Latura de vest a Bibliotecii Naţionale |
Această doamnă de la cataloage, este celebra actriţă Ileana Stana-Ionescu |
V-am promis că o să
revin cu impresii despre Biblioteca Naţională, aşa că profit acum de puţinul
timp liber avut la dispoziţie, pentru a
vă povesti, celor care n-aţi apucat încă să o vizitaţi, cum este cu etapele
care trebuie parcurse pentru a intra în posesia cardului de acces, fără de care
nu puteţi solicita volume aflate în bibliotecă, şi nici să intraţi în sălile de
lectură. Înainte de toate însă, ar fi bine să ştiţi că programul bibliotecii,
pentru accesul cititorilor cel puţin, este de luni până vineri, între orele 10
şi 18. Intrarea pentru public se face de regulă prin uşile de acces situate pe
bulevardul Mircea Vodă (latura de est a clădirii). Aici, în faţa intrării,
aveţi amenajat un spaţiu pentru parcare cu aproximativ 500 de locuri. Dacă veniţi
cu maşina nu vă faceţi griji, pentru că n-am văzut niciodată această parcare
total ocupată. La intrare, vă puteţi informa despre caracteristicile generale
ale clădirii, amplasarea sălilor de lectură, de conferinţe, a spaţiilor de
expoziţie, zona cataloagelor etc, consultând un display de circa 1,5 m prevăzut
cu un sistem touchscreen. Cum ajungeţi
în holul principal (îl recunoaşteţi după lifturile imense dispuse în colţuri şi
după scările rulante ), pe dreapta, dacă intraţi dinspre Mircea Vodă, respectiv
stânga, dinspre Unirii, veţi găsi un spaţiu amenajat pentru doritorii de
carduri de acces. Solicitaţi de aici o cerere de eliberare card, o completaţi
şi o prezentaţi apoi împreună cu actul de identitate, unei doamne care vă va
face o poză. De aici, în 30 de secunde cardul
este gata. După ce aţi obţinut cardul urcaţi pe scara rulantă la mezanin, în
dreapta, unde veţi găsi cataloagele. Din ele vă notaţi cartea dorită, autorul
şi cota de bibliotecă, şi verificaţi disponibilitatea acesteia. Pentru aceasta,
există persoane angajate care vă vor ajuta, consultând informaţiile afişate pe
un laptop. Dacă lucrarea se găseşte în bibliotecă sunteţi trimis la una din
sălile de lectură (în funcţie de
domeniul solicitat). Sălile de lectură sunt situate la etajul I şi dispun de
nişte mese de lectură cu câte 10 locuri, 5 de fiecare parte, cu spaţii
generoase intre scaune. Ca să vă faceţi
o imagine, vă spun că au o lungime de 5
metri şi o lăţime de aproape 2. Între
fiecare loc de lectură se află câte o lampă pentru cei care doresc o lumină
suplimentară pe timpul lecturii. Înălţimea sălilor de lectură este şi ea una
impresionantă. Depăşeşte 7 metri! Cam tot atât de înalte sunt şi geamurile aşa
că, lumina naturală care invadează sălile este atăt de puternică încât nu ai
nevoie de lampă pe timpul zilei.
Iată că am fost nevoit
să fac o pauză de 48 de ore pentru a putea continua ceea ce voiam să vă spun în
această postare. Nu ştiu de ce, însă de la o vreme am senzaţia că timpul se
comprimă.
Unde rămăsesem? A, la
săli. Cea pe care am „vizitat-o” eu ultima dată, este cea destinată ştiinţelor
filologice. Este amplasată pe latura de vest a clădirii şi oferă o excelentă
privelişte spre Dâmboviţa, B-dul Unirii, zona fântâni, apoi Palatul
Parlamentului. M-am uitat puţin cât am aşteptat să-mi vină cartea solicitată,
din spaţiile de păstrare. Este superb! Şi vă spune asta un obişnuit al zonei,
pentru că locuiesc aici „de cînd lumea”.
Trebuie să vă spun ceva
şi despre carte, apoi vă las o perioadă cu biblioteca, şi revin la oile
noastre.
Cartea se intitulează „Istoria
generală a Daciei, sau a Transilvaniei, Ţerei Muntenesci şi a Moldovei”, este o
traducere din limba greacă a cărţii cu acelaşi titlu scrisă de serdarul
Dionisie Fotino şi publicată la Viena în anul 1818. Cum am ajuns la ea e altă
poveste. Căutam ceva despre Basarabia, şi n-am putut trece de titlu. Vă prezint
mai jos titlul de pe coperta interioară şi dedicaţia traducătorului.
Latura de est |
Intrarea dinspre latura de sud. Numai pentru angajaţi |
Să nu vă imaginaţi că n-am avut un şoc iniţial văzînd combinaţia aceasta ciudată de caractere latine şi kirilice. După un minut însă, spre marea mea uimire citeam cursiv. Ai o senzaţie stranie când ţii în mână o carte cu o vechime de 153 de ani. Cartea care mi-a fost adusă mie, avea stampila bibliotecii din Brăila şi cred că e o donaţie a brăilenilor pentru Biblioteca Naţională. Nu vă mai stresez cu impresii privind conţinutul. În orice caz, acesta nu are nicio legătură cu ceea ce căutasem eu iniţial. Mai încerc.
Să vă mai spun că după lectură, la parter, în spaţiul expoziţional amenajat am avut plăcerea să admir două expoziţii interesante. Una, cu lucrări din ciclurile “Icoana din fereastră” şi “Crucea din fereastră”, realizate de Grupul de Artă Religioasă “Deisis” din Târgu-Mureş, icoane pe sticlă de Balazs Klara, “Prapuri” şi pictură religioasă postmodernă, de Marcel Naste, cealaltă cu desene ale unor copii de la două şcoli bucureştene având ca temă " Îngerul meu păzitor".
Cât te invidiez, Ică! Ce n-aş da să locuiesc şi eu, dacă nu la 300 de metri, măcar la 3km de Biblioteca Naţională. Dar, de la mine până la acest impunător, din toate punctele de vedere, edificiu sunt, în linie aproape dreaptă, 4,5 km. Singura clădire mai impunătoare din proximitatea blocului meu este una de-i spune lumea "şcoala lu` Vanghelie". Îi spune aşa nu pentru că acolo şi-ar fi definitivat el studiile sau că ar fi construit-o (nu pe banii lui, desigur), ci pentru că, după mai bine de zece ani de când fusese aproape gata şi lăsată în paragină, a pus şi el geamurile care dispăruseră între timp, a zugrăvit pereţii şi a instalat o plăcuţă pe care scrie "Obiectiv realizat de Primăria Sector 5. Primar Marian Vanghelie".
RăspundețiȘtergereCa să revenim la Bibliotec Naţională descrisă de tine, nu pot să spun decât atât: MINUNAT!
S-auzim de bine!
Să trăieşti, Iliuţă! Timpul acesta chiar mă sufocă! Îmi propusesem să scriu, încă de acum o lună, o postare despre acest un an trecut de la "descoperirea" "Tolbei cu săgeţi". După cum "vezi", abia apuc să mai citesc ce scrii. Uneori, mă mulţumesc cu titlul. La tine însă, chiar dacă n-am mai comentat, am citit tot, de la Oferta lui Băsescu, la mentalitatea de ţărani, nedumerirea referitoare la oamenii de afaceri, sau la cea legată de mamă, ca existenţă fizică sau spirituală. Rămân la aprecierea iniţială: tot ce scrii tu devine artă! Eu pentru asta te invidiez! Mi-ar plăcea să ne vedem la o cafea, în bibliotecă. Mai punem ţara la cale. Ce zici? Vom găsi timp şi pentru asta?
Ștergere