CONFLICTUL DINTRE INDIA ȘI PAKISTAN (II)

CONFLICTUL DINTRE INDIA ȘI PAKISTAN

PRIN PRISMA UNUI POTENȚIAL CONFLICT NUCLEAR

-         Partea a II-a   -

Autor, Col. Ret. Constantin MOISA

               

Col. Ret. Constantin MOISA a absolvit Școala Militară de Ofițeri Activi în 1976, Academia Militară în 1985, când a devenit licențiat în științe militare, specialitatea chimie militară iar în 1 991 a absolvit cursul post-academic de Protecție ACh.     După anul 1995, și-a reorientat activitatea ca ofițer de stat major internațional și către finalul carierei militare către relații internaționale și diplomație militară.      A participat la 3 misiuni externe: Info-Ops. Ofițer la Cartierul General ONU din Angola, misiunea UNAVEM III; Ofițer cu Operațiile la Comandamentul NATO SOUTHLANT RHQs și Atasat militar, aero și naval al României în Portugalia.                                                               A fost consilier al ministrului adjunct și secretar de stat pentru política de apărare (in foto). A fost primul co-președinte al Comitetului Executiv Româno-American, înființat conform Acordului de Cooperare în Domeniul Apărării dintre cele două țări.

I.                   PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA CONFLICTULUI RECENT INDO-PAKISTANEZ

Conflictul Indo-Pakistanez, declanșat la 14 februarie 2019 prin atacul terorist al organizației Jaish-e-Mohammed cu baze în Pakistan, a implicat atacuri aeriene de răspuns ale Indiei, executate pe teritoriul Pakistanez dar și riposte aeriene ale acestuia din urmă, inclusiv acțiuni ofensive aeriene executate de către armatele celor două state nucleare, care au  provocat temeri serioase privind o posibilă escaladare și chiar o confruntare nucleară.           

De la bun început, trebuie subliniat că este pentru prima dată în cei peste 70 de ani de conflict, când India și Pakistanul angajează acțiuni și lupte aeriene, estímate de experți ca având un grad ridicat de escaladare nucleară.

Pe scurt, un atac terorist cu bombă executat la 14 februarie 2019 în Kashmirul controlat de India, a provocat reacția în lanț. Grupul terorist din Pakistan, Jaish-e-Mohammed, și-a asumat responsabilitatea pentru atacul care a ucis 40 de polițiști indieni, cel mai grav atac petrecut în Kașmir în ultimii zece ani.

Pe 25 februarie 2019, avioane pakistaneze JF-17 Thunder ( un avion de lupta multirol dezvoltat de Pakistan impreuna cu China) s-au ridicat rapid  pentru a intercepta avioanele indiene care intraseră în spațiul aerian pakistanez, zona Kashmir. Generalul pakistanez Asif Ghafoor a afirmat că avioanele indiene și-au lansat loviturile  în apropiere de orașul Balakot și s-au retras rapid.

O zi mai târziu, pe 26 februarie 2019, avioanele indiene au trecut linia de control de la granița Indiei cu Pakistanul și au bombardat ceea ce New Dehli a descris ca fiind o tabără de instruire Jaish-e-Mohammed lângă Balakot.

Mass-media indiană a anunțat că la misiune au participat 12 avioane Mirage 2000  însoțite de un avion de avertizare timpurie EMB-145, un avion realimentare din aer Il-78 și cel puțin o dronă Heron (fabricație israeliană). 

Raidul aerian indian a ucis "un număr foarte mare de teroriști JEM", a afirmat secretarul de d stat pentru afaceri externe al Indiei. Localnici însă, au declarat pentru Reuters, că doar o persoană a fost rănită în atac și nimeni nu a murit.

Lovitura aeriană a fost prima executată după războiul din 1947, când avioane ale Indian Air Force au trecut linia de control din Kasmir și prima lovitură aeriană de când ambele state au devenit puteri nucleare.

Islamabad a amenințat că se răzbună. "Vom răspunde și vă vom surprinde", a declarat un purtător de cuvânt al armatei pakistaneze la o conferință de presă. "Răspunsul va veni într-un moment și la timpul/momentul ales de noi.

În aceeași zi cu atacul de de la Balakot, trupele armatei indiene au folosit o rachetă Spyder pentru a doborî o dronă pakistaneză aflată într-o misiune de recunoaștere lângă graniță.

 Pe 27 februarie 2019, avioane F-16 pakistaneze au trecut linia de control pentru a ataca forțele indiene, a afirmat New Delhi.

MiG-21 indiene au interceptat avioanele F-16 pakistaneze și potrivit guvernului indian au doborât unul dintre acestea. Islamabad a susținut că forțele sale au doborât două MiG-21, dar New Delhi susține că a pierdut doar un singur avion.

Guvernul pakistanez a difuzat un videoclip care a prezentat un pilot indian capturat. New Delhi a cerut întoarcerea imediată și sigură a pilotului. India a declarat că "se opune puternic afișării vulgare a Pakistanului".

Teroriștii cu baze în Pakistan, au fost mereu o problemă pentru New Delhi. "India a dat dovadă de reținere în urma atacurilor teroriste recente provenite din Pakistan", a scris Richard Rossow, consilier senior al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington, (n.a. probabil un susținător al părții indiene). Asta deoarece de ex. în septembrie 2016, forțele speciale indiene au atacat o tabără teroristă în Kashmirul ocupat de Pakistan, este drept, raid  executat în urma atacului terorist împotriva bazei militare indiene din Uri; în timp ce această "lovitură chirurgicală" a primit o mare atenție, atacuri similare împotriva lagărelor teroriste din Kashmirul adimnistrat de Pakistan au avut loc anterior, deși la un nivel mai redus dar și fără  să fi existat "provocări".  Lovitura aeriană a Indiei împotriva țintelor din Pakistan din 26  februarie 2019, marchează un răspuns escaladat în câteva moduri. În primul rând, aceasta este prima dată când India a folosit puterea aeriană împotriva Pakistanului, de când cele două țări au început eternul război prin luptele din 1947/1948. Au urmat, tot pentru prima dată și lupte aeriene între aviația de vânătoare a celor două țări, completate bine-nțeles cu eternul schimb de focuri peste linia de demarcație. De subliniat că în cele peste șapte decenii de conflict au avut loc 4 războaie Indo-Pakistaneze (1947, 1965, 1971 și 1999), între acestea fiind adeseori  semnalate tensiuni și acuzații, amenințări și violențe, violări ale spațiuni aerian și maritim, ciocniri și raiduri precum și schimburi de focuri cu armamentul de infanterie și artileria terestră peste linia de control/demarcație stabilită de ONU. Sectoare ale acesteia sunt bine păzie și ilumínate pentru a asigura observarea și securizarea zidului dintre cele două armate.

Acțiunile aeriene devin astfel în mod evident relevante, deoarece forțele aeriene se pot deplasa mult mai repede decât cele terestre - adică, odată ce Pakistanul identifică faptul că un avion indian trece în spațiul său aerian, liderii militari vor trebui să decidă rapid de exemplu, dacă India lansează un atac împotriva unei tabere teroriste lângă graniță sau se îndreaptă spre ținte militare din Pakistan. Și de aici, măsurile de răspuns.

În al doilea rând, și poate cel mai important, acest atac aerian indian a lovit ținte pe teritoriul pakistanez. În schimb, lovitura chirurgicală din 2016 a forțelor indiene a lovit ținte teroriste de pe teritoriul Kashmirului administrat de Pakistan și disputat cu India. Statutul contestat al Kashmirului oferă Pakistanului o mică "frunză de smochin" atunci când planifică un răspuns militar, susținând că acum nu este încă teritoriul integral al națiunii.

"Angajamentele și eforturile diplomatice de detensionare a situației se îndreaptă acum către Pakistan pentru a preveni escaladarea", a scris analistul Alyssa Ayres de la Washington DC, Consiliul pentru Relații Externe.

În schimb, Pakistanul a anunțat în mod oficial o întâlnire de urgență pe data de 27 februarie 2019,  a Autorității Naționale de Comandă, agitând efectiv și se pare că și în mod eficient "sabiile nucleare", pe care acest organism le supraveghează și gestionează. Să nu uităm că Pakistanul nu are o doctrină nucleară oficială și nici o politică "no first use".

Am putea concluziona că Escaladarea Nucleară - cea mai serioasă amenințare și teamă/preocupare în această regiune - va orienta evoluțiile imediate privind strategiile militare și politicile externe, în domeniul necunoscutului și impredictibilului.

II.                ARSENALE COMPARABILE SI EVALUAREA FORȚELOR

 Așa cum anticipam în prima parte, Forțele Armate ale Indiei sunt din punct de vedere numeric și al dotării tehnice, cu mult superioare și mult mai puternice decât Forțele Armate ale Pakistanului, dar atenție, ambele țări dispun de arsenale nucleare comparabile, sensibil egale.

Comparative India versus Pakistan ( 2017 )

Country:	India	Pakistan
Capital:	New Delhi	Islamabad
Population:	1 276 267 000	199 085 847
Area:	3 287 590 km2	796 095 km2
Nuclear weapons:	110–120 warheads	120–130 warheads
Military budget:	55,9 billion $	10,8 billion $
Percent of GDP:	2,5%	2,9%
Active personnel:	2 140 000	653 800
Reserve personnel:	1 155 000	513 000
Available for military:	319 129 420	48 453 305
Tanks:	4 426	2 735
Armoured fighting vehicles:	5 681	3 066
Total artillery:	5 067	3 745
Self-propelled artillery:	290	325
Rocket artillery:	292	134
Total aircraft:	2 216	1 143
Fighter aircraft:	323	186
Multirole aircraf:	329	225
Attack aircraft:	220	90
Helicopters:	725	323
Total naval:	214	231
Aircraftcarriers:	2	0
Destroyers:	11	0
Frigates:	15	9
Corvettes:	24	0
Submarines:	15	5

Aș aprecia că raportul de forțe, cantitativ vorbind, cu mici excepții, este de 2 maxim 3 la 1 în favoarea Indiei, ceea ce ar permite Pakistanului, în teoría militară, ducerea cu succes a operațiilor de apărar. Fară a lua în calcul trecerea la folosirea armelor nucleare.

Potrivit unui raport al Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm din 2018 (SIPRI), Pakistanul are 140-150 de focoase nucleare în comparație cu cele 130-140 focoase nucleare ale Indiei (alte surse indică cifre apropiate și puțin mai mici, dar interesant, diferența este tot de 10 maxim 12 focoase nucleare). Ele sunt comparabile în sensul că ambele țări au capacitatea de a lovi în întregime teritoriile adversarului și de a provoaca pierderi masive de vieți omenești și pagube materiale imense.

De notat că Pakistanul are mai multe reactoare de producție de plutoniu decât India și capacitatea de a produce până la 20 de focoase nucleare, cifră de care se apropie și India în ultimii doi-trei ani.

În privința mijloacelor de transport la țintă, a vectorilor purători, India are o superioritate asigurată de capacitățile sale navale. Astfel, India a  dezvoltat submarinul  cu propulsie nucleară "INS Arihant", înarmat cu  rachete balistice nucleare; primul a devenit operațional în 2016 iar al doilea este în testele operaționale finale din 2018, oferind astfel țării o "triadă nucleară" și prin aceasta,  capacitatea de a lansa lovituri nucleare de pe uscat, din spațiul aerian și cel maritim, ceea ce înseamnă că dispune de Second Strike Capability.

Pakistanul, deși dispune de submarine clasa AGOSTA-90B, care au capacitatea de a lansa rachete nucleare de croazieră/submarine-launched cruise missile (SLCM),  lucrează încă la dezvoltarea acestor rachete de croazieră cu lansare de pe mare, pentru a-și finaliza  propria triadă nucleară. 

În ceea ce privește rachetele de toate categoriile, cu capacitate de transport a loviturilor nucleare, Pakistanul are arme nucleare cu rază lungă de acțiune, cum ar fi racheta Shaheen III cu o rază de acțiune de 2750 km și care  poate atinge Insulele Andaman și Insulele din Asia de Sud-Est sau alte țări considerate inamice, nominalizând însă numai Israelul.

     India derulează programul de dezvoltare a rachetelor balistice cu rază lungă de acțiune capabile să atingă ținte în  toată China și deci și din Pakistan, între care și Agni-V, estimată la o rază de 8500 km.

Trebuie subliniat că expertul R. Chidambaram, care a condus testele nucleare Pokhran-II din India, a declarat într-un interviu acordat Trustului de presă al Indiei, că India este capabilă să producă o bombă cu neutroni. Nu sunt alte informații privind acest program și stadiul de realizare a muniției cu neutroni.

"Cred că cel mai important lucru pe care trebuie să nu îl uităm în ceea ce privește capabilitățile nucleare ... este faptul că ambii mențin / au vulnerabilități , ceea ce înseamnă că un conflict nuclear în Asia de Sud ar fi devastator", a declarat Ankit Panda, adjunct al „Federația Americană de Stiință” din Washington. "Pot să-și lovească reciproc și relativ ușor, centrele urbane cheie", a mai adăugat el.

Estimarile unor experți americani, evaluează că pierderile de vieți omenești în zona de nord a celor două state, în cazul unui conflict chiar limitat, ar fi de cca. 7 milioane de morți și peste 12 milioane răniți, la care se adaugă importante pierderi materiale.

III.             DOCTRINELE  

Doctrina nucleară a Indiei

India și-a făcut cunoscută Doctrina Nucleară în anul 2003. Prezentase public proiectul acestei doctrine încă din anul 1998.

Principalele caracteristici ale Doctrinei Nucleare indiene sunt după cum urmează:

1. Principiul de bază al doctrinei nucleare a Indiei este "No First Use". Conform acestei politici, armele nucleare vor fi folosite doar ca represalii împotriva unui atac nuclear asupra teritoriului indian sau asupra forțelor indiene aflate oriunde.

2. India trebuie să construiască și să mențină o Descurajare Minimă Credibilă . Aceasta include;
            (I). Forțe nucleare suficiente și cu capacitatea de a supraviețui primului atac advers, pentru a provoca daune inacceptabile inamicului (în lovitura de răspuns).

(Ii). Forțele nucleare trebuie să fie pregătite din punct de vedere operațional în orice moment.

(Iii). Capabilități eficiente de intelligence  și de avertizare timpurie.

(Iv). Comunicarea capacității de descurajare a inamicului.

India nuclear-capable Agni-III missile      Pak nuclear-capable Shaheen-III missile

Doar că, doctrinele nucleare ale Indiei și Pakistanului - declarații de politică cu privire la "liniile lor roșii" de utilizare a armelor nucleare - reușesc să complice elementul esențial al credibilității, după cum remarcă experții independenți din întreaga lume. Fundamentale pentru succesul teoriei descurajării sunt două concepte: dacă o țară "poate" să producă pierderi majore unei alte țări; și dacă o țară "va" provoca pierderi masive altei țări / altor țări. Lipsa fricii, a temerilor că o națiune va lansa bombe nucleare asupra țării inamice, ar putea elimina efectul de descurajare.

Capacitătile Indiei și Pakistanului de a se distruge reciproc cu arsenalul lor nuclear nu au fost niciodată îndoielnice. Dar a existat mult dezacord în fiecare țară cu privire la dacă, sau în ce măsură celălalt stat îi va provoca pierderi masive. În India, deși guvernele succesive nu au reacționat cu violență la atacurile teroriste din Pakistan, temându-se de escaladare și de conflictul nuclear, mulți consideră că temerile sunt exagerate.  Și în Pakistan, puțini au crezut că India ar fi într-adevăr pregătită să lanseze lovituri nucleare de răzbunare și să ducă doar un război convențional, de teamă unui conflict nuclear.

 Atacurile Indiei din 26 februarie asupra bazei de terorism Balakot ar fi putut servi, în final, voinței de a demonstra că amenințările nucleare ale  Pakistanului sunt doar un bluff, dar  problema  dezechilibrului nuclear dintre cele două țări, atât în ceea ce privește dimensiunea arsenalului, cât și politicile de represalii, rămâne nerezolvată, asta în dezavantajul Indiei.

Analizând succint  doctrinele nucleare ale fiecărei țări, identificăm câteva aspect majore.

În primul rând, Pakistanul refuză să accepte regula "No-First-Use" (NFU), spre deosebire de India. Acest lucru înseamnă că Pakistanul își menține alegerea de a fi primul care folosește armele nucleare. India va folosi armele nucleare numai atunci când și după ce este atacată cu arme nucleare.

Din 2010, India a vorbit despre o doctrină de  război cunoscută drept Cold Start war doctrine, ceea ce înseamnă mobilizarea rapidă și atacuri rapide asupra Pakistanului, fără a permite acestuia să execute lovitura nuclear și fără riscul de escaladare nucleară.

Deși la vremea anilor 2015-2017  oficiali político-militari indieni au negat existența Cold Start doctrine, ministrul apărării a recunoscut în anul 2017, că această doctrină este la baza exercițiilor și aplicațiilor de pregătire a armatei indiene pentru punerea în aplicare a acesteia.

Dar, în 2015, Pakistanul realizează loviturile nucleare tactice (TNW) performante și amenință să folosească TNW, rachete nucleare cu rază scurtă de acțiune, asupra oricăror forțe indiene în poziții avansate. Aceasta pare o idee copiată din strategia NATO împotriva armatei fostei Uniuni Sovietice.

TNW-urile, deși nu la fel de periculoase ca armele nucleare mai mari, pot elimina un număr mare de militari,  mai repede și mai eficient decât armamentul nenuclear, convențional.

Mai mult chiar, Pakistanul consideră improbabil că India va respecta doctrina actuală și va răspunde la desfășurarea TNW-urilor cu  represalii și distrugere "masivă" prin vizarea orașelor sale.

 O primă concluzie este că India își menține doctrina declarată  în 2003 și aplică politica de “no first use”, ceea ce înseamnă că prin aceasta s-a angajat să nu execute prima lovitură nucleară.  Scopul său primordial este de a riposta  cu lovituri de răspuns, de represalii atât de puternice încât un adversar să nu mai fie în stare să lovească din nou.

Momentan nu este clar definit un posibil atac nuclear preventiv, dar este clar stipulat unul cu mijloace convenționale de precizie și  mare putere, cum a fost cazul conflictului actual.

În plus, de menționat că Bharat Karnad, un expert indian de securitate națională, declara că doctrina Indiei ar putea funcționa diferit în realitate decât pe hârtie. În caz de urgență, vor fi lansate arme nucleare ca lovitură de "avertisment" - de exemplu la detectarea unui semnal de atac iminent din Pakistan, - sau "lansat la lansare", dacă cealaltă parte ar fi gata de a declanșa prima lovitură nucleară, ceea ce ar fi de fapt lovitura preventivă.

Decidentul politic care poate ordona executarea loviturii nucleare este Cabinetul Comitetului de Securitate. Practic “butonul nuclear” este la dispoziţia premierului indian.

Doctrina nucleară a Pakistanului.

Pakistnul nu are o doctrină nuclear declarată oficial.

De aceea a Pakistanul a dezvoltat conceptul doctrinar "Spectrul Complet de Descurajare " adică Pakistan's 'Full Spectrum Deterrence'. 

Astfel se estimează că "política nucleară" a Pakistanului se concentrează în jurul așa-numitei doctrine " Spectrul Complet de Descurajare ", ceea ce înseamnă că posedă "toate" tipurile de arme pentru a avea "toate" țintele indiene în raza de lovire. Pakistanul afirmă că acest lucru este în concordanță cu politica sa de "Descurajare Minimă Credibilă și de evitare a cursei înarmărilor".

În 2002, generalul-locotenent Khalid Kidwai, care era atunci șeful diviziei de planuri strategice din Pakistan, a enumerat patru circumstanțe în care țara sa, păstrând în același timp opțiunea de a ataca primul,  ar putea lansa un atac nuclear asupra Indiei:

- când India atacă Pakistanul și ocupă o mare parte din teritoriul său;

- când India distruge o mare parte din forțele armate ale Pakistanului;

- când India strangulează economia Pakistanului;

- când India provoacă destabilizarea politică sau creează subversiune internă în Pakistan.

Reiterez faptul că Pakistanul nu a declarat încă oficial o politică  nucleară de “no first use” și sunt prea puține date și informații cunoscute despre doctrina sa nucleară.

"Pakistanul planifică să-și folosească capacitățile sale nucleare pentru a acționa ca un mijloc de descurajare pentru orice fel de intervenție militară din partea Indiei", a declarat Grace Liu, asociat la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare.

Decidentul politic privind trecerea la folosirea armelor nucleare pakistaneze este Autoritatea de Comandă Naţională, care a fost înfiinţată în anul 2002, aflată sub bagheta primului-ministru Imran Khan. Acesta prezintă preşedintelui (din septembrie 2018) Arif Alvi, deciziile de dezvoltare şi folosire a armamentelor nucleare.  Practic, “butonul nuclear” este în mâna preşedintelui (spre deosebire de India unde premierul este persoana autorizată).

Daca ar fi să tragem o primă concluzie privind executarea primei lovituri nucleare, aceasta, foarte probabil, va fi executată de Pakistan.  

Cu toate acestea, dacă se confruntă cu amenințarea iminentă a  unui atac nuclear, cum am atenționat, India ar putea să lanseze prima lovitură, adică ceea ce se numește lovitura preventivă, declarând că " am fost permanent provocați până acum și iminența atacului este clară", opinie împărtășită între alții și de  Pervez Hoodbhoy, proeminent expert în fizica nucleară din Islamabad.

IV.             SCURT ISTORIC PRIVIND ARMELE NUCLEARE

India și Pakistan au urmat căi diferite pentru a-și dezvolta arsenalele nucleare.
Se estimează că  India a dezvoltat  capabilități nucleare după înfrângerea sa într-un scurt război de

frontieră din 1962 cu China. Primul test nuclear indian a avut loc în mai 1974.

În cazul Pakistanului, experții spun că războiul Indo-Pakistanez din 1971, care a condus la independența Bangladeshului, s-a dovedit a fi un punct de cotitură pentru Islamabad și de plecare în programul nuclear pakistanez.

"Pakistanul consideră armele nucleare ca singura modalitate de a împiedica repetarea unui eveniment ca cel din  1971, când teritoriul său a fost efectiv tăiat la jumătate, cu statul Bangladesh creat din ceea ce fuses înainte Pakistanul de Est", a spus Panda.

La 13 mai 1998 Pakistanul a executat primul sau test nuclear (cu numele de cod Chagai-I) care a constat din 5 lovituri nucleare simultane. Testele au fost efectuate la Ras Koh Hills din districtul Chagai din provincia Balochistan. La 30 mai a urmat al doilea test, o lovitură nucleară, cu cod name Chagai-II.

De atunci, ambele țări s-au angajat într-o cursă a înarmărilor convenționale și ne-convențiale, care a depășit rivalități nucleare tradiționale. "Nu cred că vedem nivelul de dezvoltare a acțiunilor de tip tit-for-tat (ochi pentru ochi, sau actions done intentionally to punish other people because they have done something unpleasant to you: done intentionally to punish  equivalent retalaion)...dîntre SUA și Rusia, pe care să îl identificăm  în programele și acțiunile dintre India și Pakistan", a declarat generalul chinez Liu.

V.                NIVELUL AMBITIILOR  

India, a dezvoltat în ultimii ani, rachete cu combustibil solid în rezervor, care necesită deja capetele de luptă montate pe rachete, creând  o modificare favorabilă evoluției rachetelor spre țintă.  Anterior, a declarat că a ținut focoasele nucleare separate de rachete.

"Asta aduce avantaje în utilizarea rapidă a rachetelor indiene dar de asemenea creează îngrijorări serioase  în Pakistan, că India, cu această superioritate, poate încălca promisiunea ‘no first use’ .

În timp ce Pakistanul a fost mai vocal cu privire la puterea sa nucleară, spun unii analiști, India - care construiește noi centrale nucleare pentru generarea de energie - este mult mai precaută și chiar discretă în propaganda sa nucleară.

Pakistanul a reușit să dezvolte TNW, ce îi conferă, cel puțim momentan, o ușoară superiorite în zonele de operații militare din regiunile de frontieră, unde ar putea începe conflictul. De asemenea Pakistanul va realiza în timp scurt rachetele de croazieră destinate submarinelor sale prin care va obține triada nucleară și astfel, second strike capabilities.

VI.             RISCURI DE SECURITATE A FACILITĂȚILOR NUCLEARE

Riscul ca elementele agresive necontrolate, inclusiv actori nestatali, să dobândească/preia  controlul asupra armelor nucleare, este mult mai mare în Pakistan, care adăpostește  mai multe grupuri militante paramilitare radicale, inclusiv unele care au atacat facilitățile sale militare. În conflictul recent, un astfel de grup este gruparea islamistă Jaish-e-Mohammed.

Deși securizarea facilităților nucleare ale Pakistanului pare rezonabilă, sunt semnalate încălcări grave de securitate la instalațiile militare pakistaneze, inclusiv atacuri asupra instalațiilor nucleare din apropierea Dera Ghazi Khan în 2003 și 2006, și o serie de atacuri asupra bazelor forțelor aeriene de la Sargodha și Kamra între 2007 și 2012, alte tentative de preluare a unor nave și aeronave de către elemente teroriste, ceea ce ridică semne de întrebare și preocupări majore pe acest segment de securitate nucleară.

În ceea ce privește amenințarea unui război nuclear real, unii experți apreciează că Pakistanul vede armele sale mai mult ca pe un factor de descurajare pentru a preveni o situație de escaladare necontrolată în timp și spațiu.

"Obiectivul principal este de a atrage atenția internațională", a declarat Sadia Tasleem, profesor de studii de apărare la Universitatea Quaid-i-Azam din Islamabad. "Este vorba despre trimiterea unui semnal credibil / convingător că această opțiune este luată în considerare la modul cel mai serios."

 "Armele nucleare din zilele noastre sunt menținute în principal pentru a evita asimetria", a afirmat V. Patney, membru al comitetului executiv al Institutului de Studii și Analiză de Apărare din New Delhi.

Aș concluziona ca la nivel declarațiv și al abordărilor politice, pozițiile Indiei și Pakistanului sunt aproape identice/asemănătoare.

OPINIE PRIVIND 'SECOND STRIKE' CAPABILITY

De când India a anunțat că poate renunța la opțiunea primei lovituri, au apărut întrebări despre capacitatea țării de a lansa a doua lovitură.

Pentru ca o țară să lanseze a doua lovitură nucleară, trebuie să rămână cu arme nucleare suficiente după distrugerile provocate de primul atac al inamicului. La ultima evaluare, India are 135 de focoase nucleare, iar Pakistanul are 145, dar este  recunoscut că Pakistanul are cel mai rapid ritm de dezvoltare a arsenalului nuclear din lume.

Nu este surprinzător faptul că Pakistanul continuă cu ostilități  față de India, fără teamă de represalii. Loviturile/schimburile de focuri transfrontaliere, reprezintă o situație aproape permanentă  de-a lungul liniei de control/demarcație, iar o lovitură teroristă ocazională împotriva Indiei apare ca o parte integrantă a politicii externe Pakistaneze.

Loviturile chirurgicale din 2016 ale Indiei s-au dovedit insuficiente. Deși ultimele raiduri aeriene efectuate de India reprezintă o abordare resonabilă în politica Indiei de combatere a terorismului, țara va continua să se ocupe de, / gestioneze, poziția sa de dezavantaj nuclear și de eventuale consecințe ale escaladării militare a oricăror decizii viitoare de a răspunde și lovi din nou Pakistanul, la un nivel mai mare decât cel de la Balakot.

Pentru ca India să iasă din această situație dificilă, amenințarea nucleară a Pakistanului trebuie să slăbească sau trebuie să se dovedească a nu fi la fel de puternică cum pare. Un lucru bun este faptul că, potrivit unor experți, TNW-urile ar putea să nu fie suficiente pentru a distruge complet o armată care avansează din India. Există unii care subliniază faptul că, dacă Pakistanul le folosește, poate suferi mai mult de pericolele legate de radiații decât orice daune pe care le poate provoca în India, deoarece are centre urbane, inclusiv Lahore, nu departe de graniță.

În același timp, India își poate reformula și o doctrină nucleară mai putrenică și credibilă. Reacțiile și sprijinul unor susținători de calibru, ar putea favoriza India să renunțe la clauza No-First-Use. Programul  partidului BJP (Bharatiya Janata Party Indian People's Party / BJP, unul din cele 2 mari partide politice din India, alături de Indian National Congres) la alegerile din 2014 a inclus promisiunea de a revizui doctrina nucleară a Indiei și a fost interpretat de mulți că partidul ar elimina clauza dacă ar veni la putere. Dar după ce a preluat funcția de premier,  Narendra Modi a exclus orice schimbare.   

VII.          CONCLUZII

NOTA: În prímele zile din martie 2019, continuă raidurile aeriene indiene și riposte ale forțelor aeriene pakistaneze precum și raiduri terestre și schimburi de focuri peste linia de control.

Vă las pe dumneavoastră să decideți care sunt evoluțiile în domeniul geopoliticii și geostrategiei nucleare ale Indiei și Pakistanului prin prisma celor prezentate în partea I, o analiză la vremea anilor 2007 și datele prezentate în partea a II-a, o trecere în revistă a ultimului conflict din februarie 2019 care a avut loc în Kasmir.

Aș sublinia doar cateva aspecte:

India și Pakistanul își continuă cursa înarmării nucleare, conform perceptelor doctrinare naționale, oficiale sau mai puțin oficiale.

Deși nu au cunoscut modificări majore, doctrínele și/sau conceptele celor două state au fost detaliate și mai bine conturate spre indeplinirea misiunilor stabilite pentru folosirea armamentelor nucleare, devenind mai agresive și mai subtile în mesajele de comunicare mass-media.

India menține opțiunea doctrinară No-First-Use,, deși a devenit mai flexibilă privind executarea unei lovituri preventive în anumite condiții de securitate națională imediată.

Pakistanul nu și-a prezentat o doctrină oficială, dar a dezvoltat conceptul doctrinar "Spectrul Complet de Descurajare " și situațiile în care va trece la folosirea armelor nucleare.

Vectorii purtători ale ambelor tabere au fost perfecționați prin noi rachete de croazieră sau balistice, cu lansare terestră, aeriană și de pe platforme maritime, asigurând Indiei realizarea triadei nucleare și probabil, în viitorul apropiat, și a Pakistanului.

Deși distanța dintre țara noastră și cele două state nucleare este suficient de mare pentru a garanta o marjă de siguranță, sa nu uităm efectele contaminărilor radioactive provocate de cele două accidente nucleare: Cernobâl și Fukușima. De aceea, prezenta unor ofițeri români în misiunea United Nations Military Observer Group in India and Pakistan (UNMOGIP) reprezintă oportunitatea unei avertizări din timp, în caz de escaladare nucleară și apariția riscului declanșării unui conflict nuclear cu perspective de escaladare și extindere, cu efecte ce pot deveni globale.

BIBLIOGRAFIE

https://en.wikipedia.org/wiki/Kashmir,  documentar Kashmir

https://en.wikipedia.org/wiki/Kashmir_conflict, Kashmir conflict

https://en.wikipedia.org/wiki/India_and_weapons_of_mass_destruction, India and weapons of mass destruction

https://www.nti.org/learn/countries/india/nuclear/, Nuclear India, Last Updated: August, 2016

https://en.wikipedia.org/wiki/Cold_Start_(military_doctrine),  Cold Start (military doctrine)

https://en.wikipedia.org/wiki/Pakistan_and_weapons_of_mass_destruction, Pakistan and WMD

https://www.nti.org/learn/countries/pakistan/nuclear/, Nuclear Pakistan

https://nationalinterest.org/blog/buzz/why-so-called-limited-nuclear-war-between-india-and-pakistan-would-devastate-planet-46532, Why a So-Called "Limited" Nuclear War Between India and Pakistan Would Devastate the Planet, de Sebastien Roblin,   March, 2019

https://evz.ro/inarmare-india-submarin-rusesc-reactie-sua.html, Înarmare fără precedent în India. Submarin cu propulsie nucleară. de Lucian Ionescu | vineri, 08 martie 2019  

https://www.rumaniamilitary.ro/india-si-arma-nucleara, India Si Arma Nucleara analiza din 3 mai 2012 -

https://www.almasdarnews.com/article/the-daily-brief-2019-03-02/#_author_permlink_401022, Indian, Pakistani forces suffer heavy casualties after clashes in Kashmir region, documentar de News Desk in World-News, din  2019-03-02   și Indian jets return to Pakistan border amid rising tensions in Kashmir region (video), documentar de News Desk in World-News, din  2019-03-02 

https://inhomelandsecurity.com/india-pakistan-nuclear-arsenals/, articol Looming Behind The India-Pakistan Tensions: Two Growing Nuclear Arsenals, de Niha Masih  

http://mostpowerfulmuslimcountry.blogspot.com/2013/06/pakistans-deadliest-weapon-babur-cruise.html, articol

Pakistan's Deadliest Weapon

https://defenceupdate.in/530-2/, articol Shaheen-3 missile will be able not only strike on Indian’s Andaman and Nicobar island but also pakistan another enemy Israel, din 23 December 2 2015

NOTA: aceste pagini web includ și site-urile menționate la bibliografía documentației consultate