Un alt fel de revedere, după 35 de ani

Spre cabana Cuca din masivul Papusa

Pe 19 august s-au împlinit 35 de ani de când absolvenţii promoţiei 1977,  a Şcolii Militare de Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu, din Sibiu, au fost inaintaţi la gradul de locotenent. Dintre  aceştia, şi noi cei 26, o singură clasă deci,  pornind pe un drum plin de speranţe şi visând firesc la bastonul de mareşal, ne-am “împraştiat”  prin garnizoanele României, conform ofertelor, opţiunilor, dar şi mediilor fiecăruia. Fiind atât de puţini, nu ne-a fost greu ca pe parcursul celor 3 ani să formăm o adevărată echipă. De aceea ne şi reintâlnim cu mare drag, de fiecare dată. Acum, când ne-am întâlnit pentru a aniversa împlinirea celor  3 decenii şi jumătate de de la evenimentul menţionat, am trecut pragul cvorumului, depăşind jumătatea cu 2. Da, dar noi ştiam  cu siguranţă câţi trebuia să fim pe listă!   Nu ca la referendumul lu’ peşte!
Las introducerea, (cam lungă!) şi încerc să vă povestesc cum a fost la  această nouă întâlnire.

Dacă pâna acum ne-am întîlnit la “locul faptei” adică la Sibiu, de data aceasta, la sugestia mea, şi cu acordul colegilor organizatori am ales ca loc de “adunare” un "campus" militar situat undeva în sudul munţilor Făgăraş, la circa 20 km nord de municipiul Câmpulung-Muscel. Aveam acolo doi colegi, (cărora ţin să le mulţumesc în numele celorlalţi participanţi, incluzând aici şi soţiile), care s-au ocupat de problemele de organizare  (acces, cazare, trasee turistice, restaurante etc.). Se cuvine de asemenea, să adresez pe această cale mulţumirile noastre d-lui colonel Ilie Bălan şi militarilor din campus,  pentru  solicitudinea pe care ne-au acordat-o pe parcursul celor 3 zile petrecute acolo.

Să vă descriu însă, desfăşurarea evenimentelor. Vineri, 10 august, pe la 6 dimineaţa am plecat împreună cu soţia spre Câmpulung,  dar nu pe ruta prin  Piteşti, ci pe cea prin Târgovişte. Auzisem de la sursă că drumul dintre Piteşti şi Câmpulung este foarte prost. Am ajuns la destinaţie în jurul orei 9.

Trebuie sa fac o precizare aici. Deşi aveam locuri rezervate în nişte garsoniere din campus,  eu, împreună cu alţi doi colegi, am hotărît să ne cazăm la o pensiune din Lereşti, denumită Amada. Decizia noastră nu a fost luată ca urmare a unor  motive de ifose de confortabilitate, pentru că şi condiţiile oferite acolo erau şi ele foarte bune, ci de  numărul estimat al participanţilor, faţă de capacitatea de cazare din campus.

Cabana Voina

Cum întâlnirea era programată pentru  după amiază, am lăsat bagajele în cameră, şi am plecat cu maşina către Cabana Voina situată la aproximativ 15 km în amonte, pe valea râului Târgului. De la cabană am pornit într-o drumeţie mai sus, către muntele Păpuşa inspirând cu nesaţ aerul ozonat de munte îcărcat cu un puternic miros de cetină.Mie, locurile nu-mi erau străine dar soţiei, da. Aşa că m-am bucurat şi mai mult pentru bucuria ei vizibil manifestata. Cred şi eu. Plecasem din Bucureşti dupâ aproape 3 săptămâni de caniculă şi găseam aici o temperatură minunată, numai bună de mişcare. După ce am parcurs vreo 5 km, ne-am întors, am servit masa de prânz la cabană, apoi am plecat la pensiune.

Pe la 17.30, cei trei de la pensiune împreună cu soţiile ne-am deplasat la campus, unde ne-am întâlnit cu ceilalţi participanţi: (un fost profesor, şi 11 dintre foştii colegi, cu, sau fără soţii. Cel de-al 15-lea şi sotia sa, care veneau tocmai de la Iaşi, au avut probleme cu motorul şi au întărziat o zi. De aici, am să las să vă ” vorbească “ programul de desfăşurare al evenimentului. Aşadar, vă redau mai jos modelul de invitaţie transmis fiecăruia dintre noi.

După „35” de ani!

Parcă numa’ ieri au fost 30 !

I N V I T A Ţ I E

Stimate Coleg!

Ca să retrăim bucuria revederii, te invităm să fii împreună cu toţi cei cărora le-a fost şi  le este dor să se întâlnească cu tine !

Când ?:  10-12 august 2012!

Unde ?: Municipiul Câmpulung-Muscel, Judeţul Argeş

Programul întâlnirii:

Vineri 10 august 2012

   14.00 - 19.00 Sosire, acomodare / Cazare

19.00 - 22.00 Cină şi discuţii/poveşti la un foc de tabără

Sâmbătă, 11 august 2012

07.30 - 09.30 Mic dejun

09.30 - 10.00 Pregătire Adunare festivă

10.00 -  12.00 Adunare festivă,  „Apel la  35 de ani” – sală de curs

12.00 - 16.00 Vizită la Mausoleul de la Mateiaş, Mânăstirea de maici de la Nămăieşti, casa memorială George Topârceanu, Cheile Dâmbovicioarei, pâna la cabana Brusturet.

16.00 - 18.30 Masa festivă  la restaurantul Mateiaş

18.30 - 19.00 Deplasarea la Campus  

19.00 - 20.00 Timp la dispoziţie

20.00- 23.00 Cina de poveste (alte poveşti!)         

Duminică, 12 august 2012

08.00 - 10.00 Mic dejun

10.00 - 12.00 Vizită la barajul Râuşor şi Cabana Voina

 12.00 - 14.00 Deplasarea spre casă

La revedere in 2017! Sau mai repede???

Notă: - cazarea se asigură în Baza militară

            - se acceptă si sponsorizări!

            - la cerere, se pot achiziţiona, contra cost, produse specifice zonei: brânză afumată şi în coajă de brad, caş, urdă  etc.

           

Vedeți câteva imagini filmate pe parcursul evenimentului, aici: https://m.youtube.com/watch?feature=share&v=wmtPwEQebzE

Barajul şi lacul Râuşor

Vedere campus

Fotografia de grup

Mănăstirea Nămăieşti

Mausoleul de la Mateiaş

Cabana Brusturet

Se testează o pălincă de Bihor (sponsorizare Bill)

Se spun "poveşti"

Ochi şi urechi la proiecţia unor imagini
de acum 35 de ani dar şi de la întâlnirile anterioare

Doamnele, la (re)vedere

Restaurantul Mateias, cu pensiunea "La Meserie"

O parte dintre noi, acum 5 ani, la Sibiu

Si o parte dintre sotii, tot cu 5 ani in urma

La "locul faptei", 2007

Acum...37 de ani in aceasta Bază Militară!

La Sibiu, acum 10 ani

Ce, şi cum a fost,  n-are rost să  mai comentez. Calificativul acordat este "excelent"! Poate că imaginile vorbesc de la sine. Mai spun doar că duminică dimineaţa eu nu m-am mai dus la cabana Voina, că doar fusesem vineri, aşa că am plecat cu soţia către Bran,  unde ne rezervasem o cameră pentru o vacanţă de Sfânta Maria, la o pensiune situată pe Valea Poarta, la aproape 4 km sud faţă de Castelul Bran. Pensiunea se numeşte Narcis, oferă o cazare foarte ieftină raportată la dotările şi spaţiul din camere, şi are o amplasare cu o privelişte excelentă spre versanţii de  nord – vest, ai munţilor Bucegi. Printr- o stranie coincidenţă, fără să ştiu că oraşele Bran şi Balcic sunt înfrăţite, anul acesta am ales ca destinaţie de vacanţă localităţile respective absolut la întâmplare. Despre vacanţa la Bran, dar şi despre cea din Bulgaria, de la Balcic, o să vă povestesc cu o altă ocazie. Până atunci, s-auzim numai de bine că de când s-a-ntors tartorul la Palat  mi-e tare teamă că vom auzi numai de rău.