Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim

Cu Cu o saptamana inainte de Patimile Sale, Domnul nostru Iisus Hristos a intrat in Ierusalim,pe un a   asin inconjurat de cei 12 Apostoli. Multimea, recunoscandu-L ca fiind adevaratul Mamântuitor, L-a intampinat cu ramuri de finic si cantari de bucurie. Din punct de vedere liturgic, din ac  aceasta zi incepe Saptamana Patimilor, in amintirea carora in biserici se oficiaza in fiecare seara Dedeniile, slujbe prin care credinciosii il petrec pe Hristos pe drumul Crucii, pana la moarte si    înviere. 
LA MULȚI ANI!:

An Anemona, Brânduşa, Bujor, Camelia, Codrin, Codrina,Codruţ, Codruţa,Crăiţa,Crenguţa,Crin, Crina, Crinu, Crinuţa, Crizantema, Dalia, Delia, Floarea, Flora, Florea, Florenţa, Florentin, Florentina, Florica, Florian, Floricel, Florin, Florinel, Florina, Garofiţa, Gentiana, Gherghina,

Iasmin, Iasmina, Iris, Lăcrimioara, Laur, LAURA, Laurenţiu, Laurian, Lauriana, Malina, Margareta, Mărgărit, Micsunica, Mugurel, Narcis, Narcisa, Panseluţa, Romaniţa, Roza, Rozalia, Sânziana, Sânzian,Trandafir, Trandafira, Violeta, Viorel, Viorela,Viorica, Zambila, Zambilica.

(Nu are nume de floare, dar stăzi se serbează și Sf. Cuv. ELISABETA)  
SĂ TRĂIȚI, CU NUMELE!

CUM SĂ DEVII GENERAL?!

Preiau, fără alte comentarii, acest articol (cam lung, recunosc, dar foarte interesant) scris de generalul Iordache Olaru și publicat pe un site denumit ”contributors.ro”

 Titlul original ”How to become a general”

Absolvent al Liceului Militar, al Scolii militare de ofiteri activi de artilerie, sef de promotie, al Academiei Militare si Colegiului National de Aparare. Trecut in rezerva in anul 2009, cu gradul de general maior, dupa 37 de ani de cariera militara. Cele mai importante functii indeplinite: lector in scoala militara, ofiter de stat major in Comandamentul artileriei si Statul Major General. Din 1995 pana in 2000 a lucrat in Biroul reprezentanti militari romani la NATO si UEO, consilier al sefului Statului Major General intre anii 2000 si 2003, apoi intre 2003-2006, a indeplinit functia de loctiitor al reprezentantului militar al Romaniei la NATO si UE. In noiembrie 2006, a fost numit sef al Directiei Planificare Strategica din Statul Major General. Dintre decoratiile si medaliile primite, cele mai importante sunt: Ordinul National “Pentru Merit” in Gradul de Cavaler (pentru militari), Ordinul "Sfanta Barbara" (SUA) si Medalia "Pentru Merit" (SUA). Este Cetatean de Onoare al Statului Alabama. 

MOTTO: Nimic nu este mai scump decat ceea ce primești pe gratis.(Proverb japonez)

”Cer scuze tuturor celor ce vor citi aceste rânduri, pentru că am scris titlul în limba engleză, dar nu l-am ales întâmplător. Chiar dacă încercăm să evităm subiectul „facerii generalilor în armata română”, actualitatea este cea care îndeamnă la adoptarea unei poziții. Sunt cetățeni care asimilează gradul de general cu orice altceva, nicidecum cu demnitatea unei autorități militare pe care orice societate o recunoaște și o respectă. Într-una dintre scrisorile pe care le-am adresat președintelui României, în anul 2009, scriam:

„Neacordarea gradului de general pentru cei care nu au carieră militară. Acesta se cuvine doar militarilor activi, pe baza criteriilor stabilite. În nicio armată occidentală gradul de general nu este unul onorific! Acesta trebuie acordat doar celor care au parcurs treptele ierarhiei militare şi au absolvit instituţii militare de profil. De aici şi până la a face campanie electorală în uniformă nu este decât un pas! Care, din păcate, a şi fost făcut”.

Multe dintre avansările la gradul de general din ultimii ani au stârnit nedumerire, stupoare, controverse și polemici care lezează demnitatea și onoarea militarilor onești, care au obținut aceste grade pe merit. Fiecare nouă serie de avansări a generat articole cu titluri umilitoare: „Dezertori avansați”, „Stelele de general iscă polemici”, „Generalii armatei de ațe, mingi și tirbușoane” sau „Tablagiu avansat general”. Fie și numai aceste câteva titluri anulau motivele pentru care credeam că trebuie să fiu mândru că am servit în armată și că tot ce mi s-a întâmplat frumos în viață datorez și ARMATEI ROMÂNIEI. Prin urmare, contribuabilul are toate motivele să aibă dileme cu privire la criteriile în vigoare, calitățile și meritele celor care poartă gradul de general. Același contribuabil se poate întreba: De ce fiecare avansare la gradul de general dă naștere la contestații din toate părțile?

Situația creată prin aceste avansări controversate impune ca astăzi să nu ignorăm următoarele interogații: Cum suntem noi generalii români? Ce-ar trebui să facem, astfel încât să avem prestigiu și recunoaștere socială? Ce s-a întâmplat de-am scăzut chiar și în ochii camarazilor noștri, dar și ai concetățenilor? Care este explicația pentru care decidentul politic are o atitudine de sfidare și de totală lipsă de respect pentru gradele militare?

Pentru documentare asupra profilului de general am cautat pe Internet în limba engleză „how to become a general”. Răspunsurile pe care le-am găsit se referă la criteriile și standardele altor armate în privința obținerii gradului de general. Între altele, am reținut că se cer studii militare temeinice, caractere fara cusur, excelență în ceea ce privește profesionalismul, abilități de a lucra în medii diverse si in conditii de stres. Vi se pare puțin? Și asta nu e tot: e nevoie de calități fizice și de o sănătate robustă, de trăsături morale fără cusur, recunoscute de cei din jur, de loialitate față de valorile instituției militare etc. Până și alegerea soției devine un criteriu…

Din experiența pe care am dobândit-o din activitățile comune cu omologi din alte țări, dar și din structurile aliate, am reținut că diferențele dintre națiuni privind nivelul performanțelor referitoare la leadership derivă din modul în care sistemul își creează propriile criterii de identificare, „creștere”, educare, urmărire, stimulare, ierarhizare a valorilor etc. Succesul oricărei organizații, inclusiv al celei militare, este strict condiționat de managementul resurselor umane, care trebuie să dovedească flexibilitate în promovarea valorilor după un principiu general cunoscut – „omul potrivit la locul potrivit” –, dar care la noi este aplicat anapoda. De asemenea, sistemul de selecție, avansare în grad și promovare în funcții trebuie să aibă stabilitate, să fie simplu și viguros, să funcționeze pe baza unor reguli clare, nu prin excepții. N-am avut noi printre criterii și cunoașterea limbii engleze și tot noi am avansat colonei la gradul de general fără să cunoască această limbă? La occidentali sistemul este draconic și în final nimeni nu contestă alegerea, iar cei care greșesc pleacă a doua zi din sistem dezonorați, degradați și fără drept de pensie militară. La noi este altfel, pentru că suntem toleranți la tot ce înseamnă abatere de la normă, regulă, cutumă, respect pentru valori și caractere.

Prin comparație, iată ce am obținut când am tastat în limba română „cum să devii general în armata română?”: „Culmea armatei în România. Faci donații și devii general”, „Izmene cu vipușcă! Asta înseamnă să fii general!”, „Generalul mioritic”, un capitol din cartea „Memorii în bocanci” scrisă de Călin Hentea, „CV de general de carton cu 8 ani lipsă dintr-o carieră…”, „Cât mai costă o stea de general în Armata României?”, „Iohannis taie producția fabricii de generali” și închei, cu „Secretele fabricii de generali”, deși lista este mai lungă…

Ani  de-a rândul, sistematic, cu bună știință sau fără, s-a făcut aproape totul pentru a compromite gradele militare, pentru a-i umili pe militari și pentru a lăsa să se înțeleagă că, de fapt, nu criteriile sunt cele care guvernează acordarea gradelor, ci bunul plac al cuiva. Înainte de 1989, generalii maiori (cu o stea) îi comandau pe generalii locotenenți (cu două stele), iar căpitanii pe locotenenți-colonei. Funcția „dobora” gradul și uite așa respectul pentru ierarhie, pentru gradele militare s-a degradat până la un nivel pe care astăzi nu numai militarii, dar și civilii îl percep ca dispreț și lipsă de respect față de cei care servesc patria în uniformă.

În nicio armată din lumea occidentală, un ofițer nu poate ocupa o  poziție de general fără să fie avansat. La noi se poate. În nicio armată serioasă nu se fac avansări după trecerea militarilor în rezerva. La noi încă este posibil. În nicio armată cu reguli stricte nu se dau grade tenismenilor, fotbaliștilor, lăcătușilor, jurnaliștilor servili, prietenilor politici, primarilor loiali, procurorilor sau nu știu cărui șef de partid ori persoanelor care nu au carieră militară. La noi, în ciuda cosmetizărilor, persistăm în limitele practicilor  moștenite de la comuniști, aș putea spune în formă continuată.

Dacă putem numi un singur general care nu merită gradul și totuși a fost avansat fraudulos, orice demers de reconsiderare a statutului acestuia este lovit de nulitate în absența unei analize a criteriilor și imprejurărilor care au dus la asemenea eșecuri.

Mă întreb: Cine ar putea acum să aibă puterea morală să spună cine este intrusul și apoi să-i arate ușa? Asta-i dilema. Câțiva au fost „dovediți”,  le-au fost date în vileag matrapazlâcurile și au fost condamnați, alții s-au cerut singuri „afară” din sistem, pentru că și-au aranjat ceva mai profitabil în viața civilă, alții au trecut la pensie, compromiși, dar fără să plătească prețul mizeriei în care s-au complăcut, iar unii au plecat dezamăgiți în rezervă.

Nu este scopul acestor rânduri de a incrimina, dar ceva nu este în regulă cât timp onoarea și demnitatea celor care au grade militare este discutabilă și comentată. Apropo: onoare, demnitate, interes național, cuvinte devenite calpe după atâta folosire, ar trebui să fie scoase din dicționare sau să primească definiții noi.  Pe plaiurile dâmbovițene, după tot ceea ce se spune despre cei avansați la gradul de general, nimeni nu va mai crede că ți-ai făcut treaba și că meritul îți apartine. În condițiile date, toți vor fi gata să spună că, de fapt, întâmplarea, norocul, loialitatea față de „cineva” sau decizii obscure ți-au fost favorabile și, în consecință, ai fost avansat. Nu comisie, nu criterii, nu reguli, ci doar voința, arbitrară, a cuiva. Ca atare, devii generalul șefului de stat major, al ministrului, al președintelui, al șefului de partid sau de gașcă etc. Generalul criteriilor lor!

Nu doar Sistemul este vinovat pentru situația actuală! Dacă există mizerie, aceasta există probabil și în noi, în limitele noastre interioare, ale generalilor onești, pentru că am acceptat ca asemenea enormități să se întâmple. Altfel, cum putem explica noi, generalii, că subofițeri fără studii militare consolidate au primit grade de ofiter, devansându-i în mod nemeritat pe ofițerii cu experiență și cu așteptări la grade superioare. Motivația acestora din urmă nu a mai existat și au plecat în rezervă, înfrânți și de tăcerea noastră, a generalilor. Răul a fost făcut. Iată de ce, în contextul ultimilor arestări ale unor așa-ziși generali, justiția trebuie să se implice și să demonteze toată această mașinărie incredibil de eficientă, care face ca regulile, statutele și regulamentele militare cu privire la avansări să fie batjocorite. Iată de ce mă interesează, la fel ca pe toți militarii cinstiți, ca normalitatea să fie restabilită grabnic.

Dacă pentru un ofițer situația este umilitoare și dureroasă, oare cum percepe lucrurile un civil, care urmărește stupefiat actualitatea cazonă? Un „general” este arestat, altul este acuzat că și-a plagiat doctoratul, dar  coordonează tezele altor generali, acuzați, la rândul lor, de fals Și sunt membri pe viață ai unor academii, sefi ai unor asociatii, etc. Același civil nu poate fi condamnat dacă, în sinea lui, socotește că acești „generali”, plătiți din banii săi, nu vor fi în stare să îl apere într-un scenariu belic, deși au depus un jurământ.

Vreau să cred că aceste rânduri vor fi citite nu doar de către cei care doresc să știe realitatea despre avansările frauduloase din armată, dar și de către politicienii care activează în Comisiile de apărare din Parlament. Faptul că au fost peste 900 de avansări frauduloase în gradul de ofițer și că există un dosar penal instrumentat în acest caz, ne dăm seama că este necesară o analiză a tuturor cauzelor care au permis să se ajungă la o situație care subminează autoritatea actului de comandă și încrederea în ierarhia militară. Trebuie cerută aplicarea de pedepse exemplare pentru cei care au făcut avansări frauduloase, să se retragă gradele celor care au profitat nemeritat de ele, de funcțiile și de avantajele derivate din acestea.

Niciodată nu am auzit oficiali ai Ministerului Apărării oferind explicații, după cum nu i-am auzit anunțând că au retras dreptul de a purta uniformă celor care nu respectă regulile, care fac campanie politică în uniformă, sau care se expun public în împrejurări hilare, pentru a proteja astfel solemnitatea și profilul imaginii celor care poartă uniforma militară cu demnitate, ba chiar cu dragoste de ea.

De asemenea, oficialii Ministerului Apărării nu au dat încă explicații celor care vor să afle răspunsuri corecte la unele nelămuriri, precum:

1. Pentru cei care spun că sunt prea mulți generali activi, menționez că armatele occidentale au, în medie, un raport de un general la o mie de militari (SUA – 1,2;  Spania – 1,1;  Portugalia – 1,3 etc).  În România, la o structură a forței de 70 de mii de militari rezultă 70 de generali. Probabil că armata noastră nu are mai mult de 75 de generali activi…

2. Avansările în grad, după trecerea la pensie, sunt o reminiscență sovietică. Fiecare trece în rezervă cu gradul pe care îl are la încheierea serviciului militar. Sunt generali, inclusiv veterani de război, care la trecerea în rezervă au fost maiori sau căpitani, iar acum au trei stele sau patru stele. Fiecare trebuie să fie mândru de gradul pe care l-a avut când a fost în război, în teatru sau activ. Altfel, ajungem la derizoriul avansărilor, inclusiv în gradul de general, pe care nimeni nu le mai respectă, pentru că, nu-i așa?, „sunt onorifice”,  după cum explica un președinte.

3. O altă anomalie: soldații, caporalii, în genere (evit să scriu „în general”) subofițerii care își pierd viața în teatre sunt avansati la gradul de sublocotenent, din motive pe care nu le inteleg, ca sa judec. Să nu mai fie onorante și onorabile gradele de soldat, caporal sau subofițer? Să se înțeleagă oare, peste ani, că doar ofițerii avansați post mortem s-au jertifit și merită să fie eroi?

4. Cât privește structura pe grade, ea a suferit modificări în funcție de interesele diverșilor miniștri care „au controlat democratic” structurile din interese obscure, si pentru care ar trebui să răspundă. Astfel, am ajuns să avem generali cu grade inferioare funcțiilor pe care le ocupă: pe linie de comandă, este de neînțeles de ce comandantul de divizie care are două stele trebuie să se subordoneze șefului categoriei de forțe care este tot de două stele, dar funcția lui este de patru stele.

5. Cât privește faptul că sunt generali care nu au fost în Afganistan, cineva ar trebui să explice celor care au dreptul să avanseze că participarea în teatre pe funcție de ofițer nu îl califică automat să fie avansat la gradul de general și asta la o vârstă  foarte tânără. În plus, introducem în ecuație un criteriu pe care îl rezolvăm românește, adică aveam grijă să îi trimitem în teatre pe cei care trebuie să devină generali. Participarea în teatre poate să fie o premisă, dar nu una definitorie. Nu vor mai fi avansări la gradul de general dacă nu avem participări în teatre? Care vor fi criteriile în momentul în care va trebui să ne retragem din toate teatrele? Inventăm războaie ca să avem generali?

Iată și câteva sugestii cu privire la profilul celor care ar urma să fie avansați la gradul de general:

·         Calități umane deosebite: onoare, demnitate, respect pentru preopinent și părerile acestuia, recunoașterea spontană a calităților și meritelor subordonaților, respect pentru ierarhie și pentru cei care au fost în teatre, politețe fără cusur, franchețe.

·         Performanță intelectuală, capacitate de comunicare deosebită, abilitatea de a discuta avizat subiecte diverse, precum și calități de reprezentare și de utilizare a media.

·         Experiență în toate compartimentele majore ale apărării (trupe, politică militară, învățământ, etc).

·         Disponibilitatea de a asculta, înțelege și accepta opiniile altora. Capacitatea de a-și evalua și schimba atitudinea proprie.

·         Pregătirea permanentă de a conduce trupe sau structuri aliate aparținând unei coaliții (nu există variantă „bun doar în țară”).

·         Calități intelectuale cuplate cu cele practice. Posibilitatea de a vedea miezul problemei, de a direcționa și coordona, de a mobiliza și însufleți pe cei pe care îi conduce.

·         Generalul trebuie sa fie în primul rând un leader. El este un ideal. El este un exemplu de referință al structurii militare. Dacă un general are calitățile/ atributele menționate, atunci structura pe care o conduce este percepută ca atare. Dacă nu, atunci există o problemă a sistemului cu privire la selecție si promovare care trebuie reformat potrivit cerințelor organizației militare și nu potrivit așteptărilor individului.

·         Gradul de general să fie acordat doar celor cu studii militare, imediat la numirea pe funcție, să fie corespunzător funcției pe care o ocupă și, foarte important, nu trebuie așteptată Ziua Armatei, 1 Decembrie sau alte momente de sărbătoare.

În concluzie, afirm că militarilor onești, indiferent de grad, atunci când sunt avansați, nu le place să aibă sentimentul că „li s-a dat totul, dar li s-a luat puterea de a se bucura”.

Scurtă bibliografie orientativă:

https://www.youtube.com/watch?v=ykI5VLPS7Vo&feature=youtu.be

https://www.quora.com/How-do-you-become-a-general-in-the-U-S-military

http://www.ehow.com/how_8691_become-general.html

http://inpolitics.ro/paradoxul-mioritic-tara-ultramilitarizata-cu-cea-mai-jalnica-armata_18432180.html

http://www.gandul.info/stiri/exclusiv-avansarile-in-grad-ilegale-de-la-armata-cum-sta-colonelul-onorific-isarescu-alaturi-de-colonelul-penal-solomon-9921276

https://books.google.ro/books?id=Y-ksAgAAQBAJ&pg=PT137&lpg=PT137&dq=generalul+mioritic&source=bl&ots=fyx6sww6FJ&sig=n1Ae2c8qskuEBQS8Nm17hz8hb0g&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiet_HUiePLAhWBvBQKHfghDngQ6AEIPzAI#v=onepage&q=generalul%20mioritic&f=false

http://www.comisarul.ro/politic/exclusiv/romania-%C5%A3ara-generalilor-corup%C5%A2i_371242.html

ATACUL DE CORD POATE FI OPRIT CU CEAI SAU TINCTURĂ DE ARDEI IUTE

Puteți opri un atac de cord, utilizând o metodă foarte simplă, dar incredibil de eficientă, bazată pe un ingredient pe care oricine îl are în casă: ardeiul iute.

Doi renumiţi medici naturişti, dr. John Christopher şi dr. Richard Schulze, vorbesc de foarte mult timp despre beneficiile pe care ardeiul iute (ardeiul cayenne) le are asupra organismului uman.

În cei 35 de ani de meserie nu am pierdut niciun pacient cu atac de cord, iar motivul este că, de câte ori sunt chemat în astfel de cazuri de urgenţă, dacă persoana încă mai respiră, îi dau să bea o cană cu ceai de cayenne (1 linguriţă la o cană de apă fierbinte). În cateva minute, pacientul este deja pe picioare. Este unul dintre cele mai rapide remedii care pot fi administrate în astfel de situaţii limită. Ceaiul cald de cayenne deschide structura celulelor şi merge direct la inimă prin sistemul arterial, hrănindu-l, a declarat dr. Christopher.

Doctorul Christopher explică acest lucru prin faptul că ardeiul cayenne produce un efect de echilibrare a presiunii sângelui din cap până în picioare. Acesta ridica presiunea de pe zona hemoragică, permiţând sângelui să se coaguleze rapid. El susţine, de asemenea, că oricare dintre noi putem folosi acest remediu atunci cand ne aflăm în preajma unei persoane care a suferit un atac de cord. Dacă persoana este inconştientă, se pun câteva picături de extract (tinctură)de ardei iute sub limba pacientului.

 Cum se prepară tinctura de ardei iute?

Ingrediente:

·   pudră de ardei roşu (ardei Cayenne)

·   2 ardei Cayenne proaspeţi

·   50% alcool (poţi folosi vodcă).

·   1 recipient din sticlă (de 1 litru).

Mod de preparare:

1.   Se umple un sfert din recipientul de sticlă cu pudra de ardei Cayenne şi se pune suficient alcool pentru a acoperi pudra.

2.   Se amestecă cei doi ardei Cayenne proaspeţi şi se adaugă suficient alcool astfel încât amestecul să aibă o textură asemănătoare unui sos.

3.   Se adaugă mixtura în recipientul care ar trebui să fie acum trei sferturi plin.

4.   Se umple sticla până sus cu alcool şi se închide bine. Se agită sticla de mai multe ori în timpul zilei, pentru a se amesteca bine conţinutul.

5.   Se lasă tinctura la macerat (circa 28 de zile) şi apoi se strecoară compoziţia cu ajutorul unei bucăţi de tifon. Se păstrează produsul într-o sticlă închisă la culoare şi se ţine într-un loc uscat şi întunecos.

Acest amestec nu expiră, astfel încât se poate folosi oricând se doreşte.

Cum se utilizează tinctura de ardei iute?

Dozaj: 5 – 10 picături din această tinctură la un pacient care a suferit cu adevărat un atac de cord. Adaugă alte 5 – 10 picături în 5 minute. Repetă terapia până când problema persoanei se îmbunătăţeşte, scriu cei de la Healthy Food Team, citat de infoalert.ro

Sursa: ampress.ro

LA MULȚI ANI! 8 MARTIE, 2016

MĂRȚIȘOARE

Doamnelor și domnișoarelor să vă fie viața o infinită primăvară!

Adăugați o legendă

MEDICAMENTUL NATURAL REVOLUTIONAR ANTIIMBATRANIRE!

Ion Bobaru, singurul farmacist din Braila care prepara cu mana lui leacuri unicat de pe vremea bunicilor, a prezentat publicului larg un medicament natural revolutionar
antiimbatranire, fiind considerat o adevarata mina de antioxidanti: TESCOVINA!

In popor i se mai spune si boasca sau bostina si  reprezinta acele resturi de pulpa,
 samburi si coji de struguri ramas dupa prepararea vinului, este recomandata de ”Putini sunt cei care stiu ca tescovina este, de fapt, cel mai important produs obtinut din struguri Unii o folosesc pentru preparare tuicii, dar cei mai multi o dau cahrana la animale sau o arunca. Coaja, pulpa si samburii strugurilor de culoare inchisa au cel mai ridicat continut de resveratrol, cel mai puternic antioxidant descoperit de cercetatori. In vinul rosu trece doar 10% din resveratrol, restul de 90% ramane in tescovina si este aruncat”, spune Ion Bobaru. Resveratrolul este, potrivit specialistilor, cel mai puternic antioxidant, considerat mai puternic de 4-5 ori decat betacarotenul, de 50 de ori decat Vitamina E si de 20 de ori decat Vitamina C. Indeparteaza din organismradicalii liberi normalizeaza nivelul de lichide in sange, imbunatateste circulatia sangelui, arterele ramanand elastice, scade nivelul colesterolului  rau si creste nivelul celui bun Resveratrolul are un puternic efect antiinflamator si antibacterian. Mentine fermitatea pielii, elasticitatea, impiedica imbatranirea prematura, imbunatateste capacitatea memoriei, creste imunitatea organismului impotriva stresului, scade nivelul de glicemie si imbunatateste vederea.

 Pasionat de leacuri si retete naturale pe care tine sa le prepare cu mana lui in propria farmacie din Braila si apoi sa le recomande cu incredere tuturor celor interesati, farmacistul Ion Bobaru a dezvaluit ce secrete ascunde banala tescovina si cum poate fi ea folositoare omului pentru incetinirea procesului de imbatranire. ”Imbatranirea este un fenomen oxidativ. Noi imbatranim din cauza acestor fenomene oxidative, care sunt, de fapt, niste reactii chimice. S-a demonstrat ca resveratrolul din tescovina ar bloca fenomenele oxidative si ar impiedica imbatranirea. Imbatranirea se adreseaza atat partii interne a organismului, cat si celei externe. Cel mai bine observ omul cand imbatraneste dupa pielea fetei”, explica farmacistul Ion Bobaru recomanda pentru aceasta reteta strugurii rosii sau negri, tinand cont ca acestia sunt mai rezistenti la boli si la daunatori, motiv pentru care pe ei nu sunt  folosite tratamente fitosanitare, ca in cazul soiurilor nobile. ”Procedeul este simplu: se separa mustul de coaja si de seminte, se preseaza foarte bine  tescovina sa nu mai ramana must sau vin in ea si se usuca.

 Locuri de uscare le are si cel de la bloc, pe un mic balcon, si cel de la casa, pe o veranda. Uscarea are un rol foarte important, trebuie uscata in strat subtire, in spatii aerisite, rascolita zi de zi, ca sa nu mucegaiasca. Uscarea naturala nu-i suficienta, pentru ca, oricat s-ar usca, semintele si cojile de tescovina mai au o asa-numita umiditate reziduala. Se continua uscarea la un aragaz, cu usa bucatariei intre-deschisa, exact cum se usuca bucatile de paine pentru pesmet. Dupa ce se usuca, tescovina se rasneste printr-o rasnita de cafea. Pulberea obtinuta se consuma ca atare o lingurita inainte de masa, de trei ori pe zi, luata cu un suc natural sau cu putina
miere. Este un aport de antioxidanti de exceptie contra  imbatranirii”, dezvaluie Bobaru.

Stati prost cu memoria? Nu vă impacientați! Există o explicație.

Un prieten din Craiova mi-a trimis două e-mailuri în legătură cu memoria. Le-am asociat, și vorba lui, m-am mai liniștit pentru că începusem să mă sperii de câte ori mi se întâmpla să caut ceva, și să nu-mi mai aduc aminte ce anume. J

iată ce a ieșit:

Creierul vâstnicilor este mai lent deoarece a acumulat o mare cantitate de cunostinte.
Savantii considera ca oamenii nu se degradeaza mental odatacu varsta, ci, pur si simplu dureaza mai mult pana ce-si amintesc de un lucru, deoarece ei au mai multe informatii in creier. La fel cum, unui  calculator al carui hard-disk e supraincarcat, ii ia mai  mult timp pentru accesarea unei informatii.
  Cercetatorii afirma ca incetinirea procesului  nu reprezinta un declin al fenomenului cunoasterii. Creierul uman lucreaza mai lent la cei in varsta, spune Dr. Michael Ramscar, numai din cauza faptului ca a acumulat mai multe informatii in decursul timpului. Creierul batranilor nu devine mai putin eficient. Din contra a adunat mai multe cunostinte.
   De asemenea, cei in varsta, adesea se duc in alta camera sa ia ceva, iar cand ajung acolo, se intreaba  pentru ce au venit. Aceasta nu este o problema de memorie ci o metoda naturala pentru a-i determina pe batrani sa faca mai multa miscare!

Cele mai bune alimente care imbunatatesc memoria

Memorarea este una dintre funcţiile de bază ale creierului. Odată cu înaintarea în vârstă ori în urma unor traume, ea îţi joacă feste. Vestea bună e că există alimente care imbunatatesc memoria si o pot face ca nouă.
Ginseng

 Este una dintre cele mai populare plante medicinale din lume, iar unul dintre marile ei beneficii este că ajută funcţia cerebrală prin Creşterea fluxului sangvin la nivelul creierului, asigurând o mai bună oxigenare şi un aport crescut de nutrienţi la acest nivel. Nu numai că ajută memoria, ci sporeste capacitatea de concentrare, întărind totodată sistemul imunitar.

 Atenţie: este contraindicat în caz de hipertensiune arterială!

 Salvie

 Este o plantă frumos mirositoare, adesea folosită pe post de condiment în anumite preparate culinare, precum şi în aromaterapie. Când vine vorba despre creier, salvia are efect calmant, ajutându-te să te concentrezi mai bine chiar şi când traversezi o perioadă extrem de stresantă. Vrei să acumulezi rapid informaţii pentru un examen, de exemplu? Consumă cu toată increderea produse pe bază de salvie!

Mentă

 Este cea mai utilă când te afli într-o stare de oboseală cauzată de stres sau de epuizare mentală. Cercetătorii italieni au descoperit că frunzele de mentă conţin o multitudine de compuşi chimici care inhibă centrele de agresivitate din creier. Deşi efectul calmant este imediat, eficienţa maximă este atinsă numai după o cură cu mentă de cel puţin 12 zile, prin consumul de ceai sau prin folosirea uleiurilor esenţiale de mentă.

 Vanilie

Ei bine, aroma de vanilie este foarte eficientă pentru stimularea cortexului cerebral, îmbunătăţind astfel puterea de concentrare şi capacitatea de memorare. Printre efecte, se numără revitalizarea sistemelor cardiac, respirator şi digestiv.

Germeni de grâu

Sunt o sursă ideală de vitamina E, care ajută la tratarea pierderilor de memorie, mai ales în cazul persoanelor în vârstă.

Anghinare

 Un remediu cunoscut mai ales pentru efectele benefice asupra ficatului, anghinarea măreşte acuitatea mentală. Iată o reţetă care-ţi va spori puterea de memorare: Pune într-un borcan frunzele de la o anghinare, umple vasul cu apă şi acoperă-l cu un capac. Fierbe-l la bain-marie două ore, la foc mic. Completează cu apă oală în care fierbi licoarea ori de câte ori este necesar. Lasă la răcit, strecoară si obţii un medicament natural care-ţi ajută memoria. Bea câte 3-4 linguri în fiecare zi.
 Morcovi

 Morcovii conţin caroten, un remediu grozav pentru problemele de memorie si unul din cele mai bune alimente care imbunatatesc memoria.

 Afine

 Aceste fructe, dar şi altele închise la culoare precum coacăzele, murele sau strugurii negri, conţin o cantitate însemnată de antioxidanţi și ajută la imbunătăţirea memoriei pe termen scurt.

Tărâţe de ovăz

Ateroscleroza este asociată cu apariţia plăcilor de aterom care afectează inclusiv creierul, favorizand maladia Alzheimer. Menţine-ţi colesterolul în limite normale consumând constant  tărâţe de ovăz, care absorb grăsimile şi zaharurile alimentare.

Ouă
 Au în compoziţia lor lecitină, care păstrează celulele nervoase sănătoase și memoria intactă.

Uneori simțim nevoia să pătrundem tâlcurile cugetărilor Marilor Înțelepți

Confucius a fost unul dintre cei mai cunoscuți filozofi ai lumii. S-a născut pe 28 septembrie 551 î.Hr. în Lu, (China) și a murit în anul 479 î.Hr.

Iată zece dintre cugetările sale:

1.“Daca iubesti pe cineva, lasa-l liber. Daca se va intoarce iti apartine. Daca nu se va intoarce nu ti-a apartinut niciodata.”

2.“Omul superior actioneaza inainte de a vorbi, iar apoi vorbeste in conformitate cu actiunile sale.”

3. “Exista trei metode prin care putem dobandi intelepciunea. Cea dintai este reflectia, care este cea mai inalta. A doua este imitatia, care este cea mai usoara. A treia este experienta, care este cea mai amara.”

4. “O virtute perfecta este reprezentata de cinci lucruri. Acestea sunt vorba dulce, generozitatea, sinceritatea, seriozitatea si bunatatea.”

5. “Trebuie sa stii sa perseverezi pentru a atinge un echilibru. Trebuie sa fii echilibrat pentru a putea examina cu calm si limpezime. Trebuie sa examinezi cu calm si cu o privire clara pentru a ajunge la liniste, la incredere. Trebuie sa cunosti linestea si increderea pentru a putea discerne esentialul lucrurilor. Cand se discerne esentialul lucrurilor, scopul poate fi atins.”

6. “Fara energie nu poti merge mai departe; fara efort nu pot avea niciun merit; fara sinceritate nu dureaza nimic; fara loialitate nu poti avea afectiunea; fara politete nu poti fi respectat. Pentru ca politetea rafineaza spiritul, la fel cum muzica rafineaza auzul.”

7. “Acela care flateaza un om este inamicul sau. Cel care ii spune ce defecte are, este intemeietorul sau.”

8. “Cand ar trebui sa vorbesti cu o persoana si nu vorbesti cu aceasta, o pierzi. Cand nu ar trebui sa vorbesti cu o persoana si totusi vorbesti cu aceasta, iti irosesti cuvintele. Cei intelepti nu pierd oameni si nici nu isi irosesc cuvintele.”

9. “Omul are trei moduri de a actiona inteligent: prin gandire, cel mai nobil; prin copiere, cel mai simplu; si prin experienta, cel mai dificil.”

10. “Inainte de a porni pe drumul razbunarii, sapa doua morminte.

                                                                              

OCHII TĂI!

În august, 2011, publicam aici un material în legătură cu grija față de ochi. După mai bine de patru ani de atunci, iată ce mi s-a întâmplat:

Pe la sfârșitul lunii octombrie , printr-un concurs de împrejurări, am folosit o singură dată câte două picături pentru ochi, pe care i  le  recomandase o farmacistă soției în scopul tratării unei presupuse conjuctivite. Nu vă grăbiți să spuneți că am luat-o razna. Este foarte importantă această precizare, pentru povestea care va urma.

Prin luna noiembrie am solicitat aprobarea unui rector, pentru a asista la niște cursuri  în cadrul unei anumite facultăți din universitatea respectivă. Priveam din amfiteatru la tablă și vedeam fără nicio problemă. Apoi, uitându-mă peste niște cursuri și manuale aparținând unor studenți vecini, constat că vedeam fără să am nevoie de ochelari. Efectiv, atunci nu realizam că nu mai am nevoie de ochelari. Credeam că e un scris cu dimensiuni peste cele normale, spre exemplu un times news roman,  de 16.  Timpul trecea și nă surprindeam scriind  sau citind la calculator cu ochelarii în etui. Tot nu-mi dădeam seama că nu mai am nevoie de ochelari. Ca să vă faceți o idee despre fenomenul minune, vă spun că aveam dioptrii de + 3,5 la ochiul drept, (cataractă depistată în urmă cu 15 ani și neoperat) și de + 1,5 la ochiul stâng (operat de cataractă acum 8 ani). Spre exemplu, acum scriu cu font calibri (body) de 11, fără nicio problemă, desigur fără ochelari! Totuși, când mi-am dat seama că ocelarii îmi sunt de prisos? La începutul lui ianuarie a.c. , mă uitam la un avizier al unei facultăți și studiam programul sesiunii de examene din primul semestru. Distanța dntre ochi și  tabelele respective era de cca. 1, 5 m. Cu toate acestea, distingeam clar  disciplinele, locul, ora și data prevăzute pentru examene.  Nu realizam că sunt fără ochelari până în momentul în care o studentă, văzându-mi probabil părul alb, a exclamat; ”cum, vedeți fără ochelari?” Atunci mi s-au conexat toate întâmplările anterioare legate de revenirea văzului meu în limitele normale. M-am pipăit pur și simplu pe nas să văd dacă chiar nu am ochelari! Si știți care este culmea? La faza respectivă a asistat un martor care nu poate fi contestat, soția mea! Înțelegând abia atunci că nu mai am nevoie de ochelari, la cumpărăturile obișnuite am încercat să văd acele inscripționări minuscule de pe majoritatea ambalajelor produselor alimentare, acelea în care se scriu de regulă ingredientele suspecte.  Ei, dacă până să-mi revină vederea nu le vedeam nici cu ochelari, acum, fără ochelari , le-am văzut perfect, fapt ce mi-a confirmat că mi-au dispărut total problemele de vedere. Să nu-mi cereți să vă spun denumirea picăturilor respective, pentru că doar bănuiesc, dar nu sunt sigur că datorită lor mi s-a întâmplat ceea  ce v-am povestit mai sus. Acelora dintre voi care purtați ochelari de vedere, vă urez să aveți parte de experiențe asemănătoare, astfel încât să nu mai fiți obligați să-i folosiți.  Să auzim numai de bine!

Prostia are propriile-i legi?

Trebuie să fii foarte deștept pentru a-i recunoaște pe proști

 Prostia, răutatea şi lăcomia sunt doar trei dintre catastrofele comportamental – atitudinale ale omului, din cauza cărora pier mai mulţi indivizi decât  în toate catastrofele, naturale, luate la un loc.

(Walter S.)

Italianul Carlo Cipolla (istoric și economist) a argumentat foarte bine natura prostiei. Anii lungi de cercetări l-au ajutat să formuleze cinci legi universale, valabile în orice societate. S-a dovedit că prostia în sine e cu mult mai periculoasă decât ne-am obișnuit noi să credem.

Prima lege a prostiei - Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.

Sună ca o banalitate și un snobism șters, dar viața ne dovedește contrariul. Oricât de mult nu ați aprecia pe cineva, vă veți ciocni de următoarea situație: omul care arăta deștept și rational se adeverește a fi un idot nemaiîntâlnit. Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit moment, ca să dea toate planurile peste cap.

A doua lege a prostiei - Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.

Ani de observări și experimente m-au adus la concluzia că oamenii nu sunt deopotrivă: unii sunt proști, alții nu, și acestă calitate este de la natură și nu depinde de factorii culturali. Omul este prost așa cum este roșcat sau are grupa I de sânge. Așa s-a născut după voința Celui de sus, dacă vreți.

Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de a avea un anumit număr de proști în societate. Acest lucru a fost dovedit de nenumărate experimente în universități, pe cinci categorii: studenți, lucrători de birou, personal de serviciu, personal din administrație și profesori. Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul proștilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce mă și așteptam (Prima lege) și dădeam vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, educație insuficientă. Dar, mergând mai departe pe scara socială, același raport l-am văzut printre lucrătorii cu muncă de birou și studenți.

Și mai impresionant a fost să se constate aceleași cifre și printre profesori – nu contează că am luat profesori din provincie sau din universități – același procentaj dintre profesori s-au dovedit a fi proști. Am fost atât de uimit de rezultate, încât am hotărât să fac experimentul și pe elita intelectuală, a laureaților premiilor Nobel. Rezultatul a confirmat super-puterea naturii : același număr de laureați au fost proști.

Ideea pe care o lansează legea a II-a este greu de acceptat, dar numeroasele experimente confirmă că avem dreptate. Feministele susțin legea a II-a, pentru că aceasta spune că proaste printre femei sunt tot atâtea cât și printre bărbați. Locuitorii țărilor din lumea a treia se consolează cu faptul că țările dezvoltate nu sunt chiar atât de dezvoltate. Concluziile legii a II-a sperie: vă veți integra în înalta societate britanică sau vă veți muta în Polinezia, împrietenindu-vă cu vânătorii de capete locali; vă veți închide în mănăstire sau vă veți petrece restul vieții în cazinouri, în societatea unor femei decăzute – oriunde veți fi nevoit să vă ciocniți de același număr de idioți, care (Prima lege) vă va depăși așteptările.

Legea a treia a prostiei - Prostul este acea persoană, ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii actantului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el.

Legea a treia presupune că toți oamenii se împart în 4 grupuri: naivi (N), deștepți (D), infractori (I) și proști (P).

Dacă Vasile acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face parte din categoria naivilor (Zona N). Dacă Vasile face ceva ce îi aduce beneficii și lui, și lui Petru este deștept, pentru că a acționat deștept (Zona D). Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii numai lui insusi, iar Petru are de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor. Și, în final, dacă Vasile se află în Zona P, sunt pierderi de ambele părți.

Nu e greu de imaginat amploarea daunelor pe care le pot provoca proștii, nimerind la conducere și având autoritate politică și socială.

Dar trebuie de specificat ce anume îl face pe un prost periculos.

Oamenii proști sunt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional. Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional – el pur și simplu vrea să primească cît mai mult câștig, cu toate că nu e suficient de deștept ca să câștige singur. Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare.

Să prognozezi acțiunile unui prost, nu poți, el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepti.

Atacul prostului, de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională.

Despre asta a scris Schiller: “Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.”

A patra lege a prostiei - Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor.

Să fii deștept și să uiți că ai de-a face cu un prost, în orice moment al zilei, în orice loc, și în orice circumstanțe - înseamnă să comiți o eroare care te va costa foarte scump.

Naivii din zona N nu pot recunoaște de obicei pericolul proștilor din zona P, ceea ce nu e de mirare. E de mirare faptul că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de infractori. În prezența unui prost, ei se relaxează și se bucură de superioritatea lor intelectuală, în loc să se concentreze și să ducă pierderile la minimum, atunci când prostul va trăzni ceva.

Un stereotip răspândit – că prostul își dăunează doar lui însuși. Nu. Nu trebuie să confunzi proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu faceți alianță cu proștii, imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriile beneficii - dacă veți face așa, pesemne că nu înțelegeți natura prostiei. În acest fel, le oferiți proștilor un câmp pe care pot să facă tot ce vor și să aducă daune mari.

A cincea legea a prostiei - Prostul e cel mai periculos tip de personalitate.

Prostul e mai periculos decât infractorul. Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect – o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i e nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă. Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia, și, luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest lucru poate fi ușor observat la țările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii mereu încalcă legile.

Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă. Ei aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie.

Istoria ne arată că, în orice perioadă, țara progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți, care să rețină proștii activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții. 

Într-o țară în regres, proștii sunt la fel de mulți, dar la conducere observăm o creștere a numărului de infractori proști, printre ceilalți cetățeni – naivi prostuți.

Această schimbare cu siguranță crește urmările distructive ale acțiunilor proștilor, și toată țara se duce de râpă.