sarín
sau soman.
Spre
deosebire de alte neurotoxine cunoscute, care sunt folosite sub formă de vapori
sau în stare lichidă, Noviciok-5 și posibil -7 este utilizat ca pulbere
ultra-fină și destinat cel mai probabil acţiunilor serviciilor secrete ruse,
această formă chimică obținută neîndeplinind cerinţele pentru a fi folosită pe
câmpul de luptă de către unități și mari unități militare.
Astfel,
subliniez că unele variante Novocioc sunt în formă lichidă, de vapori, aerosoli,
dar cele tip pulbere fină sunt, se pare, de interes pentru agenții serviciilor
secrete ruse.
Scopul
dezvoltării cercetărilor, obținerea substanțelor toxice și producția celor din
clasa Noviciok, vizau 4 obiective majore:
– de a
fi nedectabile în condițiile cerintelor STANAG ale NATO din anii 1970 si 1980;
– de a
fi în măsură să pătrundă prin mijloacele de protecție din dotarea trupelor NATO
;
– de a
putea fi manevrate și utilizate în condiții de siguranță;
– de a
evita/ocoli prevederile Convenției de la Geneva privind armele chimice, lista
cu substanțele precursoane și clasele de substante chimice de luptă interzise.
Subliniez
că, încă de la conceperea lor, agenţii Novociok au un avantaj sau inconvenient,
în funcţie de punctul de vedere, acela că pot fi produși plecând de la
componente autorizate, greu sau imposibil de identificat ca arme chimice sau
precursori ai acestora.
La data
de 26 martie 2018, Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice a indicat că
Rusia un a declarat niciodată organizației stocurile sale de agent neurotoxic
Niviciok, ştire preluată și prezentată de agenția DPA și Agerpress.
2.2.
Câteva caracteristici ale Noviciok și modul de acțiune
Foarte
simplist, agenţii neurotoxici, neuroparalitici atacă și blochează sistemul
nervos central sau periferic, în special enzimele care asigura transmiterea
impulsurilor nervoase la sistemul muscular, la nivelul sinapselor neuronice.
Ca
agenți neurotoxici, agenții Novichok aparțin clasei inhibitorilor de
acetilcolinesterază. Sunt compuși chimici care inhibă enzima
acetilcholinesteraza, împiedicând acțiunea neurotransmiţătorului acetilcolină.
Concentrațiile de acetilcolină cresc apoi la nivelul joncțiunilor
neuromusculare și va provoca contracția involuntară și blocarea transmiterii
impulsurilor la nivelul sinapselor. Acest lucru duce la stop respirator și
cardiac (deoarece mușchiul inimii victimei și al diafragmei nu mai funcționează
în mod normal) și, în final, moartea de la insuficiență cardiacă sau sufocare,
pe măsură ce secrețiile abundente de lichid umple plămânii victimei.
Utilizarea
unui medicament anticholinergic periferic cu acțiune rapidă, cum ar fi
atropina, poate bloca receptorii în care acetilcolina acționează pentru a
preveni otrăvirea (ca și în tratamentul otrăvirii cu alți inhibitori ai
acetilcolinesterazei). Cu toate acestea, atropina este dificil de administrat
în condiții de siguranță, deoarece doza efectivă de otrăvire a agentului nervos
este aproape de doza la care pacienții suferă efecte secundare severe, cum ar
fi modificările frecvenței cardiace și îngroșarea secrețiilor bronșice care
umple plămânii unei persoane care suferă de nervi, agravarea agenților, astfel
încât să fie necesară aspirarea acestor secreții și alte tehnici avansate de
susținere a vieții, în plus față de administrarea atropinei pentru a trata
otrăvirea cu agenți nervoși.
După cum
se poate observa și în cazul altor otrăviri cu organofosfaţi, agenții din clasa
Novichok pot provoca leziuni nervoase de durată, ducând la o dizabilitate
permanentă a victimelor, potrivit chiar oamenilor de știință ruși. Efectul lor
asupra oamenilor a fost demonstrat de expunerea accidentală a lui Andrei
Zheleznyakov, unul dintre oamenii de știință implicați în dezvoltarea lor, la
reziduurile unui agent Novichok nespecificat, în timp ce lucra într-un
laborator din Moscova, în mai 1987. El a fost rănit critic și a durat zece zile
recuperarea după incident. El și-a pierdut abilitatea de a merge și a fost
tratat la o clinică secretă din Leningrad
timp de trei luni după aceea. Agentul a provocat răni permanente, cu efecte
care includ „slăbiciune cronică în brațe, hepatită toxică care a dat naștere la
ciroză hepatică, epilepsie, vrăji de depresie severă și incapacitatea de a citi
sau concentra care l-au lăsat complet invalid și incapabil de a munci.” El nu s-a
recuperat și a murit în iulie 1992, după cinci ani.
Pe baza
celor prezentate mai sus, având în vedere locațiile și facilitățile de
obținere, testare și producție a Novichok, putem considera că planificarea și
conducerea întregului program militar de realizare a acestei substanțe
neurotoxice a fost executată de la State Scientific Research Institute of
Organic Chemistry and Technology, din Moscova, celelalte locații fiind în
subordinea sau în coordonarea acestuia.
3. Mod de acţiune şi
efecte primare
Cum
acționează această substanță din categoría armei chimice?
În varianta
sa binară, Novichoc, este alcătuită din două componente netoxice, care devin
toxice în momentul în care sunt amestecate. Cele două componente netoxice nu
apar pe lista materialelor interzise exporturilor/importurilor sau controlul
armelor chimice și deci pot fi ușor transportate pe orice distanțe
transfrontaliere. Iar potrivit aceluiași chimist Mirzayanov, Rusia poate
trimite componente ale neurotoxinei oriunde în lume, folosind pentru asta „valiza
diplomatica”.
2 Vx este substanța folosită în asasinarealui Kim Jong –
nam, fratele vitreg al dictatorului nord-coreean Kim Jong-un, pe aeroportul din
Bangkok. Iar sarinul a fost folosit în atentatul terorist de la metroul din
Tokyo).
State
Scientific Research Institute of Activitatea de detecție și identificare
Organic Chemistry and
Technology a Novociok.
Probleme
de securitate a atacatorilor apar în monentul în care cele două componenente
binare interacţionează pentru a genera Novichoc și întrebuințarea sa imediată
asupra țintei. Aici trebuie avut în vedere că, din declarațiile de mai sus,
antidotul nu este identificat, deși este puțin probabil ca cercetatorul și /sau
fabricantul să nu fi avut în vedere și o rețetă antidot.
Deși aparent cunoscute ca fiind
specifice substanțelor neurotoxoce, datele pur știintifice și modul exact de acţiune
al agenţilor Novichok nu sunt deplin înțelese la acest stadiu deoarece este
vorba de clasa cea mai recentă de agenți neurotoxici”, arată chimistul şi
criminologul Michelle Carlin, de la universitatea Northumbria.
Cum am
menționat, agenţii neurotoxici atacă sistemul nervos, în special enzimele care
asigură transfreul impulsurilor nervoase și comunicarea cu sistemul nervos și
cel muscular. Astfel că blocarea funcțiilor sistemului nervos central şi
periferic provoacă moartea. După ce pătrunde în organism, Novichoc perturbă „semnalele”
chimice care există între țesuturi și organe, determinând o „supraîncărcare”
a acestui proces, fapt care duce la pierderea controlului asupra mușchilor și,
treptat, asupra tuturor funcțiilor corporale.
Vil
Mirzaianov declara pentru Daily Mail că în ce privește Novichoc: ... „ este o
adevărată tortură, imposibil să vă imaginaţi”… și „chiar şi în doze mici
durerea este imensă și poate dura săptămâni”.
4. Scurtă analiză privind substanțele folosite de
serviciile secrete ruse
Ce
substanțe toxice au fost folosite de serviciile secrete ruse.
Substanțele
toxice și radiologice par să reprezinte arma predilectă a Kremlinului, deoarece
pot fi detectate cu greu, declara Bob Seely, membru în Comisia pentru afaceri
externe al parlamentului britanic, care a trăit timp de patru ani în ţări din
fosta URSS. Potrivit acestuia, există dovezi că Rusia a dezvoltat noi toxine.
Referindu-se la „surse bine informate”, parlamentarul britanic susţine că
există un departament special în FSB, iar în acest sens, conform BBC.ru.,
„Noile otrăvuri nu lasă urme şi, prin urmare, sunt extrem de utile pentru
desfăşurarea unor forme secrete de război şi pot fi folosite în mod deschis şi
demonstrativ pentru a transmite un semnal“, a mai declarat parlamentarul
britanic pentru The Times. Unele surse consideră că sunt aplicabile și în
varianta războiului hybrid.
La
această dată, pe baza evenimentelor similare din ultimile două decenii, au fost
identificate trei tipuri cunoscute de substanțe toxice folosite de serviciile
secrete ruse.
• Prima categorie include opioide puternice, cum ar fi fentanilul.
Se crede că aerosolul pe bază de fentanil a fost folosit de forţele speciale
ruse atunci când au neutralizat teroriştii ceceni care au deţinut 900 de
ostatici în teatrul de pe Dubrovka din Moscova, în 2002. Experții consideră că
cei aproximativ 130 de ostatici au murit, pentru că nu au primit un antidot.
• Cea de-a doua categorie de de substanţe folosite sunt toxinele
radioactive, cum ar fi poloniul-210, după cum a fost otrăvit mortal în 2006
fostul spion FSB/KGB, Aleksandr Litvinenko. Alexandr Litvinenko a murit în
noiembrie 2006 după ce a fost otrăvit cu poloniu radioactiv, substanţă care i-a
fost administrată cu trei săptămâni înainte de moartea sa, în ceaiul servit la
Hotelul Millenium din capitala Marii Britanii, în compania foşilor spioni ruşi
Andrei Lugovoi şi Dmitri Kovtun.
• A treia categorie sunt dioxinele, utilizate în tentativa de
asasinare a fostului preşedinte ucrainean, Viktor Iuşcenko, în 2004. El a
supravieţuit, dar faţa lui a fost desfigurată. Puritatea dioxinei folosite era
așa de mare, că a fost difícil de identificat laboratorul unde aceasta a fost
preparată, categoric însă un unul de duzină.
• Apariția Novichoc adaugă, în panoplia substanțelor chimice
folosite de serviciile ruse, o a patra categorie - cea a neurotoxinelor.
5. Procedee de folosire
Procedeele vehiculate de jurnaliști britanici, citând
surse din Scotlandyard etc. care au dorit să păstreze anonimatul, prezintă
posibile metode și forme de acțiune folosite pentru lichidarea lui Skripal.
Chiar și așa, acestea au la bază posibile scenarii și procedee care pot fi ușor
considerate ca metode ce pot fi folosite în mod real de serviciile GRU, FSB și
SVR.
Jurnaliștii au prezentat că Novichok a fost folosit
împotriva lui Serghei si Iulia Skripal, în instalaţia de climatizare a maşinii,
apoi o altă variantă ar fi fost - în bagajul mașinii, o a treia variantă pe
volanul maşinii și ultima variantă - pe uşa de acces la locuinţă. Oricum, novichok
a fost identificată în toate aceste locuri, diferind doar concentrația găsită
de experții britanici.
Cititorii revistei noastre, experți în domeniu,
înțeleg cu ușurință că există și alte metode de utilizare a acestei substanțe,
în care imaginația joacă un rol important în realizarea misiunii și succesul
acesteia. De la cosmetice la sprayuri, de la haine impregnate la materiale de
birotică, de la diverse cadouri la scrisori sau pachete postale etc, etc.
O scurtă
retrospectivă ne aminteşte de alte exemple de eliminare a
opozanţilor politici ruşi, în special prin otrăvire.
Una
dintre afacerile celebre ale epocii rămâne cea a umbrelei bulgare, în 1978, în
plin Război Rece, când dizidentul bulgar George Markov a fost „înţepat” într-o
staţie de autobuz din Londra de un trecător care a abandonat o umbrelă. Markov
a murit după trei zile şi autopsia a dezvăluit că a fost otrăvit cu ricin,
otravă mai puternică decât cianura. Doi transfugi ai KGB au furnizat umbrela şi
otrava, de asemenea creeată la un laborator al KGB.
În 2006,
opozantul rus, ex-agent KGB, Alexandre Litvinenko a fost otrăvit cu poloniu
într-un restaurant din centrul Londrei de doi foşti agenţi FSB, ex-KGB şi a
murit la spital în chinuri. O anchetă oficială a acuzat FSB de implicare - „o
operaţiune aprobată de Patruşev (ex-şef al FSB) şi poate chiar de preşedintele
Putin”.
Şi
morţile suspecte ale unor opozanţi ruşi refugiaţi în Marea Britanie legate de
Rusia au continuat.
Fostul spion
al KGB-ului Boris Karpichkov a fost victima a două atacuri chimice în
noiembrie 2006, în aceeași săptămână în care dezertorul Alexander Litvinenko a
fost otrăvit cu Poloniu-210. „Un cerșetor de pe stradă s-a apropiat de mine
și mi-a pulverizat în față o substanță. Am simțit cum pământul începe să se
învârtă cu mine și am avut simptome asemănătoare cu cele de gripă. În câteva
luni am slăbit peste 30 de kilograme și mi-a căzut tot părul de pe corp.” Dosarul
medical al lui Karpichkov arată că medicii au suspectat că acesta ar fi fost
otrăvit, dar nu au reușit să dovedească acest lucru și să identifice substanța
toxică. În martie 2007, Karpichkov a ajuns din nou în stare gravă la spital,
după ce covorul din locuința acestuia a fost stropită cu o substanță toxică.
Testele toxicologice din Noua Zeelandă și Marea Britanie nu au reușit însă nici
acum să identifice substanța.
În
decembrie 2017, ginerele oligarhului rus Boris Berezovski, Georgi Șuppe, 46 de
ani, s-a prăbușit fără cunoștință în vila sa din Oxshott, Surrey. Și atunci s-a
bănuit folosirea unei substanțe toxice necunoscute, dar ancheta s-a încheiat
după externarea lui Șuppe. Acum, acesta este convins că asupra lui s-a folosit
aceeași substanță ca în cazul lui Skripal.
Fără a
detalia, alte cazuri celebre.
Lechi
Ismailov, un comandant rebel cecen, condamnat în Rusia timp de nouă ani de
închisoare, a murit în septembrie 2002, după o încercare nereușită de a-l
recruta ca informator de către FSB. La scurt timp după ce a fost transferat din
închisoarea Lefortovo într-o închisoare regulată, a avut o ceașcă de ceai „de
bun rămas” cu ofițerul FSB, după care a căzut grav bolnav, și-a pierdut părul
și a murit la scurt timp după aceasta.
Roman
Igorevich Tsepov a fost un om de afaceri din Sankt Petersburg și confident al
lui Vladimir Putin în timpul activității lui Putin la Administrația orașului
Sankt Petersburg. Ulterior, Tsepov a fost suspectat de activitate penală și de
corupție. La 11 septembrie 2004, Tsepov şi-a vizitat colegii la un birou local
al FSB, unde a servit o ceașcă de ceai. În aceeași zi s-a simțit rău, după care
a apărut o boală foarte gravă, cu simptome precum vărsături, diaree și scăderea
bruscă a celulelor albe din sânge. Tratat în Spitalul din Sankt Petersburg, a
murit pe 24 septembrie. O anchetă postmortem a găsit o otrăvire cu un material
radioactiv nespecificat. El a avut simptome similare cu Aleksander Litvinenko.
Amir
Khattab, líder militar cecen, a fost otrăvit de un „agent de nervi cu acțiune
rapidă, eventual de sarin sau de derivat”, disumulat/impregnat într-o scrisoare
emisă de un curier recrutat de FSB. A fost ucis în noaptea de 19-20 martie
2002, când un mesager din Dagestan, angajat de FSB, care i-a dat lui Khattab o
scrisoare otrăvită.
Ultimile
exemple au fost citate pentru a demonstra că Moscova nu are prejudecăți și
poate folosi procedeul otrăvirii celor incomozi și pe teritoriul național.
Sunt mai
multe ipoteze legate de felul în care au fost otrăviți fostul ofițer GRU și
Iulia Skripal.
a. Cea
mai recentă ipoteză legată de felul în care au fost otrăviți cei doi este aceea
că neurotoxina ar fi fost introdusă în sistemul de ventilație al mașinii lui
Serghei Skripal, potrivit unor surse din serviciile secrete americane.
b. O a
doua ipoteză lansată de The Telegraph, citând surse sub protecția anonimatului
forțelor anti-tero britanice, a scris că neurotoxina ar fi fost plantată în
bagajul Iuliei Skripal. Novichok ar fi fost impregnată într-un articol de
îmbrăcăminte sau într-o trusă de cosmetic, iar cei doi s-ar fi contaminat
atunci când fiica fostului agent și-a desfăcut bagajul în casa din Salisbury a
lui Skripal.
c. O a
treia ipoteză este că pe ușa casei lui Skripal a fost identificată cea mai mare
concentrație de Novichok și deci contaminarea ar fi avut loc aici „... pe uşa
de la intrarea acestui domiciliu”, a făcut cunoscut poliţia într-un comunicat
oficial.
Acestea
au fosat cele mai vehiculate posible metode folosite, deși media a prezentat și
altele, fară a aduce detalii și alte surse.
Toate
sursele indicate descriu însă că substanța neurotoxică folosită în atacul
asupra lui Serghei Skripal ca fiind de consistența „prafului”.
6. Câteva considerente privind urmările evenimentului
și posible evoluții
De la
debutul cazului otrăvirii fostului ofițer GRU Serghei Skripal în Marea
Britanie, Moscova a negat orice implicare, aruncând vina pe cei care acuzau
Kremlinul și calificând drept „propagandă” acuzaţiile asupra rolului Rusiei în
atac.
Nu voi
detalia măsurile părților implicate, bine cunoscute și încă în … aplicare. De
la expulzări de diplomați la închiderea unor consulate, înghețarea relațiilor
diplomatice etc.
Voi
sublinia însă că Rusia, ca de obicei, nu a ripostat imediat, cu excepția
declarațiilor oficiale, dar după câteva zile, conform anunțului inițial:
„măsurile ce vor fi aplicate vor fi cele de tip în oglindă„.
Este de
așteptat ca măsurile să continue și că Moscova va riposta în continuare; altfel
își va pierde credibilitatea și va da impresia că se simte vinovată, ceea ce
Rusia nu poate accepta.
În
funcție de rezultatul analizei „nivelului de ostilitate” în lucru la Kremlin,
este posibil ca Moscova să ia măsuri mai dure, nu numai de „replică”. Totul
depinde de echilibrul puterilor de la Kremlin. Un lucru este sigur – această
nouă confruntare cu Occidentul creşte popularitatea lui Putin în Rusia.
El a
sesizat de la începutul preluării puterii că opinia rusă îşi doreşte o revanșă
asupra Occidentului şi nu a făcut decât să plutească pe valul acestei aspiraţii
legată de nostalgia URSS. Atacul asupra Georgiei, dar mai ales lovitura de
forţă asupra Crimeii, acum patru ani, l-a făcut foarte popular, iar Occidentul
cu sancţiunile impuse l-au întărit.
Analiştii
politici subliniază că Putin urmează o linie clară, cea a unei revanşe
istorice, evidenţiată de confruntarea preşedintelui rus cu Ocidentul după 2012.
S-a ajuns la un „nou Război Rece”, mai dur decât cel precedent.
Se pare
că Putin urmărește divizarea statelor occidentale, un „revizionism” faţă de
ordinea internaţională moştenită la sfârșitul Războiului Rece. Pentru a-şi lua
revanşa pentru căderea URSS şi a creşte puterea Rusiei, Putin urmăreşte
slăbirea adversarului său. Tot ce este bun pentru a-l diviza este utilizat:
propaganda, reţele sociale, ingerinţe politice, susţinerea forţelor
protestatare, fie de extrema-dreaptă, fie de stânga.
De
regulă, Putin ia decizii rapide, este înclinat spre asumarea riscurilor, dă
lovituri, profită de oportunităţi şi apoi observă consecinţele. Cum este cazul
Siriei, care de mai multe ori a fost adevărata şansă a lui Putin pentru a se relansa.
Şi apreciez că nu va ezita să se folosească şi de „afacerea Skripal”.
Chiar
dacă instrumentarul spionajului modern s-a diversificat dramatic, incluzând
atacurile cibernetice şi spionajul din satelit, SUA a recunoscut recent că are
o mare problemă şi că pierde războiul spionilor cu Federaţia Rusă. Spionajul
clasic a atins un nivel mai important decât în timpul Războiului Rece, iar
resursele şi capacităţile necesare pentru a contracara acest aflux de spioni
acoperiţi diplomatic sau civili în SUA depăşeşte cu mult resursele FBI. Un
oficial FBI a confirmat pentru publicaţia americană The New Yorker că spionii
ruşi au inundat SUA şi au drept ţintă infiltrarea Guvernului, afacerilor şi
lumii academice. Nu mai este vorba aici de vechile conserve din perioada
sovietică şi urmaşii lor, expulzaţi la precedentele scandaluri de acum 10 ani
din SUA, aceştia fiind tineri născuţi în SUA din părinţi implicaţi în legături
cu serviciile secrete ruse civile şi militare – SVR şi GRU. Acum vorbim despre
infiltrarea unor noi categorii de spioni care s-au instalat relativ recent în
interiorul establishmentului american.
Iar Moscova nu
acceptă dezertările și drept urmare foștii agenți ruși vor fi pedepsiți mai
devreme sau mai târziu… pare să fie mesajul acestei acțiuni de pedepsire/executare
a lui Skripal și a acţiunilor anterioare prezentate pe scurt, prin și cu
folosirea substanțelor chimice supertoxice ce produc decesul în chinuri și
dureri greu de imaginat.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Articolul Neurotoxina folosită în „cazul Skripal”,
obținută în laboratorul serviciilor secrete ruse, publicat pe pagina http://romanialibera.ro/international/neurotoxina-folosita-in-cazul-skripal-obtinuta-in-laboratorul-serviciilor-secrete-ruse-715576
Articolul Cum acționează „novicioc”, neurotoxina
extrem de puternică cu care a fost otrăvit fostul spion rus, publicat pe pagina https://www.digi24.ro/stiri/externe/cum-actioneaza-novicioc-neurotoxina-extrem-de-puternica-cu-care-a-fost-otravit-fostul-spion-rus-894193
Articolul Neurotoxina „Noviciok” a fost produsă doar
ăn Rusia, publicat pe 15 martie 2018 pe pagina www.paginaderusia.ro/expert-britanic-neurotoxina-noviciok-s-a-produs-doar-in-rusia/
Articolul, Unul din creatorii ”Noviciok”: ”La Moscova
erau siguri că nu li se va da de urmă” publicat pe 16 martie 2018 pe pagina web http://www.paginaderusia.ro/unul-din-creatorii-noviciok-la-moscova-erau-siguri-ca-nu-li-se-va-da-de-urma/
si linkuri
relationate de pe această pagină.
Articolul Unul dintre „părinții” neurotoxinei Noviciok
rupe tăcerea: „Nu există antidot pentru Serghei Skripal și fiica lui” publicat pe pagina https://www.digi24.ro/stiri/externe/unul-dintre-parintii-neurotoxinei-noviciok-rupe-tacerea-nu-exista-antidot-pentru-serghei-skripal-si-fiica-lui-899259
Articolul Un cercetător rus susţine că a participat la
programul ‚Noviciok’ publicat pe pagina https://www.agerpres.ro/politica-externa/2018/03/20/cazul-skripal-un-cercetator-rus-sustine-ca-a-participat-la-programul-noviciok--76323
Articolul Expulzarea diplomatilor - o masura fara precedent
dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Este inceputul unui nou Razboi Rece? publicat pe pagina http://www.ziare.com/europa/marea-britanie/expulzarea-diplomatilor-o-masura-fara-precedent-dupa-cel-de-al-doilea-razboi-mondial-este-inceputul-unui-nou-razboi-rece-1507803
Articolul Novichok: nerve agent produced at only one
site in Russia, publicat
pe pagina https://
www.theguardian.com/world/2018/mar/14/nerve-agent-novichok-produced-russia-site-expert
Articolul “History of Russia’s chemical weapons” publicat pe pagina http://archiv.uni-nke.hu/
downloads/aarms/docs/Volume6/Issue1/pdf/15vasa.pdf
Articolul Nerve agent was used in 1995 murder, claims
former Soviet scientist, de pe pagina https://www.theguardian.com/uk-news/2018/mar/23/nerve-agent-was-used-in-1995-claims-former-soviet-scientist
Articolul Poliția: Skripal și fiica s-au contaminat de
la ușa locuinței fostului agent dublu, publicat pe pagina http://www.paginaderusia.ro/politia-skripal-si-fiica-s-au-contaminat-de-la-usa-locuintei-fostului-agent-dublu/
Articolul Ce sunt agentii neurotoxici din clasa
Novociok, care ar fi fost folositi pentru otravirea fostului spion rus Serghei
Skripal publicat
pe pagina https://www.hotnews.ro/stiri-international-
22339516-sunt-agentii-neurotoxici-din-clasa-novociok-care-fost-folositi-pentru-otravirea-fostului-spion-rus-serghei-skripal.htm
Articolul Cazul Skripal.Şeful diplomaţiei ruse afirmă
că Londra vrea să distragă atenţia de la Brexit articol publicat pe pagina
http://www.infoziare.ro/stire/17523173/Cazul+Skripal+%C5%9Eeful+diploma%C5%A3iei+
ruse+afirm%C4%83+c%C4%83+Londra+vrea+s%C4%83+distrag%C4%83+aten%C5%A3ia+de+la+
Brexit
Analiza Novichok
agent, de pe
pagina web https://en.wikipedia.org/wiki/Novichok_agent
si paginile link relationate pe aceasta
pagina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti ceva de spus, exprimati-va aici: