FRACTURI ORTOGRAFICE?!

Cineva, un prieten de altfel, mi-a trimis un e-mail prin care ma atentioneaza ca pe ici, pe colo…, mai strecor anumite greseli fie in continutul postarilor, fie in comentarii. Eu i-am spus ca “a gresi e omeneste”  si ca “greseala recunoscuta…”  insa el mi-a replicat cu "perseverare diabolicum est", si mi-a dat ca exemplu cugetarea pe care eu am amintit-o chiar la prima postare, aceea conform careia, “omul, cat traieste, invata ” si m-a rugat sa postez aceasta “lectie de gramatica “ pe care mi-a administrat-o prin intermediul acestui e-mail . Precizez faptul ca prietenul meu nu are blog, insa citeste in mod deosebit blogurile militarilor, unde, zice el, a constatat ca se manifesta “ fracturi ortografice”. (Expresia ii apartine).  Iata unde crede el ca apar frecvent asemenea “fracturi”:

Ortografia substantivelor la cazurile nominativ  si acuzativ

Substantivele masculine terminate la nominativ si acuzativ singular nearticulat in vocala -u, precedata de doua sau trei consoane, din care ultima este r sau l  se scriu la nominativ si acuzativ plural nearticulat cu un singur i, iar la forma articulata, cu –ii. Primul i este semnul pluralului, iar al doilea este articolul hotarat.

N.Ac. Singular nearticulat                  Plural nearticulat                              Plural articulat

           codru                                             codri                                                   codrii

(un)    tigru                         (niste)          tigri                          (acestia)           tigrii

           membru                                       membri                                              membrii

In rostirea acestor substantive la plural forma articulata nu se deosebeste de cea nearticulata (ii se pronunta ca un singur i) ; de aceea se fac deseori greseli in ce priveste scrierea cu -i  sau –ii.

Pentru evitarea greselilor trebuie avute in vedere urmatoarele situatii care pot servi ca mijloc de control:

1.       Substantivul este nearticulat, deci se scrie cu un singur i:

a.       Cand este precedat de articolul nehotarat niste sau de un numeral (cardinal propriu-zis ori distrubutiv), de un adjectiv nehotarat cu sens cantitativ, un adjectiv propriu-zis ori de un adjectiv pronominal (in afara de toti si insisi), toate cu functia de atribut al substantivului pe care il precede;

b.      Cand are functia de atribut construit cu prepozitia de;

c.       Cand substantivul este urmat de un atribut construit cu articolul “ai “ asezat imediat dupa substantivul determinat:

Ex. Intinderi de codri, dresor de tigri, membri ai familiei, codri ai Carpatilor, etc.

2.        Substantivul este articulat, deci se scrie cu” –ii”

a.       Cand este precedat de adjectivul pronominal toti sau insisi ori de un adjectiv numeral colectiv, afara de ambii, care, fiind articulat, nu admite articularea substantivului urmator;

b.      Cand este urmat de adjectivul pronominal toti sau insisi; de un adjectiv numeral colectiv; de un adjectiv demonstrativ; de cuvantul cei urmat de un adjectiv, de un numeral cardinal sau ordinal ori de alta parte de vorbire; de un adjectiv posesiv fara articolul ai; de un pronume neaccentuat la dativul cu sens posesiv, legat prin liniuta de substantivul determinat  -  -mi, -ti, -I, -si etc. (= meu, tau, lui ori ei, sau); de adjectivul nehotarat cutare;

c.       Cand este urmat de un atribut exprimat printr-un substantiv sau pronume la genitiv fara articolul “ai”.

3.       Cand substantivul nu se afla in niciuna din situatiile de la 1 si 2 date ca mijloc de verificare, trebuie optat pentru scrierea lui dupa inteles…

Daca este vorba despre anumiti codri , tigri, membri, cuscri etc. despre care s-a vorbit mai inainte sau care sunt cunoscuti vorbitorilor, substantivul se articuleaza, deci se scrie cu “ ii”

Substantivele masculine terminate la nominativ si acuzativ singular in diftongul –iu (fiu, surugiu, geamgiu,  portocaliu, palavragiu etc. si substantivul copil se scriu la plural nearticulat cu doi i, iar la forma articulata cu trei i.

Substantivele neutre terminate la nominativ singular in diftongul eu se scriu in functie de apartenenta lor la fondul lexical vechi sau la neologisme in doua categorii

a)  curcubeu - curcubeie; helesteu – helesteie; resteu –resteie; zmeu – zmeie etc.

b)      liceu – licee; muzeu – muzee; trofeu - trofee etc.

Ortoepia si ortografia substantivelor la cazurile dativ si genitiv

 Substantive feminine: N  plural nearticulat: (niste)  case, vulpi, femei; dativ si genitiv, singular nearticulat; (unei) case vulpi femei; dativ si genitiv singular articulat: casei, vulpii, femeii. Forma de control este forma de plural a substantivului insotit de numeral; o casa – doua case, casei; o vulpe – doua vulpi, vulpii; o femeie – doua femei, femeii.

Substantivele nora si sora se scriu corect la formele dativ si genitiv plural nearticulat nurori, respectiv surori (unei, acestei acelei etc.), iar la formele articulate nurorii, surorii ( mele, acesteia, aceleia)

Gresiti daca scrieti  (unei) nore, sore sau norei, sorei (mele, acesteia, aceleia). Exceptie, sora medicala sau sora, membra a unei organizatii religioase.

Tine minte: Oriunde s-ar afla in propozitie, substantivul la vocativ care exprima o adresare obisnuita se desparte prin virgule de cuvantul sau cuvintele invecinate. ( Mario, asculta-ma pe mine; Asculta-ma, Mario, pe mine; Asculta-ma pe mine, Mario;   Copilo, tu esti gata de-a pururea sa plangi si cand esti trista, Doino, tu inima ne-o frangi; Stai, pasa, o vorba de-aproape sa-ti spun.

Ortografia verbelor la modul infinitiv

Verbele de cojugarea a IV-a au ultima silaba accentuata:  a citi, a privi, a multumi etc se scriu cu un singur i.  Fac exceptie  a pustii, a se sfii, a prii, a inmii.

Ortografia verbului a fi

Se scrie cu un singur i la urmatoarele moduri si timpuri:

Infinitivul prezent si perfect: a fi; a fi fost:

Imperativul cu aspect negativ, la persoana a II –a singular: nu fi (suparat);

Viitorul si viitorul anterior: voi fi; voi fi fost:

Conditional-optativul prezent si perfect: as fi; as fi fost.

Tot cu un singur i se scrie si conjuctivul perfect, care are forma fi, invariabila la toate persoanele: (eu, tu, el, noi, voi, ei) sa fi fost.

Verbul a fi se scrie cu doi i la urmatoarele moduri si timpuri:

Imperativul cu aspect pozitiv, persoana a II-a singular: fii linistit;

Conjuctivul prezent, persoana a II-a singular: tu sa fii linistit;

Gerunziul: fiind, nefiind, nemaifiind.

Fii atent la ortografia verbului a fi la persoana a II-a plural a modului imperativ: fiti (linistiti); nu fiti (nelinistiti). Sa nu confunzi terminatia ti a persoanei a II-a plural cu pronumele personal ti; acesta nu poate urma niciodata dupa un verb la persoana a II-a plural.

Verbul “ a avea” Forma corecta a conjuctivului prezent al verbului a avea la persoana a III-a singular si plural este sa aiba (nu: sa aibe).

Verbul “ a vrea”

La indicativ prezent are urmatoarele forme : eu vreau, tu vrei, el vrea , noi vrem, voi vreti, ei vor.

Observa forma corecta a persoanei I singular: eu vreau (nu:eu vroi sau eu vroiesc)

Ca verb auxiliar,  folosit pentru formarea viitorului, verbul a vrea are urmatoarele forme : eu voi (lucra), tu vei …, el va…, noi vom…, voi veti…, ei vor….

In folosirea verbului a vrea ca verb predicativ, in locul unora dintre formele lui se prefera formele verbului sinonim “a voi” care cer atentie la scrierea lor. La indicativul prezent si la conjuctivul prezent observa scrierea (corespunzatoare pronuntarii corecte) cu diftongul ie, (nu cu vocala e ): eu voiesc (sa voiesc), tu voiesti (sa voiesti), el voieste, ei voiesc.

Verbele a sti, a scrie, a tine, a veni, a deveni si derivatele lor formate cu ajutorul prefixelor se rostesc si se scriu la persoana a II-a singular cu doi i: tu stii, scrii, tii devii.

Verbul a scrie si derivatele lui formate cu diferite prefixe au la persoanele I si a II-a plural urmatoarele forme: noi scriem, descriem, subscriem, transcriem; voi scrieti, transcrieti, subscrieti etc.

Verbele de conjugarea a IV-a cu i precedat de vocala u – a trebui, a contribui, a distribui, a dezvalui etc. – se rostesc si se scriu la persoana a III-a singular si plural a indicativului prezent cu - ie la sfarsit: el, (ei) trebuie, contribuie, distribuie  dezvaluie, atribuie.

Verbele a crea si a agrea sunt verbe regulate de conjugarea I care se deosebesc de celelalte verbe de conjugarea I prin faptul ca au radacina terminata in vocala – e: Ele se conjuga la prezentul indicativului ca si verbul a lucra. Avand insa radacina terminata in –e, la persoanele I, a II-a, a III-a singular si a III-a plural se scriu cu doi –e. Primul face parte din radacina, iar al doilea din terminatiile personale mentionate. Iata comparatia:

eu lucr/ez        eu cre/ez        eu agre/ez

tu lucr/ezi        tu cre/ezi       tu agre/ezi

el lucr/eaza      el cre/eaza     el agre/eaza

noi lucr/am    noi cre/am       noi agre/am

voi lucr/ati      voi cre/ati        voi agre/ati

ei lucr/eaza    ei cre/eaza       ei agre/eaza

Imperfectul acestor verbe se scrie corect astfel: - eu scriam, tu scriai, el scria etc.

-          eu stiam, tu stiai, el stia etc.

-          eu cream, tu creai el crea etc.

-          eu agream, tu agreai , el agrea etc.

Verbele de conjugarea a IV- a cu infinitivul in -i precedat de consoana ( a citi, a privi, a uimi etc.) sau de o alta vocala decat –i ( a indoi, a sui,etc.) se scriu la persoana I singular a perfectului simplu cu doi i, iar la persoana a II-a singular, cu un singur “i”: eu citii indoii, suii : el citi, indoi, sui.

Ortografia unor substantive compuse

Se scriu intr-un singur cuvant:

Binefacere, bunastare, bunavoie, bunavointa, binefacator, binevoitor, raufacator, rauvoitor, radioascultator, radioemisiune, radiojurnal, radioreportaj, radioreporter, portaltoi, portarma, portavion,portdrapel, vicepresedinte, etc.

Se scriu prin separarea elementelor component prin liniuta:

Caine-lup,  zi-lumina, redactor-sef,  zi-munca, masini-unelte, ciubotica-cucului, floarea -soarelui, ochiul –boului, cal-de-mare, stea-de- mare, buna-credinta, rea-credinta, buna-cuviinta, dublu-decalitru, prim-ministru, prim-procuror etc.

La toate tipurile de substantive cu termenii separati prin liniuta cuvintele componente se comporta ca si atunci cand sunt folosite ca parti de vorbire independente, in relatii de acelasi fel cu cele din cuvintele compuse. Ceea ce trebuie observat pentru scrierea cu liniuta este faptul ca din imbinarea cuvintelor respective a rezultat un cuvant compus cu un continut nou care se refera la un anumit obiect – planta, animal, persoana, etc.

Substantivele compuse, alcatuite dint-un verb la mod personal si un substantiv sau un  pronume, sunt invariabile: gura-casca, papa-lapte, taraie-brau, zgarie-branza, nu-ma-uita etc