MARTIE, MARTIE, MĂRŢIŞOR

ISTORIA NEAMULUI NOSTRU, VAZUTA DINTR-O INTERESANTA (ALTA) PERSPECTIVA

Timp sa aveti, ca de citit, aveti ce.

Închinăm această carte Bunului Dumnezeu şi neamului nostru românesc.

COLUMNA LUI… DECEBAL!

De sute de ani auzim şi vedem peste tot afişat, scris şi fotografiat despre columna lui Traian şi rămânem impresionaţi şi uimiţi. Dar ce este această columnă?

În linii mari, toată lumea ştie că strămoşii noştri daci s-au bătut cu romanii şi au purtat războaie cu ei, deoarece romanii tot vroiau să ne cotropească ţara şi să ne jefuiască bogăţiile, în special aurul.

După lupte grele şi îndelungate romanii au reuşit să ocupe o parte din teritoriul Daciei străbune. Pe acea parte romanii s-au instalat vremelnic şi au început să-i asuprească pe daci.

Împăratul Traian, care era capul răutăţilor, după o vreme a părăsit Dacia şi s-a dus înapoi acasă la el la Roma. Ca să vadă senatul şi cetăţenii romanii cât a fost el de viteaz în aceste războaie, a pus să se construiască o columnă de piatră, pe care erau săpate scene din luptele cu dacii,  pe care a aşezat-o în mijlocul Romei. Pe această columnă sunt reprezentate nenumărate chipuri de daci. Deşi ea glorifică puterea Romei şi pentru noi ca popor ea nu este nici bună şi nici benefică, deoarece reprezintă punctul de vedere al învingătorului, totuşi în ea există o dovada a puternicei culturii şi civilizaţiei dacice, care s-a transmis peste timp şi care este păzită cu străşnicie tocmai la… Roma!

Astfel, noi ştim de pe această columnă cum arătau dacii, cu ce haine se îmbrăcau, cum îşi făceau casele, cu ce arme luptau şi toate acestea deoarece dacii erau foarte cuminţi şi modeşti şi niciodată nu se glorificau ei pe ei.

Noi ne uităm la această columnă, dar cu jale şi cu lacrimi în ochi pentru cele ce vedem, pentru tragediile care s-au întâmplat atunci în neamul nostru şi pentru jertfele deosebite care s-au dat… Şi mai vedem dincolo de piatra aceasta cât de buni şi viteji ne-nu fost strămoşii şi ce răi, lacomi şi hapsâni au fost romanii…

          Pe romanii actuali nu îi mai interesează această columnă, dar pe noi da. Privind-o cu atenţie, noi vedem cu totul altceva. Din fiecare metopă (imagine) a ei reiese clar cine erau dacii şi care era tradiţia lor şi a conducătorilor lor. De aceea, în cele ce urmează noi vom scrie şi vom ridica din această veche columnă romană o altă columnă, aceea a dacilor, văzută din punctul nostru de vedere.

          Adevărul despre Dacia şi despre acest popor viteaz al dacilor, precum şi despre războaiele lor de apărare în faţa romanilor, în cele două campanii militare, a fost alterat în timp cu informaţii şi cu ipoteze false. Cine a făcut aceasta? Unii oameni politici, istorici sau lingvişti, au luat datele cunoscute parţial şi le-au ,,răsucit” cum  le-a convenit lor ,,politic, strategic şi militar”, numai şi numai ca să găsească o justificare prin care noi să fim consideraţi ca făcând parte din ,,elita” Europei, să fim consideraţi din spiţă de romani sau măcar romanizaţi şi latinizaţi. Falsificându-se mereu şi mereu adevărul istoric, s-au adus argumente de aşa natură încât, s-a afirmat că poporul român se trage din poporul roman. Aceasta este un mare fals, deoarece romanii sunt cei care se trag din ,,creuzetul din Carpaţi” de unde ei au migrat cu mult timp înainte spre alte meleaguri, unde şi-au făcut noi aşezări, evoluând apoi independent.

          Noi românii suntem aici de multe, multe veacuri, aşezaţi în cununa Carpaţilor, de când a făcut Dumnezeu pe om şi i-a dat drumul pe Pământ ca să-l stăpânească. Romanii au revenit după multe secole în Dacia cu gând de cucerire, dar ei erau de fapt fraţii plecaţi de demult. Ei au găsit în Dacia o ţară pe care nu au putut-o cuceri nici politic, nici militar şi nici cultural, ci numai au staţionat aici vremelnic. Ei nu  le-au putut schimba dacilor nici limba, nici portul, nici obiceiurile şi nici credinţa. Romanii nu numai că nu aveau nevoie de aşa ceva, dar nici nu şi-au propus acest scop. Ei, romanii, aveau nevoie numai de bogăţiile din Dacia şi în special de aurul ei. Ei multe lucruri nu-şi mai aminteau…

          Adevărul despre războaiele cu romanii, intenţiile acestora, situaţia politică şi economică a Daciei pe vremea regelui Decebal, noi românii le aflăm astăzi cu cea mai mare obiectivitate de la nimeni altul decât de la…Traian! Din scrierile sale pe care le-a intitulat Dacica sau De bello dacico, noi aflăm multe.       

          Traian, în timpul campaniilor militare în Dacia, în anii 101-102 şi apoi 105-106, dicta nenumărate note de război, care descriau situaţia găsită, informaţiile pe care le primea şi evoluţia evenimentelor, unui prieten al său pe nume Sura. După încheierea războaielor şi întoarcerea sa la Roma, pe baza acestor note de război, a acestui jurnal de campanie, s-a apucat şi a scris o carte pe care a denumit-o Dacica sau De bello dacico şi mai apoi a dat ordin ca ea să fie ilustrată şi aşezată pe o columnă de piatră. Aşa s-a ajuns la columna lui Traian.

          Noi am privit şi columna şi am citit şi cartea, dar nu  am văzut în ele duhul învingătorului, ci am văzut în ele, din loc în loc imagini preţioase despre neamul nostru, care au rămas peste secole. Documentul acesta în piatră, dar numai alături de jurnalul de război al lui Traian, restabileşte adevărul despre Dacia şi ce anume au făcut romanii aici. Concluzia după ce citeşti această carte     De bello dacico este că romanii de abia s-au putut ţine pe ei aici, darămite să mai şi romanizeze un popor atât de numeros şi atât de dârz cum au fost dacii, pe care nu  i-au putut domina defel.

          Chiar dacă cu regret, trebuie să spunem şi să recunoaştem, că nici un istoric, cu toate ipotezele sale savante nu este mai plauzibil decât Traian însuşi, care a trăit evenimentele de atunci, a fost prezent, a fost implicat în ele şi care a scris acest jurnal de răzbi.

          Încă o dată subliniem, că această carte De bello dacico împreună cu imaginile de pe columnă, aduc la suprafaţă din colbul uitării adevărul despre un popor mare şi viteaz, care a fost poporul dac.

          În memoria strămoşilor noştri şi în numele a ceea ce suntem noi astăzi, avem datoria morală de a arăta aceste lucruri şi aceste  aspecte deosebite. Avem datoria de a îndemna pe toată lumea să le recerceteze cu atenţie. Până acum aceste războaie cu romanii au fost privite unilateral, numai din punctul de vedere al romanilor şi este cazul să vedem şi cealaltă parte, cealaltă columnă… a dacilor! Acest demers considerăm că este perfect justificat, din toate punctele de vedere: şi istoric şi moral şi lingvistic.

          Citind cu atenţie acest document, De bello dacico, care a apărut sub îngrijirea atentă a domnului Simion Lugojan, cu adnotările sale pertinente şi importante, la Editura de Vest din Timişoara cu adresa – Piaţa Sf. Gheorghe nr. 1 - în anul 1996, se poate vedea că se răstoarnă nenumărate ipoteze greşite, care s-au instalat în cărţile de istorie şi nu numai, cu privire la strămoşii noştri traco-geto-daci.

          Câteva idei mari şi late, câteva aspecte surprinzătoare pe care istoricii le-au ignorat până acum, le vom reda în cele ce urmează, deoarece vin dintr-o sursă demnă de crezare, bineînţeles după ce le dezbrăcăm de ,,patriotismul local roman”. 

          Mergând pe firul însemnărilor lui Traian şi respectând cele două părţi ale înscrisurilor sale, vom consemna şi noi cele ce vom găsi tot în două părţi.  

PARTEA I     Campania militară 101 – 102

          Capitole:          

          1. Împăraţii romani plăteau tribut regilor daci!

          2. Traian voia Dacia pentru a împiedica prăbuşirea imperiului roman şi destrămarea lui!

          3. Traian a fost un cotropitor, care nouă ca neam  ne-a făcut mult rău şi nicidecum nu a fost un erou naţional!

          4. Romanii erau înspăimântaţi de luptătorii daci!

5. Traian nu urmărea cucerirea întregii Dacii, ci numai regiunile aurifere!

6. În Dacia nu au fost aduşi nici sclavi şi nici colonişti!

7. Regele Decebal s-a  născut în localitatea Diupa!

8. Dacii erau renumiţi tămăduitori!

9. Dacii se tratau de reumatism la Clocota!

10. Metodele de luptă ale dacilor, erau extrem de eficiente!

11. Toaca şi tulnicul – străvechi instrumente de origine traco-geto-dacă!

12. Oştenii daci nu-şi părăseau pe câmpul de luptă nici   morţii, nici răniţii!

13. Dacii i-au bătut pe romani la Tape cu…copaci!

14. Romanii nu au fost nişte civilizatori, ci au fost nişte distrugători!

15. Veteranii de război romani nu voiau pământ în Dacia!

16. Iarna a fost cel mai mare aliat al dacilor şi cel mai mare obstacol în calea romanizării!

17. Traian a suferit o pierdere uriaşă la Adamclisi!

18. Munţii Carpaţi au fost arma de tărie a dacilor, în războaiele cu romanii!

19. Dacia era o ţară foarte bogată, locuitorii ei aveau mare credinţă în cel Preaînalt, iar sistemul de organizare al societăţii era desăvârşit!

20. Preoţii daci erau mari iniţiaţi!

21. Luptătorii daci erau impecabil organizaţi!

22. Romanii făceau poduri de piatră, iar dacii poduri de …piele!

23. Marele secret al dacilor invincibili era… disciplina!

24. Traian avea ,,turnători”, iar Decebal avea viteji!

25. Cum au pus dacii lupul paznic la oi?

26. Dacii făceau negoţ înfloritor pe Mureş!

27. Dacii aveau şi scrieri şi alfabet propriu!

28. Romanii nu i-au putut învinge pe …ciobani daci! 29. Caşul dacilor avea termen de valabilitate… 5ani!

30. Decebal a fost declarat  de către romani un rege… isteţ!

31. Cine a furat… stâna şi oile?

32. Romanii nu au putut  luat decât …farfuria!

33. La apa Sargeţiei, romanii au sunat retragerea!

34. Farsa de la Sarmisegetuza!

35. Dacia şi-a păstrat întotdeauna tradiţiile străvechi şi nu a existat romanizare!

PARTEA   a II-a      Campania militară 105 – 106

          Capitole:

          1. Dacia nu era provincie romană şi nici Decebal nu era rege clientelar!

          2. Dacii foloseau arma… încuscririi!

          3. La ce îi trebuia lui Traian un pod?

          4. Dacii le-au făcut romanilor zile grele!

          5. Romanii au atacat şi jefuit populaţia civilă lipsită de apărare!

          6. Pacea de la Costeşti şi tentaţia aurului!

          7. Geniul dacilor este admirat de împărat la cetatea Sarmisegetusei!

          8. Marea trădare!

          9. Sanctuarele dacice erau spaţii sacre!

          10. Zamolxe, înalt Trimis Ceresc în poporul dac, aducătorul legii!

          11. O mare parte a Daciei a rămas liberă!

          12. Marele jaf!

          13. Lăudatele castrele romane, au avut rol de jaf şi asuprire!

          14. Incognito în Dacia!

          15. Decebal şi-a retras luptătorii în Dacia liberă la Oaşa!

          16. Cetăţenilor romani le trebuiau ,,viză” pentru a intra în Dacia!

          17. Pe ce stătea gloria Romei?

          18. Reabilitarea dacilor!

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE, ELITA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MILITAR ROMÂNESC

Sala de Consiliu a FCSM

În ziua de 31 ianuarie, a.c., pe un ger de crăpau pietrele, ( cred ca a fost cea mai geroasă zi din acest an) am participat la o întâlnire dintre unii membri ai filialei Bucureşti a Asociaţiei Cadrelor de Chimie Militară în Rezervă şi Retragere, „ Costin D. Neniţescu”, cu o parte  dintre cadrele didactice şi personalul civil  din   Universitatea  Naţională de Apărare  “Carol I” , care încadrează Departamentul Forţe Terestre  (DFT) din Facultatea de Comandă şi Stat Major,  Biblioteca Universitară, Laboratorul de Simulare a Acţiunilor Militare din  cadrul Punctului de Comandă Învăţământ, Centrul de Instruire prin Simulare şi  Departamentul pentru Învăţământ Distribuit Avansat la Distanţă.  A fost mai degrabă o vizită de informare, venită ca răspuns la amabila invitaţie a  directorului Departamentului Forţe Terestre, colonelul, prof. univ. dr. Ion Mituleţu, coleg de armă cu invitaţii.

Personal, nu mai intrasem pe porţile Universităţii din anul 2006, când am fost aici cu ocazia unei inspecţii executate de către Statul Major General. Atunci, îmi aduc aminte că mă impresionase  în mod deosebit Centrul de Instruire prin Simulare, care, la acea vreme, era în coordonarea directă a unei Direcţii din SMG. E posibil să fi văzut realizată practic o veche intenţie a mea, aceea de a crea un astfel de centru prin forţele proprii, fapt pentru care fusesem si în vizite de documentare în Olanda, la Agenţia NC 3, a NATO, de la Haga. N-a fost să fie pentru că   Studiul de Fezabilitate şi Proiectul Tehnic întocmite în acest scop, indicau faptul că era mai ieftin să cumperi aplicaţia de instruire prin simulare şi să o „implantezi” într-un spaţiu deja exstent în loc să construieşi totul de la început. Ceea ce s-a şi întâmplat. Americanii, nu numai că ne-au vândut aplicaţia, dar ne-au adus şi echipamentele dar şi instructorii care să-i pregătească pe viitorii noştri instructori.

prezintă mr. Herciu

Vizita a început  în sala de consiliu a Facultăţii, printr - o informare făcută de gazda noastră, care, mulţumindu-ne pentru onorarea invitaţiei, ne-a prezentat principalele elemente de organizare structurala a UNAp., apoi structura, realizările  si obiectivele FCSM,  ale Şcolii Doctorale (prin amabilitatea mr. drd. anul II,  Alexandru Herciu instructor superior în cadrul DFT ), probleme legate de pregătirea  studenţilor şi cursanţilor, prin implicarea acestora în rezolvarea unor  situaţii conflictuale majore amplificate atât de întrebuinţarea în luptă a armelor de distrugere în masă,  măsurile vizând apărarea CBRN, dar şi de restricţiile impuse de legislaţia în domeniul respectării mediului.

Biblioteca Universitară

După această scurtă informare, ni s-au precizat structurile ce vor fi vizitate (în ordinea descrisă anterior) şi ne-am deplasat la primul obiectiv al vizitei, Biblioteca Universitară.

Homines dum docent discunt adică,   "Oamenii învaţă, învăţând pe alţii" . Acesta este motto-ul Bibliotecii.

Cu ocazia  prezentării  structurii, am aflat că aceasta are în compunere două birouri, unul de literatură militară şi celălalt de literatură enciclopedică, un compartiment de informare-documentare şi un compartiment administrativ.  Mai aflăm că Fondul de literatură militară  conţine 18.300 titluri, cu peste 67.000 exemplare,  iar cel de literatură enciclopedică deţine 32.000 titluri cu peste 96.500 exemplare. Pe lângă acestea, fondul de informare-documentare conţine colecţii, cataloage, ghiduri, sinteze, dosare şi mape documentare etc)

La Biblioteca Universitară am avut plăcuta surpriză să constat că cea mai mare parte dintre lucrările pe care le-am publicat în decursul carierei mele ştiinţifice militare erau evidenţiate, au fost  listate şi mi-au  fost înmânate.

De la Bibliotecă am mers către Laboratorul de Simulare a Acţiunilor Militare, situat în Corpul Central.  Mă uitam nedumerit trecând  prin curtea Universităţii. Nici ţipenie de student sau cadru didactic. Aveai senzaţia  că e o vacanţă continuă. Fără să vreau, mi-am amintit de anii în care am urmat cursurile universitare şi apoi pe cele  postuniversitare ale acestei instituţii.  Indiferent de oră, dar mai ales în pauze, aici era o forfotă de nedescris.  Cum pe vremea aceea fumam, ieşeam în pauză în curte la o cafea şi o ţigară împreună cu ceilalţi colegi “viciaţi”, discutând, culmea, de cele mai multe ori, despre ceea ce ni se prezentase în  prelegerea precedentă.

Urcând către  laborator, am revăzut treptele scărilor lustruite de atâţia paşi  perindaţi peste ele şi trădându-le vechimea. 75 de ani! Când eram eu student, Universitatea abia împlinise 45 . “Sic transit gloria mundi” , ma văd nevoit să îmi repet, ca pentru o tardivă, şi proprie consolare existenţială.

În laborator,  mie personal,  colonelul, conf. univ. dr. Iulian Martin mi-a arătat cam ce ştiam. Nu s-au schimbat prea multe de când am “părăsit sistemul”, în domeniul instruirii asistate de calculator. Şi acum se utilizează în instruire o varianta perfecţionată a JCATS  (Joint Conflict and Tactical Simulation) un joc de război utilizat pentru antrenarea prin simulare a comandanţilor eşaloanelor de nivel tactic, pe care eu îl exersasem deja în 1997, în Olanda. Dar pentru ceilalţi participanţi simularea prezentată a fost cu adevărat interesantă.

CISM

După laboratorul de instruire prin simulare, mergem la Centrul de Instruire prin Simulare. Aici constat că americanii au plecat şi  că Centrul nu mai este al SMG, ci aparţine  UNAp. având indicativ propriu, UM 02545 IS.  Colonelul dr. Florin Lăpuşneanu, şi el din aceeaşi armă cu vizitatorii, a prezentat realizările Centrului de la înfiinţare până în prezent, şi câteva dintre obiectivele de perspectivă. Centrul instruieşte la nivel tactic şi operativ, ofiţeri din comandamentele de unităţi şi mari unităţi  operaţionalizate, prin folosirea sistemelor de simulare şi procedurilor de stat major NATO, în scopul planificării, organizării şi conducerii acţiunilor militare în orice tip de operaţii. Baza instruirii o reprezintă sistemul de simulare JTLS (The Joint Theater Level Simulation)  care  include scenarii de nivel operativ-strategic cu participarea tuturor categoriilor de forţe precum şi operaţiuni de colaborare civili-militari, asistenţă umanitară şi intervenţie la dezastre. Toate acţiunile de simulare ale acestui joc de război, să-i spunem,  sunt programate să se desfăşoare în timp real adică, se respectă timpul parcurs,  spre exemplu, de către un avion sau o rachetă până la ţintă, în funcţie de caracteristicile acestora.  Nici acest sistem de instruire prin simulare nu a însemnat ceva nou pentru mine, şi cu acesta făcând “cunoştinţă” pe timpul activităţii de pregătire din Olanda. M-a surprins totuşi să constat cu plăcere, din întrebările adresate col. Lăpuşneanu, că ofiţeri despre care credeam că nu înţeleg nimic din ceea ce li se prezintă,  puneau întrebări care demonstrau nu numai că înţelegeau foarte bine ceea ce li se explica, dar aveau şi păreri critice, solid argumentate, în legătură cu subiectele dezbătute.

Îmi cer iertare pentru îndrăzneala de a-i  fi considerat pe unii colegi depăşiţi de evoluţia tehnologică, pentru că ar avea o vârstă care nu le-ar mai putea permite să ţină pasul în domeniu.

Mea culpa domnilor! Mă bucur enorm că m-am înşelat.

Cazinoul

Ultima structură vizitată a fost laboratorul Departamentului pentru Învăţământ Distribuit Avansat la Distanţă, unde,  colonelul dr.  Daniel Beligan ne-a prezentat dotarea de care dispune această structură, precum şi cursurile on-line, biblioteca virtuală sau  suporturile de curs asigurate de către acest departament. Am aflat că absolvenţii diverselor cursuri on-line primesc certificate de participare indiferent de ţara de origine a participantului, dar numai la sediul UNAp. N-am reuşit să mă lămuresc cine suportă costurile legate de o asemenea festivitate. Am înţeles că e un întreg ceremonial la decernarea acestor certificate.

După terminarea vizitei am facut o poza de grup in holul central, apoi dl. prof. univ. dr.,  col. Ion  MITULEŢU ne-a invitat să servim masa în cazinoul Universităţii. Pentru cei care cunoaşteţi clădirea  în care erau cele două săli de mese, imaginaţi-vă dacă nu ştiţi, că cea din dreapta a fost transformată în acest cazinou. În timpul mesei ne-am spus impresiile despre această vizită, iar preşedintele ACCMRR, dl. Gl. bg. (rtr),  ing. Cristian GHEORGHIU le-a mulţumit gazdelor, în general, şi col Mituleţu, în particular, în numele participanţilor.

 Mulţumim şi noi încă o dată, Ioane, şi te aşteptăm în rândul nostru.

UN ALBUM DE EXCEPTIE: PALATE DIN BUCURESTI

Ioan Opris,  Razvan Teodorescu, Dan Berindei, si autorul
Narcis Dorin ION

Am participat in viata mea, ca invitat,  la foarte multe manifestari culturale prilejuite de  lansarea unor volume de carte, in toate spectrele domeniilor posibile  de referinta. Nu mi-a fost dat insa niciodata sa vad o asemenea concentrare de eminenta cenusie. Spun asta,  pentru ca la eveniment au participat 6 academicieni, dintre care 4 au vorbit atat despre volumul lansat, dar mai cu seama despre autor, dr. Narcis Dorin  ION, pe care l-au ridicat efectiv in slavi, facandu-l sa roseasca  stanjenit, si sa afirme – ce curaj totusi!- ca nu merita multe din laudele care i s-au adus.  Nu vreau sa fac o recenzie, ar fi si caraghios dupa o prefata semnata de academicianul Dan Berindei, va prezint doar o succinta prima impresie dupa rasfoirea Albumului.

ALBUMUL  realizat intr-o grafica exceptionala, chiar daca imaginile sunt doar alb-negru, este structurat pe doua domenii de referinta, nu din punct de vedere al stilului arhitectual al palatelor  prezentate de catre autor, ci din punct de vedere al disparitiei efective sau , din fericire, al  “supravietuirii” unora dintre ele.

In acest sens, primele monumente arhitectonice descrise sunt cele care acum sunt in ruina, cazul Curtii Domnesti, sau au disparut  pur si simplu in diferite circumstante amintite in lucrare,  cum ar fi: Curtea Arsa; Palatul Domnesc de pe Calea Victoriei si  Palatul Brancoveanu- Bibescu. Se continua cu descrierea arhitecturala si istorica a inca 11 Palate, cele care exista astazi, printre care   Palatul Sutu, cel care a gazduit  evenimentul lansarii albumului, apoi cel al domnitorului Barbu Stirbey, cel al lui Grigore al IV-lea Ghica, Palatul Regal, Palatul Cotroceni, Palatul Cantacuzino, Palatul Elisabeta, etc.

Lansare de carte, dr. Narcis Dorin ION

  Pentru ca dl. dr. in istorie, Narcis Dorin Ion a avut amabilitatea de a ma invita la aceasta manifestare culturala, astazi merg la Palat.

Editura NOI Media Print și Muzeul Municipiului București

au deosebita plăcere de a vă invita să onorați cu prezența

dumneavoastră lansarea volumului " PALATE DIN BUCURESTI " autor: dr. Narcis Dorin Ion.

Volumul va fi prezentat de acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române, acad. Răzvan Th eodorescu și prof. univ. dr. Ioan Opriș. Evenimentul va avea loc în ziua de 12 februarie 2014, ora 14, la sediul Muzeului Municipiului București (palatul Suțu - bulevardul Ion C. Brătianu nr. 2, București).

O MINUNATA RUGACIUNE, IN IMAGINI