|
Pensiunea Narcis văzută din vârful pârtiei Zănoaga |
De la Bran, la Balcic, fără să ştiu că
aceste două localităţi sunt înfrăţite!
Cum vă spuneam, după despărţirea de colegii cu
care ne revăsusem la Câmpulung, am
plecat către Bran, unde rezervasem o cameră,
pentru continuarea vacanţei. Am optat pentru Bran, după un adevărat “asalt
internautic” asupra unor spaţii de cazare din zonă. (Braşov, Râşnov,
Moeciu de
Jos, Moeciu de Sus). Şi de această dată,
destinul şi-a făcut “datoria”, pentru că
a “ales”, în ciuda intenţiilor noastre iniţiale de a ne caza la un complex
turistic dotat cu piscină interioară,
locurile fiind epuizate aici, pentru
perioada respectivă. Astfel că, în urma
unor analize complexe, ţinând cont şi de raportul calitate – preţ, pensiunea
“Narcis” din Bran, s-a impus detasat,
proprietarul, (Narcis aţi ghicit!) solicitând doar 75 de lei pe noapte pentru o
cameră. Şi ce cameră! Pentru a vă face o idee, imaginaţi-vă o suprafaţă de aproximativ 32 de mp.
|
Peisaj "de dimineaţă" |
Era cea
mai spaţioasă încăpere, în care am fost cazat oficial, de când mă ştiu! Iar dotările, extraordinare! Sosirea la Bran, duminică după amiaza, a
coincis cu o manifestare populară prilejuită de “ Festivalului medieval
Turnirul Cetatilor”, aşa că , până am reuşit să ne înscriem spre Valea Poarta,
- aşa se numeşte strada pe care este situată pensiunea - am prins o porţie serioasă de “bară la bară” . În sfârşit, ajungem la pensiune unde ne întâmpină mama proprietarului cu
fiica acestuia Eliza - Cristina, o minunăţie de fetiţă, în vârstă de 5 ani.
După ce ne-am lăsat bagajele, pentru că ni se făcuse foame, iar la
pensiunea respectivă, deşi era dotată cu o bucătărie ultramodernă, nu se putea servi masa decât dacă ţi-ai adus
de acasă să-ţi găteşti acolo, ne-am interesat de o pensiune apropiată unde
să putem mânca. Ni s-a sugerat “Casa cu amintiri”, o pensiune situată peste
gârlă, la vreo 200 de metri de Narcis.
|
Vedere de pe terasa |
Imi invit soţia la cină şi, pentru că mi se părea că e prea devreme
totuşi , o “aburesc” la o plimbare spre
sud pe valea pârâului, preţ de o oră. O
oră dus, o oră întors, s-a făcut seara.
La terasa pensiunii cu pricina,
într-o atmosferă ce părea că îi este familiară, stătea
la o cafea o pereche romantică, tomnatică. Crezând că sunt “de-ai
casei”, îi întrebăm dacă putem mânca
acolo. Ne-au privit uşor surprinşi şi cumva amuzaţi şi ne-au trimis înăuntru.
Aici erau 3 perechi, cam de vârsta mea. Mă adresez unuia dintre cei trei
domni, care era plasat la bar. Îi spun
ce doresc şi mă pomenesc cu o cascadă de râsete din partea tuturor. Notă aparte făcea o doamnă al cărui râs era
frenetic şi care mi se părea cunoscută. Soţia o recunoaşte pe actriţa Teatrului de
Comedie din Bucureşti, Gabriela Popescu.
Când au văzut că “ne cunoaştem”, ne-au explicat că acea pensiune le
fusese închiriată şi ne-au invitat la un coniac franţuzesc, “barmanul” din câte
am înţeles, fiind roman cu cetăţenie franceză. Ne-au servit totuşi cu nişte covrigi pe care nu i-am
refuzat, aceştia fiind cina noastră pentru prima zi la Bran. Cât am savurat
coniacul, ne-am apucat de poante si era o atmosferă acolo de nu-ti mai venea sa
pleci. Mi-a placut să aflu că unul dintre bărbaţi, cu care am şi discutat mai
mult, era colonel în rezervă, fost medic
la Spitalul Militar Central de Urgenţă,
Bucureşti. După această "păţanie" ne-am luat măsuri
pentru a nu mai fi surprinşi aşa că, a doua zi dimineaţa ne-am aprovizionat de
la un supermarket din oraş, apoi ne-am dus spre Moeciu de Jos. Am lăsat maşina
aici, şi am plecat spre Moeciu de Sus admirând peisajele, dar şi frumuseţea numeroaselor
pensiuni dispuse de o parte şi de alta a străzii centrale.
|
Pensiune în Moeciu de Sus |
Ne-am întors, am
servit masa de prânz la Cheile Grădiştei, apoi am cumpărat nişte caş afumat în
coajă de brad şi brânză de oaie, şi am
mers
„acasă”, nu înainte de a ne opri în centrul Branului pentru a cumpăra pâine. Pare
banal ce spun acum, dar trebuie sa evidenţiez cumva acest aspect, pentru că n-am
mai găsit o aşa bunătate de pâine, de pe
vremea copilăriei. Miros de pâine adevărată, n-am mai întâlnit în Bucureşti, nici
nu mai ştiu de când. Pâinea era proaspătă dar feliată şi se numea Gârbăcea. Vă
recomand, dacă treceţi prin zonă, să n-o
rataţi, mai ales că-şi păstrează proprietăţile cel puţin patru zile. Am adus la
Bucureşti, şi era perfectă chiar în a patra zi. M-am luat cu vorba, şi nu v-am
spus mai nimic.
|
Urlătoarea Clincei |
Să zicem aşa: pensiunea
Narcis impresionează şi prin dimensiune, dar şi prin investiţiile imense care
se văd ” implementate „ peste tot.
Instalaţiile
sanitare, gresia şi granitul din băi mobilierul, televizoarele LCD, minibarul,
termopanele cu rame metalice în culoarea lemnului, până şi corpurile de
iluminat, sunt de cea mai bună calitate. Domnul Narcis, propietarul, are în
soţia sa un colaborator de nădejde. Am văzut asta in zilele în care am stat
acolo. Camioane cu lemne descărcate, tăiate şi depozitate în preajma centralei
termice (cu lemne, normal), basculante cu pietriş descărcate în faţa intrării,
pentru extinderea şi modernizarea parcării, toate aceste activităţi sub stricta
sa coordonare şi supraveghere. Am rămas impresionat de capacitatea de efort a
acestui cuplu, destul de tânăr totuşi, şi cu doi copii!
Cu atât mai mult, cu cât, din spusele propietarului,
mai deţin o pensiune în Moeciu de Jos, acolo unde îşi au şi reşedinţa.
Gata cu laudele că mă suspectaţi de reclamă.
Cât am stat aici, mă gândeam să
fac
traseul spre vârful
„Omu”, cam 5 ore, dar soţia nu dădea semne că
ar fi încântată de idee, aşa că ne-am rezumat la „Urlătoarea Clincei”, o
cascadă cu o cădere de aproape o sută de metri, situată
la cca două ore de mers de la pensiune, apoi
pârtia Zănoaga, de numai un km., dar cu o înclinaţie care, în unele porţiuni
depăşeşte 60 de grade, şi dealurile din împrejurimi,
care, dacă le-ai urcat pe culmi, îţi oferă
privelişti minunate.
În plus, am
profitat de bogăţia tufelor de muri şi ne-am înfruptat cu fructele acestora. Cam
asta a fost vacanţă la Bran. La întoarcere am ales traseul Râşnov, Pârâul Rece,
Predeal, apoi, de la Ploieşti autostrada A3, de curiozitate, dar nu m-a convins
pentru că în loc să ajung
direct în
Bucureşti, la Doamna Ghica, am ajuns pe centură, apoi prin Voluntari, şi
Aviaţiei. Pierdere de timp!
„Ţinta”, Balcic!
|
A doua clădire a hotelului, vazută
din terasa "studio" |
Cum ziceam,
destinul continua să „ lucreze”, pentru că, la întoarcerea de la Bran ştiam cu
precizie doar două elemente ale următoarei vacanţe, şi anume data plecării, şi litoralul
Mării Negre.
V-am obişnuit deja cu
search pe Google şi raportul calitate-preţ! Trimit un email de rezervare şi mi
se răspunde promt ca mi s-a reţinut o cameră, fără să mi se ceară nicio altă
confirmare. Am apreciat asta, şi aşa am ajuns
la hotelul ICEBERG din Balcic, asupra căruia m-am oprit în cele din urmă. Şi
bine am făcut pentru că, pe lângă faptul că am prins o vreme splendidă şi o apă
perfectă,
am avut la dispoziţie o cameră
(studio era denumită de managerul hotelului, doamna Tanya) cu o suprafaţă de peste 40
mp, pentru numai 30 de euro pe noapte, cu mic dejun inclus! Făceai nuntă acolo, ce mai,
iar terasa avea 12 mp! Şi eu mă minunasem la
Bran pentru camera de 32 mp! N-am ratat, normal, Castelul Reginei Maria, dar şi
celelalte clădiri situate în preajma acestuia, într-o mirifică grădină care se
confundă cumva, cu Grădina Botanică a oraşului. Mi-a plăcut în Balcic, poate şi
pentru faptul că mergând pe faleză sau
pe plajă, în apă chiar, auzeai vorbindu-se româneşte.
Ajunşi la hotel am constatat că Tanya se
descurca binişor în română, aşa că, dorinţa mea de a-mi exersa engleza, pe care
n-o mai vorbisem de pe vremea cand eram activ, nu s-a putut împlini.
Vă mai reţin spunîndu-vă că au bulgarii o bere
excelentă, două mărci cucerindu-mă efectiv,
şi anume, Zagorka şi Kameniţa. Mâncarea lor nu se potriveşte
cu gusturile mele, aşa că m-am oprit tot la
porc. Şi pentru că hotelul era situat la aproximativ 200 m deasupra nivelului
mării,
ca să ajungi pe plajă trebuia să
cobori 137 de trepte, iar la întoarcere să le urci
în plus şi pe cele 80 din hotel, pînă la
ultimul nivel. Asta m-a „costat” două kg de burtă în minus.
Pentru că m-am întins şi aşa prea
mult cu poveştile mele, las imaginile să „vorbească”. Eventuale precizări, la
comentarii.
S-auzim numai de bine!
|
Doamna Tanya, un manager care vrea
să-i mulţumească pe toţi |
|
Foto "Studio"! |
|
Piscina hotelului |
|
Castelul printului Nicolae |
|
Şi castelul Reginei Maria
|
|
Grădina Reginei
|
Bogată și romantică vacanță ai avut!
RăspundețiȘtergereDar cel mai frumos dintre toate locurile despre care amintești, este, fără îndoială, „cuibul liniștit„, Balcicul celei mai carismatice femei din câte îi vor fi călcat potecile, Regina Maria!
L-am văzut vara trecută, în splendoarea verdelui grădinii înflorite, întâlnindu-se cu nemărginirea albastră a mării.. mi-aș dori să-l revăd!
Cum or fi serile în minunatele-i grădini?
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/o-zi-cat-o-viata.html
Sarut mana, Gina! Ai dreptate, am avut intr-adevar o tripla vacanta, iar toate locurile pe unde am fost au meritat "toti banii". Ma bucur ca ai vazut Balcicul. Este minunat ca destinatie de vacanta, iar castelul Reginei, celelalte cladiri din acea gradina mirifica,in mod cert merita vazute si revazute! Eu am fost seara in gradina. E impresionanta! Si gradina, dar si cladirile amplasate in ea, sunt scaldate intr-o lumina, parca nepamanteana. Am o poza in postare, dar, e doar o poza, din pacate. Cine n-a vazut Balcicul, trebuie sa-l vada! Spiritul Reginei Maria se simte si acum acolo. Mai ales in interiorul castelului.
Ștergere