Salarii 2015, la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF)

Nu-l prea  înghit pe băsistul Liiceanu, din cauza ”toleranței la EBA” .Însă aici trebuie să-i dau dreptate. E JAF MARE!

SCRISOAREA DOMNULUI GABRIEL LIICEANU, 

CATRE DANIEL DAIANU, ,,salariat"ASF

din 8 feb.2016

Stimate domnule Daniel Dăianu,

   Vă scriu dumneavoastră pentru că sunteți singurul dintre membrii Consiliului ASF pe care îl cunosc și singurul care, mi-am zis, mi-ar putea răspunde competent și onest la întrebările care mi-au venit în minte după ce am citit textul apărut înHotNews despre veniturile salariaților ASF, apoi răspunsul și precizările dumneavoastră. Scriindu-vă, încerc să-mi stăpânesc șocul de primă instanță pe care i-l dă oricui întâlnirea cu cifrele acelea salariale aproape magice, desprinse parcă dintr-un basm arab al zilelor noastre (14 mii de euro pe lună! 72,000 de euro sau 68,000 de euro pe noiembrie și decembrie 2013, rezultați din „suplimentarea cu prime de vacanță și prime de sfârșit de an”!). Și culmea! într-un interviu pe care l-ați dat în 2013 cu ocazia înființării ASF, afirmați că „veniturile unor executivi din fostele entități erau de-a dreptul obscene”. Dar, Dumnezeule, acestea, m-am întrebat, cum sunt?

  

   Mi-am zis însă că, înainte de a formula orice judecată, corect ar fi să mă documentez. Și, iată, timp de vreo două zile, am bătut în lung și-n lat internetul, m-am uitat la informațiile privitoare la salariile din România, apoi am comparat activitatea instituției dumneavoastră de supraveghere și control cu activitatea instituțiilor similare din Marea Britanie, Germania, Franța.

   De ce tot acest efort, o să mă întrebați? Pur și simplu am avut senzația că, prin povestea asta cu „salariile ASF”, sunt confruntat cu o adevărată situație-limită a vieții pe care, ca români, o trăim în clipa de față împreună. Nu s-a ajuns oare prea departe, într-un punct, cum să spun?, al disprețului suprem  

   Întrucât scrisoarea mea este deschisă, voi începe prin a recapitula, pentru edificarea celor ce ne citesc, câteva dintre datele privitoare la rostul și funcționarea instituției al cărei vicepreședinte sunteți. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) s-a născut în urma unei ordonanțe de guvern din aprilie 2013, prin comasarea a trei comisii de supraveghere a pieței financiare din România și anume: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) și Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP).

  Comisia e menită să ne apere de abuzurile și malpraxisul participanților la piețele financiare românești.

Cât de mare este obiectul activității dumneavoastră și cât aveți de trudit în marginea lui? Din cele aproximativ 650 de firme și brokeri din piața de asigurări, în anul 2012, raportul public de activitate al CSA arată că CSA a finalizat actiuni de control la doar 10% din cei 650 de participanți la piața de asigurări.

Să trecem acum la veniturile celor din ASF, la salarii, la prime de vacanță și de sfârșit de an, așadar la remunerațiile care reflectă competențeleși volumul de muncă depus de agajații celor trei entități. Din păcate, CSA (cea mai mare dintre entități după venituri) dă cele mai puține date despre situația financiară proprie. În schimb, putem afla că veniturile ASF (suma celor trei entități) au fost de 26.5 milioane euro în 2012 (rezultate din acele taxe de funcționare), iar cheltuielile au fost de 31.2 milioane euro. De remarcat că fiecare entitate a avut un deficit de buget care, agregat, este de 4.7 milioane euro. E firesc să-ți pui întrebarea cum oare vă puteți permite să dați primeși salarii atât de mari, câtă vreme veniturile nu acoperă aceste cheltuieli? Cum, cu un asemenea deficit?

   Desi nu am găsit o cifră oficială a numărului de angajați ai ASF, putem face un calcul deductiv cu privire la acest număr în cele trei entități, dacă presupunem în mod neutru că ponderea venituri/angajați la toate entitățile se menține. Din acest simplu calcul rezultă cifra de 728 de angajați pe toată structura ASF (1). Iar dacă e vorba de 728 de angajați, salariul mediu pe care-l obținem prin calcule detaliate este de 2788 de euro pe lună, adică de 12,320 de lei, distribuiți în formă de piramidă, atingând la vârf (membrii Consiliului) salarii între 12 și 14 mii de euro lunar, plus acele „prime de vacanță”, care vă permit încheierea glorioasă a anului (noiembrie-decembrie) cu câte 70,000 de euro.

   Cum arată aceste salarii comparate cu celelalte salarii din economia românească? Dacă ne uităm la cifrele de la Institutul Național de Statistică pentru anul 2012, rezultă că salariile lunare ASF sunt de 5.8 ori mai mari decât media națională, de aproape 7 ori mai mari decât la educație și sănătate și, culmea, de 2.4 ori mai mari decât în însăși industria financiară, pe care cei de la ASF o invocă drept etalon de salarizare. Cele 24.4 milioane euro, care reprezintă masa salarială a ASF pentru 728 de angajați, ar putea susține 5000 angajați din „Sănatate și Asistență Sociala”, la salariul mediu de 1800 lei din acest segment de activitate. Oare se poate spune că șapte sute și ceva de angajați de la ASF, care monitorizează o piață de capital „primitivă”, sunt echivalentul a aproape cinci mii de lucrători în domeniul sănătății? Nu vi se pare înspăimântător? Și nu vi se pare înspăimântător că salariul unui chirurg de la Spitalul Fundeni (de 600 de euro) este de 20 de ori mai mic decât salariul dumneavoastră (de 12,000 de euro, fără prime de vacanță și alte prime)?

   Să vedem, în sfârșit, cum arată piețele financiare din România în raport cu celelalte piețe europene, ca să putem aprecia cât de mare este volumul dumneavoastră de muncă și dacă el se reflectă corect în veniturile dumneavoastră.

   În conferința Crearea unei piețe de capital internaționale în România, pe care ați susținut-o pe 12 februarie a.c. la BNR  ați arătat că „piața de capital de la noi este primitivă”, ați indicat că România se află pe ultimul loc în Europa de est.

   Dar cum arată volumul activității dumneavoastră raportat la cel al instituțiilor analoage din Anglia, Franța sau Germania? Să începem cu Anglia. În Anglia, o țară cu un sector financiar de top și cu cea mai bogata istorie financiară (din Londra au fost finanțate războaie, guverne etc.), omologul ASF, adică Financial Services Authority (FSA) avea aproximativ 3500 de angajați în anul 2012. Aceștia monitorizau 29,000 de firme participante la piața de capital. La dumneavoastră în ASF, cu cei 728 de angajați, numărul instituțiilor financiare supravegheate și reglementate se ridică la aproximativ 740. Pe baza raportului de activitate 2011/2012, Financial Services Authority  avea un cost anual de monitorizare pe firmă de aproximativ13,000 euro. În România, costurile salariale ASF sunt de 33,000 euro pe monitorizare, adică de 2.5 ori mai scump ca în Anglia. Cu alte cuvinte, în România un salariat ASF, ca să își facă treaba, este plătit, raportat la dimensiunile industriei financiare locale, de 2.5 ori mai mult decât unul de la FSA.

   Comparativ cu Franța, situația din România arată încă mai rușinos. În Franța, echivalentul ASF esteAutorité des Marchés Financières (AMF). În anul 2012, AMF a avut 447 de angajați și cheltuieli totale de 82.9 milioane de euro. Pe baza raportului anual 2012 al AMF, rezultă că „les rémunérations du personnel s’élèvent à 31.20 millions d’euros.” Iată deci că, cu cheltuieli salariale de 24.4 milioane de euro, ASF nu este departe de AMF, însă distanța între piața de capital din România și cea din Franța este, evident, astronomică. De reținut că numărul de entități supuse controalelor AMF a fost de 12,957 în anul 2012, deci în medie un angajat AMF a controlat 27 de entități participante la piață. Iată o entitate supraveghetoare cu adevărat eficientă!

   În Germania, autoritatea financiară este BaFin (Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht), iar supravegherea unei instituții participante la piața de capital este de 12,070 euro, deci cu mult mai mic decât în România (33,000 euro).

   

   Așa arătând lucrurile după o privire comparativă, rezultă că ne aflăm în situația în care primarul din Ciorogârla, să zicem, este plătit mai bine decât primarul Londrei, în care un fotbalist de la FC Vaslui este plătit mai bine decât unul de la Real Madrid ș.a.m.d. Cum vă explicați, domnule Dăianu, că într-o țară săracă precum România, cu „o piață de capital primitivă” (folosesc propriile dumneavoastră cuvinte), ASF folosește peste 700 de angajați cu salarii care depășesc pe cele ale colegilor lor de la cele mai importante instituții de poliție financiară din Europa? 

   Aș putea glosa la nesfârșit pe caracterul total imoral al comportamentului instituției care plătește, pentru o activitate plină de „slăbiciuni de reglementare și supraveghere” (cuvintele dumneavoastră), oameni necalificați anume, cu salarii care sar din grila de profil de pe întreaga planetă. N-am să vă întreb cum vă simțiți când dumneavoastră vă apar lunar în cont sume de 20 de ori mai mari decât ale medicilor care salvează vieți și de 30 de ori mai mari decât salariul mediu din România. Am să vă găsesc chiar o scuză, spunând că nu faceți, toți cei de-acolo, decât să vă aliniați naturii umane mușcate de fiara lăcomiei. Nu sunteți unici pe lume. Fiara lăcomiei, care se ascunde în viscerele ființei umane torturând-o în cele mai hidoase chipuri, e veche de când lumea. Ea nu poate fi domesticită cu vorbe frumoase, cu precepte de morală sau religie, cu aluzii la nerușinare și cu trimiteri la cantitatea de suferință existentă pe lume. Fiara lăcomiei se trezește în mai toți oamenii care vin în contact cu locurile unde apar banii.

Și dumneavoastră și șeful dumneavoastră de la ASF, cel cu 72,000 de euro pe finalul lui 2013, sunteți (sau ați fost) înscriși, dacă nu mă înșel la liberali.      Cunoașteți cumva următorul amănunt din biografia părintelui liberalilor români, Ion C. Brătianu? Iată-l: „Omul acela nu avea alt scop în viață decât a-și servi țara. [...] Când, exilat, lucra la Unirea Principatelor și abolirea protectoratului rusesc, își vindea moșiile și rupea logodna cu o femeie aleasă din iubire; când hotărî aducerea dinastiei străine, își părăsi soția în momentul nașterii, cu un copil bolnav, pe moarte, și mai vându o moșie”.(6)

   După o sută cincizeci de ani lucrurile au ajuns în punctul opus. „A-și servi țara”? Vorbe-n vânt! A lua din ea cât poți!

Marele Boeing 797

 Un gigant capabil să transporte 1.000 de pasageri la distanta de 10.000 de mile (16 000 km) cu 0.88 mach (654 mph - 1061 kilometri pe oră).Acest vis s-a lucrat in secret o lungă perioadă de timp.                     

 Imaginile au fost surprinse de un fotograf

Boeing se pregateste sa lanseze noul operator de transport de pasageri-1000 persoane ! Poate schimba total industria transportului aerian.

Designul său revoluționar, care combină aripă și fuselaj a fost dezvoltat în colaborare cu Centrul de Cercetare de la NASA. Acest "mamut" are o anvergură a aripilor de 79.5m (comparativ cu 63.3m al lui Boeing 747) și poate utiliza pistele amenajate pentru Airbus A380   797 este un răspuns direct la A380, care a primit deja 159 de comenzi ferme. Boeing a "ucis"  SuperStretchedJumbo - Airbus-747X în 2003, care nu a prezentat interes pentru companiile aeriene. În schimb, au continuat să dezvolte "UltimateKiller" Airbus 797, platforma secreta în Long Beach , California .Airbus A380 a fost pe plansa de desen din 1999 și a avut 13 miliarde costurile de dezvoltare avind astfel un avantaj pentru Boeing Airbus , dar fiind prizonierul stilului "vechi" de aeronave tubulare pentru zeci de ani. 797 este de fapt o  mare aripă zburatoare !

        

  Există mai multe avantaje în designul "Fuziune aripă-fuselaj" . Cel mai important este raportul "portanței și a rezistenței", care ar trebui să crească. Un uimitor 50%. Acest lucru va avea ca rezultat o reducere în greutate totală a aeronavei cu aproximativ 25% și da un randament mai mare cu 33% a combustibilului fata de A380."Rigiditatea mai mare a celulei" este un alt factor-cheie în domeniul tehnologiei  "Fuziune aripă-fuselaj" . Acest lucru reduce turbulențele și creează mai puțin stres.Structura celulara ajută la sporirea eficienței consumului de combustibil, ceea ce ar permite 797 sa parcurga  10.000 de mile (16 000 km) , cu 1000 de pasageri la bord menținând în același timp o confortabiala viteza de croaziera de Mach 0.88mach (654 mph - 1061 kilometri pe oră).

   

    

  Data exactă a introducerii pe piață  pentru 797 este încă incertă. Dar liniile de luptă sunt trase în mod clar în acest război. Supremația Viitorul aviației civile .  

La 31 mai aniversăm ZIUA REZERVISTULUI MILITAR

LA MULȚI ANI, CAMARAZI!

MESAJUL        

CONSILIULUI DIRECTOR adresat membrilor   ASOCIAŢIEI CADRELOR DE CHIMIE MILITARĂ/APĂRARE N.B.C./C.B.R.N.   ÎN REZERVĂ ŞI RETRAGERE ocazionat de   “ZIUA REZERVISTULUI MILITAR”    31 mai 2016

Aniversarea a 91 ani de la înfiinţarea primei structuri asociative a cadrelor militare în rezervă şi în retragere, a 26 de ani de la reluarea tradiţiei de către Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” şi a 6 ani de la  instituirea “Zilei Rezervistului Militar” prin Hotarârea Guvernului nr.467 din 12 mai 2010, ne oferă onorantul prilej de a vă adresa sincere felicitări, sănătate şi tot ceea ce este suprem şi meritaţi cu prisosinţă.

Sărbătorirea acestei zile constituie un îndreptăţit prilej de omagiere a eroilor căzuţi la datorie pentru patrie şi, totodată, un moment important de apreciere a eforturilor care vizează consolidarea identităţii naţionale. Astfel de aniversări - care îşi asumă trecutul - generează obligaţii morale şi civice profunde, atunci când ne referim la evenimente mari, cu impact deosebit asupra evoluţiei noastre istorice. Iată de ce, intr-un astfel de moment aniversar, cu valoare de simbol, ne înclinăm cu recunoştinţă în faţa memoriei acestor eroi pentru care slujirea idealurilor de libertate şi independenţă ale poporului român au reprezentat crezul suprem pentru care s-au jertfit.

O naţiune care se respectă îşi cinsteşte şi îşi omagiază actele istorice şi pe făuritorii lor, izvorând din  mareţia, istoria şi gloria OSTAŞULUI român.

Am făcut dovada ataşamentului faţă de ţară, dârzeniei, disciplinei, simţului datoriei şi al onoarei militare, puterii şi curajului pe care le-am apărat pe câmpurile de luptă, teatrele de operaţii şi le-am afirmat cu tărie decenii la rând, îndeplinindu-ne cu abnegaţie îndatoririle de cetăţeni şi ostaşi ai României, în drumul spre o construcţie democratică, europeană şi euro-atlantică.

Suntem generaţiile care şi-au consacrat viaţa activă, cu devotament, cu responsabilitate, cu demnitate şi cu onestitate slujirii, în cazul nostru ca ostaşi într-o instituţie cu destinaţie specială în articularea Oştirii Naţionale.

Este o zi importantă pentru toţi militarii şi vrem să ne aducem

 mereu  aminte  că aceşti  oameni au însemnat enorm pentru ţara

 în care trăim astăzi.

Ca oşteni care am slujit, de asemenea, sub tricolor ne înclinăm şi vă asigurăm de toată consideraţia şi profundul respect, perpetuu, stimaţi camarazi, file de cronică militară glorioasă încă în marş, ce s-au constiuit în adevărate pilde de eroism, conduită, ţinută şi viaţă militară.

Suntem bucuroşi să constatăm că Asociaţiile noastre acţionează în spirit camaraderesc, în armonie, pentru adoptarea în comun a unor măsuri de creştere a influenţei acestora asupra factorilor şi instituţiilor statului, pentru adoptarea unor acte normative legislative şi administrative menite să asigure o viaţă demnă şi decentă celor care timp de zeci de ani au fost în prima linie a luptei pentru apărarea patriei, a valorilor naţiunii române şi a ordinii publice, fapte ce constituie chezăşia activităţilor noastre viitoare.

Suntem încredinţaţi că, urmând aceste obiective, lărgind şi consolidând principiile democratice de acţiune,între asociaţiile noastre se vor statornici noi coordonate de colaborare şi întrajutorare reciprocă, spre binele cadrelor militare în rezervă şi în retragere, precum şi al familiilor acestora.

La ceas sărbătoresc vă adresăm din adâncul sufletului numai urări de bine, zile senine, linişte şi pace sufletească!

Totodată, ne rugăm la Bunul Dumnezeu pentru a ne tine în viaţă cât se poate de mult spre îndreptarea tinerei generaţii întru mândria de a fi român, cu dorinţa de a sluji cu devotement şi responsabilitate ROMÂNIA şi poporul său, dobândind vibraţia unică sub tricolor!

STATUL ȘI BĂNCILE, JAF DE PROPORȚII DIN BANII ROMÂNILOR

      

 PESTE O JUMATATE DE MILION DE ROMÂNI BATJOCORIȚI DE CĂTRE  STAT ȘI BĂNCI,  ÎN CAZUL  DEPUNERILOR  DIN  PROGRAMUL       

 „BANCA PENTRU LOCUINȚE”

Sau cum poți fi înșelat printr-un contract în care statul apare  ca  garant al sumelor depuse, dar și al primelor „de stat” ce ar urma să fie acordate anual, sau  după o perioadă de depunere  de cinci ani, a sumei în lei, echivalente a cinci mii de euro (o mie anual). La semnarea contractului clientul a plătit în avans băncii un comision de deschidere   în valoare de cca. 150 euro, bani pe care acesta, cu bună știință, gândindu-se probabil la cei 1250 de euro ”garantați” de stat după cinci ani, dar și la dobânda promisă de bancă de 3%, acceptă să-i plătească fără nicio  rezervă. Programul respectiv a demarat în anul 2008 și pentru dezvoltarea lui au fost acceptate de către stat doar bâncile BCR și Raiffeisen.

Între 2013  și toamna lui 2015, clienții și-au primit primele de stat și dobânzile aferente la expirarea contractului, până când, Curtea de Conturi s-a trezit după 8 ani, că aceste contracte  au vicii  procedurale, amendând  în consecință băncile și dispunând  anularea acordării primelor de stat pentru toți deponenții, fără excepție. În această situație, clienții cărora le-a expirat contractul începând cu ianuarie 2016, deși aveau în extrasele de cont evidențiate primele de stat inclusiv pentru anul 2015,    s-au văzut în situația de a nu mai primi niciun ban din prima de stat, cei care cereau rezilierea la termen a contractului primind doar dobânda băncii din care s-au scăzut comisioanele, la care, dacă-i scădem și pe  cei 150 de euro plătiți la deschiderea contractului,  ajungem la concluzia că  echivalentul sumei primite este în jur de 5000 de euro, adică suma depusă în cinci ani de zile! Asta da afacere a statului ,  dar și a băncilor cu ”prostimea”. În concluzie, feriți-vă de orice fel de contracte de acest tip!

Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim

Cu Cu o saptamana inainte de Patimile Sale, Domnul nostru Iisus Hristos a intrat in Ierusalim,pe un a   asin inconjurat de cei 12 Apostoli. Multimea, recunoscandu-L ca fiind adevaratul Mamântuitor, L-a intampinat cu ramuri de finic si cantari de bucurie. Din punct de vedere liturgic, din ac  aceasta zi incepe Saptamana Patimilor, in amintirea carora in biserici se oficiaza in fiecare seara Dedeniile, slujbe prin care credinciosii il petrec pe Hristos pe drumul Crucii, pana la moarte si    înviere. 
LA MULȚI ANI!:

An Anemona, Brânduşa, Bujor, Camelia, Codrin, Codrina,Codruţ, Codruţa,Crăiţa,Crenguţa,Crin, Crina, Crinu, Crinuţa, Crizantema, Dalia, Delia, Floarea, Flora, Florea, Florenţa, Florentin, Florentina, Florica, Florian, Floricel, Florin, Florinel, Florina, Garofiţa, Gentiana, Gherghina,

Iasmin, Iasmina, Iris, Lăcrimioara, Laur, LAURA, Laurenţiu, Laurian, Lauriana, Malina, Margareta, Mărgărit, Micsunica, Mugurel, Narcis, Narcisa, Panseluţa, Romaniţa, Roza, Rozalia, Sânziana, Sânzian,Trandafir, Trandafira, Violeta, Viorel, Viorela,Viorica, Zambila, Zambilica.

(Nu are nume de floare, dar stăzi se serbează și Sf. Cuv. ELISABETA)  
SĂ TRĂIȚI, CU NUMELE!

CUM SĂ DEVII GENERAL?!

Preiau, fără alte comentarii, acest articol (cam lung, recunosc, dar foarte interesant) scris de generalul Iordache Olaru și publicat pe un site denumit ”contributors.ro”

 Titlul original ”How to become a general”

Absolvent al Liceului Militar, al Scolii militare de ofiteri activi de artilerie, sef de promotie, al Academiei Militare si Colegiului National de Aparare. Trecut in rezerva in anul 2009, cu gradul de general maior, dupa 37 de ani de cariera militara. Cele mai importante functii indeplinite: lector in scoala militara, ofiter de stat major in Comandamentul artileriei si Statul Major General. Din 1995 pana in 2000 a lucrat in Biroul reprezentanti militari romani la NATO si UEO, consilier al sefului Statului Major General intre anii 2000 si 2003, apoi intre 2003-2006, a indeplinit functia de loctiitor al reprezentantului militar al Romaniei la NATO si UE. In noiembrie 2006, a fost numit sef al Directiei Planificare Strategica din Statul Major General. Dintre decoratiile si medaliile primite, cele mai importante sunt: Ordinul National “Pentru Merit” in Gradul de Cavaler (pentru militari), Ordinul "Sfanta Barbara" (SUA) si Medalia "Pentru Merit" (SUA). Este Cetatean de Onoare al Statului Alabama. 

MOTTO: Nimic nu este mai scump decat ceea ce primești pe gratis.(Proverb japonez)

”Cer scuze tuturor celor ce vor citi aceste rânduri, pentru că am scris titlul în limba engleză, dar nu l-am ales întâmplător. Chiar dacă încercăm să evităm subiectul „facerii generalilor în armata română”, actualitatea este cea care îndeamnă la adoptarea unei poziții. Sunt cetățeni care asimilează gradul de general cu orice altceva, nicidecum cu demnitatea unei autorități militare pe care orice societate o recunoaște și o respectă. Într-una dintre scrisorile pe care le-am adresat președintelui României, în anul 2009, scriam:

„Neacordarea gradului de general pentru cei care nu au carieră militară. Acesta se cuvine doar militarilor activi, pe baza criteriilor stabilite. În nicio armată occidentală gradul de general nu este unul onorific! Acesta trebuie acordat doar celor care au parcurs treptele ierarhiei militare şi au absolvit instituţii militare de profil. De aici şi până la a face campanie electorală în uniformă nu este decât un pas! Care, din păcate, a şi fost făcut”.

Multe dintre avansările la gradul de general din ultimii ani au stârnit nedumerire, stupoare, controverse și polemici care lezează demnitatea și onoarea militarilor onești, care au obținut aceste grade pe merit. Fiecare nouă serie de avansări a generat articole cu titluri umilitoare: „Dezertori avansați”, „Stelele de general iscă polemici”, „Generalii armatei de ațe, mingi și tirbușoane” sau „Tablagiu avansat general”. Fie și numai aceste câteva titluri anulau motivele pentru care credeam că trebuie să fiu mândru că am servit în armată și că tot ce mi s-a întâmplat frumos în viață datorez și ARMATEI ROMÂNIEI. Prin urmare, contribuabilul are toate motivele să aibă dileme cu privire la criteriile în vigoare, calitățile și meritele celor care poartă gradul de general. Același contribuabil se poate întreba: De ce fiecare avansare la gradul de general dă naștere la contestații din toate părțile?

Situația creată prin aceste avansări controversate impune ca astăzi să nu ignorăm următoarele interogații: Cum suntem noi generalii români? Ce-ar trebui să facem, astfel încât să avem prestigiu și recunoaștere socială? Ce s-a întâmplat de-am scăzut chiar și în ochii camarazilor noștri, dar și ai concetățenilor? Care este explicația pentru care decidentul politic are o atitudine de sfidare și de totală lipsă de respect pentru gradele militare?

Pentru documentare asupra profilului de general am cautat pe Internet în limba engleză „how to become a general”. Răspunsurile pe care le-am găsit se referă la criteriile și standardele altor armate în privința obținerii gradului de general. Între altele, am reținut că se cer studii militare temeinice, caractere fara cusur, excelență în ceea ce privește profesionalismul, abilități de a lucra în medii diverse si in conditii de stres. Vi se pare puțin? Și asta nu e tot: e nevoie de calități fizice și de o sănătate robustă, de trăsături morale fără cusur, recunoscute de cei din jur, de loialitate față de valorile instituției militare etc. Până și alegerea soției devine un criteriu…

Din experiența pe care am dobândit-o din activitățile comune cu omologi din alte țări, dar și din structurile aliate, am reținut că diferențele dintre națiuni privind nivelul performanțelor referitoare la leadership derivă din modul în care sistemul își creează propriile criterii de identificare, „creștere”, educare, urmărire, stimulare, ierarhizare a valorilor etc. Succesul oricărei organizații, inclusiv al celei militare, este strict condiționat de managementul resurselor umane, care trebuie să dovedească flexibilitate în promovarea valorilor după un principiu general cunoscut – „omul potrivit la locul potrivit” –, dar care la noi este aplicat anapoda. De asemenea, sistemul de selecție, avansare în grad și promovare în funcții trebuie să aibă stabilitate, să fie simplu și viguros, să funcționeze pe baza unor reguli clare, nu prin excepții. N-am avut noi printre criterii și cunoașterea limbii engleze și tot noi am avansat colonei la gradul de general fără să cunoască această limbă? La occidentali sistemul este draconic și în final nimeni nu contestă alegerea, iar cei care greșesc pleacă a doua zi din sistem dezonorați, degradați și fără drept de pensie militară. La noi este altfel, pentru că suntem toleranți la tot ce înseamnă abatere de la normă, regulă, cutumă, respect pentru valori și caractere.

Prin comparație, iată ce am obținut când am tastat în limba română „cum să devii general în armata română?”: „Culmea armatei în România. Faci donații și devii general”, „Izmene cu vipușcă! Asta înseamnă să fii general!”, „Generalul mioritic”, un capitol din cartea „Memorii în bocanci” scrisă de Călin Hentea, „CV de general de carton cu 8 ani lipsă dintr-o carieră…”, „Cât mai costă o stea de general în Armata României?”, „Iohannis taie producția fabricii de generali” și închei, cu „Secretele fabricii de generali”, deși lista este mai lungă…

Ani  de-a rândul, sistematic, cu bună știință sau fără, s-a făcut aproape totul pentru a compromite gradele militare, pentru a-i umili pe militari și pentru a lăsa să se înțeleagă că, de fapt, nu criteriile sunt cele care guvernează acordarea gradelor, ci bunul plac al cuiva. Înainte de 1989, generalii maiori (cu o stea) îi comandau pe generalii locotenenți (cu două stele), iar căpitanii pe locotenenți-colonei. Funcția „dobora” gradul și uite așa respectul pentru ierarhie, pentru gradele militare s-a degradat până la un nivel pe care astăzi nu numai militarii, dar și civilii îl percep ca dispreț și lipsă de respect față de cei care servesc patria în uniformă.

În nicio armată din lumea occidentală, un ofițer nu poate ocupa o  poziție de general fără să fie avansat. La noi se poate. În nicio armată serioasă nu se fac avansări după trecerea militarilor în rezerva. La noi încă este posibil. În nicio armată cu reguli stricte nu se dau grade tenismenilor, fotbaliștilor, lăcătușilor, jurnaliștilor servili, prietenilor politici, primarilor loiali, procurorilor sau nu știu cărui șef de partid ori persoanelor care nu au carieră militară. La noi, în ciuda cosmetizărilor, persistăm în limitele practicilor  moștenite de la comuniști, aș putea spune în formă continuată.

Dacă putem numi un singur general care nu merită gradul și totuși a fost avansat fraudulos, orice demers de reconsiderare a statutului acestuia este lovit de nulitate în absența unei analize a criteriilor și imprejurărilor care au dus la asemenea eșecuri.

Mă întreb: Cine ar putea acum să aibă puterea morală să spună cine este intrusul și apoi să-i arate ușa? Asta-i dilema. Câțiva au fost „dovediți”,  le-au fost date în vileag matrapazlâcurile și au fost condamnați, alții s-au cerut singuri „afară” din sistem, pentru că și-au aranjat ceva mai profitabil în viața civilă, alții au trecut la pensie, compromiși, dar fără să plătească prețul mizeriei în care s-au complăcut, iar unii au plecat dezamăgiți în rezervă.

Nu este scopul acestor rânduri de a incrimina, dar ceva nu este în regulă cât timp onoarea și demnitatea celor care au grade militare este discutabilă și comentată. Apropo: onoare, demnitate, interes național, cuvinte devenite calpe după atâta folosire, ar trebui să fie scoase din dicționare sau să primească definiții noi.  Pe plaiurile dâmbovițene, după tot ceea ce se spune despre cei avansați la gradul de general, nimeni nu va mai crede că ți-ai făcut treaba și că meritul îți apartine. În condițiile date, toți vor fi gata să spună că, de fapt, întâmplarea, norocul, loialitatea față de „cineva” sau decizii obscure ți-au fost favorabile și, în consecință, ai fost avansat. Nu comisie, nu criterii, nu reguli, ci doar voința, arbitrară, a cuiva. Ca atare, devii generalul șefului de stat major, al ministrului, al președintelui, al șefului de partid sau de gașcă etc. Generalul criteriilor lor!

Nu doar Sistemul este vinovat pentru situația actuală! Dacă există mizerie, aceasta există probabil și în noi, în limitele noastre interioare, ale generalilor onești, pentru că am acceptat ca asemenea enormități să se întâmple. Altfel, cum putem explica noi, generalii, că subofițeri fără studii militare consolidate au primit grade de ofiter, devansându-i în mod nemeritat pe ofițerii cu experiență și cu așteptări la grade superioare. Motivația acestora din urmă nu a mai existat și au plecat în rezervă, înfrânți și de tăcerea noastră, a generalilor. Răul a fost făcut. Iată de ce, în contextul ultimilor arestări ale unor așa-ziși generali, justiția trebuie să se implice și să demonteze toată această mașinărie incredibil de eficientă, care face ca regulile, statutele și regulamentele militare cu privire la avansări să fie batjocorite. Iată de ce mă interesează, la fel ca pe toți militarii cinstiți, ca normalitatea să fie restabilită grabnic.

Dacă pentru un ofițer situația este umilitoare și dureroasă, oare cum percepe lucrurile un civil, care urmărește stupefiat actualitatea cazonă? Un „general” este arestat, altul este acuzat că și-a plagiat doctoratul, dar  coordonează tezele altor generali, acuzați, la rândul lor, de fals Și sunt membri pe viață ai unor academii, sefi ai unor asociatii, etc. Același civil nu poate fi condamnat dacă, în sinea lui, socotește că acești „generali”, plătiți din banii săi, nu vor fi în stare să îl apere într-un scenariu belic, deși au depus un jurământ.

Vreau să cred că aceste rânduri vor fi citite nu doar de către cei care doresc să știe realitatea despre avansările frauduloase din armată, dar și de către politicienii care activează în Comisiile de apărare din Parlament. Faptul că au fost peste 900 de avansări frauduloase în gradul de ofițer și că există un dosar penal instrumentat în acest caz, ne dăm seama că este necesară o analiză a tuturor cauzelor care au permis să se ajungă la o situație care subminează autoritatea actului de comandă și încrederea în ierarhia militară. Trebuie cerută aplicarea de pedepse exemplare pentru cei care au făcut avansări frauduloase, să se retragă gradele celor care au profitat nemeritat de ele, de funcțiile și de avantajele derivate din acestea.

Niciodată nu am auzit oficiali ai Ministerului Apărării oferind explicații, după cum nu i-am auzit anunțând că au retras dreptul de a purta uniformă celor care nu respectă regulile, care fac campanie politică în uniformă, sau care se expun public în împrejurări hilare, pentru a proteja astfel solemnitatea și profilul imaginii celor care poartă uniforma militară cu demnitate, ba chiar cu dragoste de ea.

De asemenea, oficialii Ministerului Apărării nu au dat încă explicații celor care vor să afle răspunsuri corecte la unele nelămuriri, precum:

1. Pentru cei care spun că sunt prea mulți generali activi, menționez că armatele occidentale au, în medie, un raport de un general la o mie de militari (SUA – 1,2;  Spania – 1,1;  Portugalia – 1,3 etc).  În România, la o structură a forței de 70 de mii de militari rezultă 70 de generali. Probabil că armata noastră nu are mai mult de 75 de generali activi…

2. Avansările în grad, după trecerea la pensie, sunt o reminiscență sovietică. Fiecare trece în rezervă cu gradul pe care îl are la încheierea serviciului militar. Sunt generali, inclusiv veterani de război, care la trecerea în rezervă au fost maiori sau căpitani, iar acum au trei stele sau patru stele. Fiecare trebuie să fie mândru de gradul pe care l-a avut când a fost în război, în teatru sau activ. Altfel, ajungem la derizoriul avansărilor, inclusiv în gradul de general, pe care nimeni nu le mai respectă, pentru că, nu-i așa?, „sunt onorifice”,  după cum explica un președinte.

3. O altă anomalie: soldații, caporalii, în genere (evit să scriu „în general”) subofițerii care își pierd viața în teatre sunt avansati la gradul de sublocotenent, din motive pe care nu le inteleg, ca sa judec. Să nu mai fie onorante și onorabile gradele de soldat, caporal sau subofițer? Să se înțeleagă oare, peste ani, că doar ofițerii avansați post mortem s-au jertifit și merită să fie eroi?

4. Cât privește structura pe grade, ea a suferit modificări în funcție de interesele diverșilor miniștri care „au controlat democratic” structurile din interese obscure, si pentru care ar trebui să răspundă. Astfel, am ajuns să avem generali cu grade inferioare funcțiilor pe care le ocupă: pe linie de comandă, este de neînțeles de ce comandantul de divizie care are două stele trebuie să se subordoneze șefului categoriei de forțe care este tot de două stele, dar funcția lui este de patru stele.

5. Cât privește faptul că sunt generali care nu au fost în Afganistan, cineva ar trebui să explice celor care au dreptul să avanseze că participarea în teatre pe funcție de ofițer nu îl califică automat să fie avansat la gradul de general și asta la o vârstă  foarte tânără. În plus, introducem în ecuație un criteriu pe care îl rezolvăm românește, adică aveam grijă să îi trimitem în teatre pe cei care trebuie să devină generali. Participarea în teatre poate să fie o premisă, dar nu una definitorie. Nu vor mai fi avansări la gradul de general dacă nu avem participări în teatre? Care vor fi criteriile în momentul în care va trebui să ne retragem din toate teatrele? Inventăm războaie ca să avem generali?

Iată și câteva sugestii cu privire la profilul celor care ar urma să fie avansați la gradul de general:

·         Calități umane deosebite: onoare, demnitate, respect pentru preopinent și părerile acestuia, recunoașterea spontană a calităților și meritelor subordonaților, respect pentru ierarhie și pentru cei care au fost în teatre, politețe fără cusur, franchețe.

·         Performanță intelectuală, capacitate de comunicare deosebită, abilitatea de a discuta avizat subiecte diverse, precum și calități de reprezentare și de utilizare a media.

·         Experiență în toate compartimentele majore ale apărării (trupe, politică militară, învățământ, etc).

·         Disponibilitatea de a asculta, înțelege și accepta opiniile altora. Capacitatea de a-și evalua și schimba atitudinea proprie.

·         Pregătirea permanentă de a conduce trupe sau structuri aliate aparținând unei coaliții (nu există variantă „bun doar în țară”).

·         Calități intelectuale cuplate cu cele practice. Posibilitatea de a vedea miezul problemei, de a direcționa și coordona, de a mobiliza și însufleți pe cei pe care îi conduce.

·         Generalul trebuie sa fie în primul rând un leader. El este un ideal. El este un exemplu de referință al structurii militare. Dacă un general are calitățile/ atributele menționate, atunci structura pe care o conduce este percepută ca atare. Dacă nu, atunci există o problemă a sistemului cu privire la selecție si promovare care trebuie reformat potrivit cerințelor organizației militare și nu potrivit așteptărilor individului.

·         Gradul de general să fie acordat doar celor cu studii militare, imediat la numirea pe funcție, să fie corespunzător funcției pe care o ocupă și, foarte important, nu trebuie așteptată Ziua Armatei, 1 Decembrie sau alte momente de sărbătoare.

În concluzie, afirm că militarilor onești, indiferent de grad, atunci când sunt avansați, nu le place să aibă sentimentul că „li s-a dat totul, dar li s-a luat puterea de a se bucura”.

Scurtă bibliografie orientativă:

https://www.youtube.com/watch?v=ykI5VLPS7Vo&feature=youtu.be

https://www.quora.com/How-do-you-become-a-general-in-the-U-S-military

http://www.ehow.com/how_8691_become-general.html

http://inpolitics.ro/paradoxul-mioritic-tara-ultramilitarizata-cu-cea-mai-jalnica-armata_18432180.html

http://www.gandul.info/stiri/exclusiv-avansarile-in-grad-ilegale-de-la-armata-cum-sta-colonelul-onorific-isarescu-alaturi-de-colonelul-penal-solomon-9921276

https://books.google.ro/books?id=Y-ksAgAAQBAJ&pg=PT137&lpg=PT137&dq=generalul+mioritic&source=bl&ots=fyx6sww6FJ&sig=n1Ae2c8qskuEBQS8Nm17hz8hb0g&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiet_HUiePLAhWBvBQKHfghDngQ6AEIPzAI#v=onepage&q=generalul%20mioritic&f=false

http://www.comisarul.ro/politic/exclusiv/romania-%C5%A3ara-generalilor-corup%C5%A2i_371242.html

ATACUL DE CORD POATE FI OPRIT CU CEAI SAU TINCTURĂ DE ARDEI IUTE

Puteți opri un atac de cord, utilizând o metodă foarte simplă, dar incredibil de eficientă, bazată pe un ingredient pe care oricine îl are în casă: ardeiul iute.

Doi renumiţi medici naturişti, dr. John Christopher şi dr. Richard Schulze, vorbesc de foarte mult timp despre beneficiile pe care ardeiul iute (ardeiul cayenne) le are asupra organismului uman.

În cei 35 de ani de meserie nu am pierdut niciun pacient cu atac de cord, iar motivul este că, de câte ori sunt chemat în astfel de cazuri de urgenţă, dacă persoana încă mai respiră, îi dau să bea o cană cu ceai de cayenne (1 linguriţă la o cană de apă fierbinte). În cateva minute, pacientul este deja pe picioare. Este unul dintre cele mai rapide remedii care pot fi administrate în astfel de situaţii limită. Ceaiul cald de cayenne deschide structura celulelor şi merge direct la inimă prin sistemul arterial, hrănindu-l, a declarat dr. Christopher.

Doctorul Christopher explică acest lucru prin faptul că ardeiul cayenne produce un efect de echilibrare a presiunii sângelui din cap până în picioare. Acesta ridica presiunea de pe zona hemoragică, permiţând sângelui să se coaguleze rapid. El susţine, de asemenea, că oricare dintre noi putem folosi acest remediu atunci cand ne aflăm în preajma unei persoane care a suferit un atac de cord. Dacă persoana este inconştientă, se pun câteva picături de extract (tinctură)de ardei iute sub limba pacientului.

 Cum se prepară tinctura de ardei iute?

Ingrediente:

·   pudră de ardei roşu (ardei Cayenne)

·   2 ardei Cayenne proaspeţi

·   50% alcool (poţi folosi vodcă).

·   1 recipient din sticlă (de 1 litru).

Mod de preparare:

1.   Se umple un sfert din recipientul de sticlă cu pudra de ardei Cayenne şi se pune suficient alcool pentru a acoperi pudra.

2.   Se amestecă cei doi ardei Cayenne proaspeţi şi se adaugă suficient alcool astfel încât amestecul să aibă o textură asemănătoare unui sos.

3.   Se adaugă mixtura în recipientul care ar trebui să fie acum trei sferturi plin.

4.   Se umple sticla până sus cu alcool şi se închide bine. Se agită sticla de mai multe ori în timpul zilei, pentru a se amesteca bine conţinutul.

5.   Se lasă tinctura la macerat (circa 28 de zile) şi apoi se strecoară compoziţia cu ajutorul unei bucăţi de tifon. Se păstrează produsul într-o sticlă închisă la culoare şi se ţine într-un loc uscat şi întunecos.

Acest amestec nu expiră, astfel încât se poate folosi oricând se doreşte.

Cum se utilizează tinctura de ardei iute?

Dozaj: 5 – 10 picături din această tinctură la un pacient care a suferit cu adevărat un atac de cord. Adaugă alte 5 – 10 picături în 5 minute. Repetă terapia până când problema persoanei se îmbunătăţeşte, scriu cei de la Healthy Food Team, citat de infoalert.ro

Sursa: ampress.ro

LA MULȚI ANI! 8 MARTIE, 2016

MĂRȚIȘOARE

Doamnelor și domnișoarelor să vă fie viața o infinită primăvară!

Adăugați o legendă