UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE, ELITA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MILITAR ROMÂNESC

Sala de Consiliu a FCSM

În ziua de 31 ianuarie, a.c., pe un ger de crăpau pietrele, ( cred ca a fost cea mai geroasă zi din acest an) am participat la o întâlnire dintre unii membri ai filialei Bucureşti a Asociaţiei Cadrelor de Chimie Militară în Rezervă şi Retragere, „ Costin D. Neniţescu”, cu o parte  dintre cadrele didactice şi personalul civil  din   Universitatea  Naţională de Apărare  “Carol I” , care încadrează Departamentul Forţe Terestre  (DFT) din Facultatea de Comandă şi Stat Major,  Biblioteca Universitară, Laboratorul de Simulare a Acţiunilor Militare din  cadrul Punctului de Comandă Învăţământ, Centrul de Instruire prin Simulare şi  Departamentul pentru Învăţământ Distribuit Avansat la Distanţă.  A fost mai degrabă o vizită de informare, venită ca răspuns la amabila invitaţie a  directorului Departamentului Forţe Terestre, colonelul, prof. univ. dr. Ion Mituleţu, coleg de armă cu invitaţii.

Personal, nu mai intrasem pe porţile Universităţii din anul 2006, când am fost aici cu ocazia unei inspecţii executate de către Statul Major General. Atunci, îmi aduc aminte că mă impresionase  în mod deosebit Centrul de Instruire prin Simulare, care, la acea vreme, era în coordonarea directă a unei Direcţii din SMG. E posibil să fi văzut realizată practic o veche intenţie a mea, aceea de a crea un astfel de centru prin forţele proprii, fapt pentru care fusesem si în vizite de documentare în Olanda, la Agenţia NC 3, a NATO, de la Haga. N-a fost să fie pentru că   Studiul de Fezabilitate şi Proiectul Tehnic întocmite în acest scop, indicau faptul că era mai ieftin să cumperi aplicaţia de instruire prin simulare şi să o „implantezi” într-un spaţiu deja exstent în loc să construieşi totul de la început. Ceea ce s-a şi întâmplat. Americanii, nu numai că ne-au vândut aplicaţia, dar ne-au adus şi echipamentele dar şi instructorii care să-i pregătească pe viitorii noştri instructori.

prezintă mr. Herciu

Vizita a început  în sala de consiliu a Facultăţii, printr - o informare făcută de gazda noastră, care, mulţumindu-ne pentru onorarea invitaţiei, ne-a prezentat principalele elemente de organizare structurala a UNAp., apoi structura, realizările  si obiectivele FCSM,  ale Şcolii Doctorale (prin amabilitatea mr. drd. anul II,  Alexandru Herciu instructor superior în cadrul DFT ), probleme legate de pregătirea  studenţilor şi cursanţilor, prin implicarea acestora în rezolvarea unor  situaţii conflictuale majore amplificate atât de întrebuinţarea în luptă a armelor de distrugere în masă,  măsurile vizând apărarea CBRN, dar şi de restricţiile impuse de legislaţia în domeniul respectării mediului.

Biblioteca Universitară

După această scurtă informare, ni s-au precizat structurile ce vor fi vizitate (în ordinea descrisă anterior) şi ne-am deplasat la primul obiectiv al vizitei, Biblioteca Universitară.

Homines dum docent discunt adică,   "Oamenii învaţă, învăţând pe alţii" . Acesta este motto-ul Bibliotecii.

Cu ocazia  prezentării  structurii, am aflat că aceasta are în compunere două birouri, unul de literatură militară şi celălalt de literatură enciclopedică, un compartiment de informare-documentare şi un compartiment administrativ.  Mai aflăm că Fondul de literatură militară  conţine 18.300 titluri, cu peste 67.000 exemplare,  iar cel de literatură enciclopedică deţine 32.000 titluri cu peste 96.500 exemplare. Pe lângă acestea, fondul de informare-documentare conţine colecţii, cataloage, ghiduri, sinteze, dosare şi mape documentare etc)

La Biblioteca Universitară am avut plăcuta surpriză să constat că cea mai mare parte dintre lucrările pe care le-am publicat în decursul carierei mele ştiinţifice militare erau evidenţiate, au fost  listate şi mi-au  fost înmânate.

De la Bibliotecă am mers către Laboratorul de Simulare a Acţiunilor Militare, situat în Corpul Central.  Mă uitam nedumerit trecând  prin curtea Universităţii. Nici ţipenie de student sau cadru didactic. Aveai senzaţia  că e o vacanţă continuă. Fără să vreau, mi-am amintit de anii în care am urmat cursurile universitare şi apoi pe cele  postuniversitare ale acestei instituţii.  Indiferent de oră, dar mai ales în pauze, aici era o forfotă de nedescris.  Cum pe vremea aceea fumam, ieşeam în pauză în curte la o cafea şi o ţigară împreună cu ceilalţi colegi “viciaţi”, discutând, culmea, de cele mai multe ori, despre ceea ce ni se prezentase în  prelegerea precedentă.

Urcând către  laborator, am revăzut treptele scărilor lustruite de atâţia paşi  perindaţi peste ele şi trădându-le vechimea. 75 de ani! Când eram eu student, Universitatea abia împlinise 45 . “Sic transit gloria mundi” , ma văd nevoit să îmi repet, ca pentru o tardivă, şi proprie consolare existenţială.

În laborator,  mie personal,  colonelul, conf. univ. dr. Iulian Martin mi-a arătat cam ce ştiam. Nu s-au schimbat prea multe de când am “părăsit sistemul”, în domeniul instruirii asistate de calculator. Şi acum se utilizează în instruire o varianta perfecţionată a JCATS  (Joint Conflict and Tactical Simulation) un joc de război utilizat pentru antrenarea prin simulare a comandanţilor eşaloanelor de nivel tactic, pe care eu îl exersasem deja în 1997, în Olanda. Dar pentru ceilalţi participanţi simularea prezentată a fost cu adevărat interesantă.

CISM

După laboratorul de instruire prin simulare, mergem la Centrul de Instruire prin Simulare. Aici constat că americanii au plecat şi  că Centrul nu mai este al SMG, ci aparţine  UNAp. având indicativ propriu, UM 02545 IS.  Colonelul dr. Florin Lăpuşneanu, şi el din aceeaşi armă cu vizitatorii, a prezentat realizările Centrului de la înfiinţare până în prezent, şi câteva dintre obiectivele de perspectivă. Centrul instruieşte la nivel tactic şi operativ, ofiţeri din comandamentele de unităţi şi mari unităţi  operaţionalizate, prin folosirea sistemelor de simulare şi procedurilor de stat major NATO, în scopul planificării, organizării şi conducerii acţiunilor militare în orice tip de operaţii. Baza instruirii o reprezintă sistemul de simulare JTLS (The Joint Theater Level Simulation)  care  include scenarii de nivel operativ-strategic cu participarea tuturor categoriilor de forţe precum şi operaţiuni de colaborare civili-militari, asistenţă umanitară şi intervenţie la dezastre. Toate acţiunile de simulare ale acestui joc de război, să-i spunem,  sunt programate să se desfăşoare în timp real adică, se respectă timpul parcurs,  spre exemplu, de către un avion sau o rachetă până la ţintă, în funcţie de caracteristicile acestora.  Nici acest sistem de instruire prin simulare nu a însemnat ceva nou pentru mine, şi cu acesta făcând “cunoştinţă” pe timpul activităţii de pregătire din Olanda. M-a surprins totuşi să constat cu plăcere, din întrebările adresate col. Lăpuşneanu, că ofiţeri despre care credeam că nu înţeleg nimic din ceea ce li se prezintă,  puneau întrebări care demonstrau nu numai că înţelegeau foarte bine ceea ce li se explica, dar aveau şi păreri critice, solid argumentate, în legătură cu subiectele dezbătute.

Îmi cer iertare pentru îndrăzneala de a-i  fi considerat pe unii colegi depăşiţi de evoluţia tehnologică, pentru că ar avea o vârstă care nu le-ar mai putea permite să ţină pasul în domeniu.

Mea culpa domnilor! Mă bucur enorm că m-am înşelat.

Cazinoul

Ultima structură vizitată a fost laboratorul Departamentului pentru Învăţământ Distribuit Avansat la Distanţă, unde,  colonelul dr.  Daniel Beligan ne-a prezentat dotarea de care dispune această structură, precum şi cursurile on-line, biblioteca virtuală sau  suporturile de curs asigurate de către acest departament. Am aflat că absolvenţii diverselor cursuri on-line primesc certificate de participare indiferent de ţara de origine a participantului, dar numai la sediul UNAp. N-am reuşit să mă lămuresc cine suportă costurile legate de o asemenea festivitate. Am înţeles că e un întreg ceremonial la decernarea acestor certificate.

După terminarea vizitei am facut o poza de grup in holul central, apoi dl. prof. univ. dr.,  col. Ion  MITULEŢU ne-a invitat să servim masa în cazinoul Universităţii. Pentru cei care cunoaşteţi clădirea  în care erau cele două săli de mese, imaginaţi-vă dacă nu ştiţi, că cea din dreapta a fost transformată în acest cazinou. În timpul mesei ne-am spus impresiile despre această vizită, iar preşedintele ACCMRR, dl. Gl. bg. (rtr),  ing. Cristian GHEORGHIU le-a mulţumit gazdelor, în general, şi col Mituleţu, în particular, în numele participanţilor.

 Mulţumim şi noi încă o dată, Ioane, şi te aşteptăm în rândul nostru.