Pagini

luni, 14 mai 2012

BIBLIOTECA NAŢIONALĂ II


Latura de vest a Bibliotecii Naţionale


Această doamnă de la cataloage, este celebra actriţă Ileana Stana-Ionescu

V-am promis că o să revin cu impresii despre Biblioteca Naţională, aşa că profit acum de puţinul timp liber avut la  dispoziţie, pentru a vă povesti, celor care n-aţi apucat încă să o vizitaţi, cum este cu etapele care trebuie parcurse pentru a intra în posesia cardului de acces, fără de care nu puteţi solicita volume aflate în bibliotecă, şi nici să intraţi în sălile de lectură. Înainte de toate însă, ar fi bine să ştiţi că programul bibliotecii, pentru accesul cititorilor cel puţin, este de luni până vineri, între orele 10 şi 18. Intrarea pentru public se face de regulă prin uşile de acces situate pe bulevardul Mircea Vodă (latura de est a clădirii). Aici, în faţa intrării, aveţi amenajat un spaţiu pentru parcare cu aproximativ 500 de locuri. Dacă veniţi cu maşina nu vă faceţi griji, pentru că n-am văzut niciodată această parcare total ocupată. La intrare, vă puteţi informa despre caracteristicile generale ale clădirii, amplasarea sălilor de lectură, de conferinţe, a spaţiilor de expoziţie, zona cataloagelor etc, consultând un display de circa 1,5 m prevăzut cu un sistem  touchscreen. Cum ajungeţi în holul principal (îl recunoaşteţi după lifturile imense dispuse în colţuri şi după scările rulante ), pe dreapta, dacă intraţi dinspre Mircea Vodă, respectiv stânga, dinspre Unirii, veţi găsi un spaţiu amenajat pentru doritorii de carduri de acces. Solicitaţi de aici o cerere de eliberare card, o completaţi şi o prezentaţi apoi împreună cu actul de identitate, unei doamne care vă va face o poză. De aici, în 30 de secunde  cardul este gata. După ce aţi obţinut cardul urcaţi pe scara rulantă la mezanin, în dreapta, unde veţi găsi cataloagele. Din ele vă notaţi cartea dorită, autorul şi cota de bibliotecă, şi verificaţi disponibilitatea acesteia. Pentru aceasta, există persoane angajate care vă vor ajuta, consultând informaţiile afişate pe un laptop. Dacă lucrarea se găseşte în bibliotecă sunteţi trimis la una din sălile de lectură (în funcţie  de domeniul solicitat). Sălile de lectură sunt situate la etajul I şi dispun de nişte mese de lectură cu câte 10 locuri, 5 de fiecare parte, cu spaţii generoase   intre scaune. Ca să vă faceţi o imagine, vă spun că au o lungime de  5 metri şi o lăţime  de aproape 2. Între fiecare loc de lectură se află câte o lampă pentru cei care doresc o lumină suplimentară pe timpul lecturii. Înălţimea sălilor de lectură este şi ea una impresionantă. Depăşeşte 7 metri! Cam tot atât de înalte sunt şi geamurile aşa că, lumina naturală care invadează sălile este atăt de puternică încât nu ai nevoie de lampă pe timpul zilei.
Iată că am fost nevoit să fac o pauză de 48 de ore pentru a putea continua ceea ce voiam să vă spun în această postare. Nu ştiu de ce, însă de la o vreme am senzaţia că timpul se comprimă.
Unde rămăsesem? A, la săli. Cea pe care am „vizitat-o” eu ultima dată, este cea destinată ştiinţelor filologice. Este amplasată pe latura de vest a clădirii şi oferă o excelentă privelişte spre Dâmboviţa, B-dul Unirii, zona fântâni, apoi Palatul Parlamentului. M-am uitat puţin cât am aşteptat să-mi vină cartea solicitată, din spaţiile de păstrare. Este superb! Şi vă spune asta un obişnuit al zonei, pentru că locuiesc aici „de cînd lumea”.
Trebuie să vă spun ceva şi despre carte, apoi vă las o perioadă cu biblioteca, şi revin la oile noastre.
Cartea se intitulează „Istoria generală a Daciei, sau a Transilvaniei, Ţerei Muntenesci şi a Moldovei”, este o traducere din limba greacă a cărţii cu acelaşi titlu scrisă de serdarul Dionisie Fotino şi publicată la Viena în anul 1818. Cum am ajuns la ea e altă poveste. Căutam ceva despre Basarabia, şi n-am putut trece de titlu. Vă prezint mai jos titlul de pe coperta interioară şi dedicaţia traducătorului.










Latura de est






























Intrarea dinspre latura de sud. Numai pentru angajaţi
































Să nu vă imaginaţi că n-am avut un şoc iniţial văzînd combinaţia aceasta ciudată de caractere latine şi kirilice. După un minut însă, spre marea mea uimire citeam cursiv. Ai o senzaţie stranie când ţii în mână o carte cu o vechime de 153 de ani. Cartea care mi-a fost adusă mie, avea stampila bibliotecii din Brăila şi cred că e o donaţie a brăilenilor pentru Biblioteca Naţională. Nu vă mai stresez cu impresii privind conţinutul. În orice caz, acesta nu are nicio legătură cu ceea ce căutasem eu iniţial. Mai încerc. 
Să vă mai spun că după lectură, la parter, în spaţiul expoziţional amenajat  am avut plăcerea să admir două expoziţii interesante. Una, cu lucrări din ciclurile “Icoana din fereastră” şi “Crucea din fereastră”, realizate de Grupul de Artă Religioasă “Deisis” din Târgu-Mureş, icoane pe sticlă de Balazs Klara, “Prapuri” şi pictură religioasă postmodernă, de Marcel Naste, cealaltă cu desene ale unor copii de la două şcoli bucureştene având ca temă " Îngerul meu păzitor".  





2 comentarii:

  1. Cât te invidiez, Ică! Ce n-aş da să locuiesc şi eu, dacă nu la 300 de metri, măcar la 3km de Biblioteca Naţională. Dar, de la mine până la acest impunător, din toate punctele de vedere, edificiu sunt, în linie aproape dreaptă, 4,5 km. Singura clădire mai impunătoare din proximitatea blocului meu este una de-i spune lumea "şcoala lu` Vanghelie". Îi spune aşa nu pentru că acolo şi-ar fi definitivat el studiile sau că ar fi construit-o (nu pe banii lui, desigur), ci pentru că, după mai bine de zece ani de când fusese aproape gata şi lăsată în paragină, a pus şi el geamurile care dispăruseră între timp, a zugrăvit pereţii şi a instalat o plăcuţă pe care scrie "Obiectiv realizat de Primăria Sector 5. Primar Marian Vanghelie".
    Ca să revenim la Bibliotec Naţională descrisă de tine, nu pot să spun decât atât: MINUNAT!
    S-auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să trăieşti, Iliuţă! Timpul acesta chiar mă sufocă! Îmi propusesem să scriu, încă de acum o lună, o postare despre acest un an trecut de la "descoperirea" "Tolbei cu săgeţi". După cum "vezi", abia apuc să mai citesc ce scrii. Uneori, mă mulţumesc cu titlul. La tine însă, chiar dacă n-am mai comentat, am citit tot, de la Oferta lui Băsescu, la mentalitatea de ţărani, nedumerirea referitoare la oamenii de afaceri, sau la cea legată de mamă, ca existenţă fizică sau spirituală. Rămân la aprecierea iniţială: tot ce scrii tu devine artă! Eu pentru asta te invidiez! Mi-ar plăcea să ne vedem la o cafea, în bibliotecă. Mai punem ţara la cale. Ce zici? Vom găsi timp şi pentru asta?

      Ștergere

Daca aveti ceva de spus, exprimati-va aici: