Le spunem românilor că poporul
român și România, după căderea lui Ceaușescu, au devenit Victima și Obiectul
unui Mare război mascat invizibil care ne-a distrus și în același timp
ne-a făcut să ne distrugem Economia, Cultura, Învățământul, astfel
că am ajuns în situația rușinoasă și periculoasă de a fi o colonie și o piață
de desfacere pentru Multinaționale și pentru Asasinii Economici din exterior.
POPORUL ROMÂN
Noi vom muri asasinaţi
Într-un apus adânc de soareFără alte comentarii
Pe ţărmurile unui veac
Gesticulând a disperare !
( poem scris în anul 1970)
CU DEZNĂDEJDE TE IUBESC, POPORUL MEU !
Cu
deznădejde te iubesc, poporul meu !
Sălbatic,
dureros, nebun, sfâşietor
Mi-e dor de
tine, neamul meu, cumplit mi-e dor,
Te-aş lua în
braţe ca pe Dumnezeu !
Ce se întâmplă
neamul meu cu noi ?
De am ajuns ruşinea
astei lumi ?
Să fim noi
blestemaţi, proscrişi, nebuni ?
Să ne târâm ca
viermii prin noroi !
Poporul meu,
durerea mea adâncă !
Revoltă-te,
ridică-te de la pământ,
Zdrobeşte-ţi
trădătorii, blestemând,
Viermii demult
adânc în noi mănâncă !
Sălbatic, dureros,
scrâşnind, sfâşietor,
Cu deznădejde
te iubesc, poporul meu,
Nu ţi-e ruşine
oare, nu ţi-e greu ?
Să-şi bată joc
de tine toţi cum vor ?
ŢARĂ MICĂ ŞI SINUCIGAŞĂ
Ţară mică şi
sinucigaşă!
Vai de capul
tău, sărmană ţară,
Toţi te
jefuiră şi scuipară,
Iar la urmă o
făcuşi şi tu!
O istorie
întreagă căutară,
Să te ardă şi
să te sfâşie,
Nici ţărâna să
nu-ţi mai rămâie,
Numai
amintirea-ţi de ocară!
Şi ce n-au
putut să-ţi facă-n veac,
Liftele păgâne
şi străine
O făcuşi tu,
ţara mea, mai bine,
Cu o sete fără
de egal!
Vai de capul
tău, nenorocito!
Din tot ce-am
fost nimic n-o să rămână,
Nici măcar o
mână de ţărână,
Care să spună
că am fost aici!
DOAMNE, CE SE ÎNTÂMPLĂ CU NOI ? !
Doamne, ce e
cu noi, ce se întâmplă cu noi ?
Ce se petrece,
Ţara mea, cu dumneata ?
Istoria a
devenit demult o hazna,
Ne târâm
gemând până la gât în noroi !
Îmi vine să
plâng, să urlu, să blestem,
M-aş sinucide,
îmi este ruşine, vomit,
Politicienii
te cred un popor tâmpit,
Scârbit
Dumnezeu nu ne mai dă nici un semn !
Cum de am
ajuns în halul acesta, neamul meu ?
Nu te doare,
nu-ţi e milă de tine, nu ţi-e ruşine ?
Că ţi-ai pune
ştreangul de gât mai bine,
Nu ţi-e silă
de tine, nu ţi-e frică de Dumnezeu ?
Neamul meu
asasinat, ce ne facem acum ?
Îţi pleacă
oamenii din ţară ca şobolanii,
Îşi freacă
mâinile de bucurie duşmanii,
Doamne, ce
frig e în istorie, ce urât! Şi ce fum !
O ŢARA MEA, O ŢARA MEA INFIRMĂ !
O, ţara mea,
o, ţara mea infirmă,
Frumoasă ca un
ţipăt orbitor
Mi-e groază,
ţara mea, în tine şi mi-e dor,
Pe noi doar
deznădejdea ne animă !
O, ţara mea,
jelanie adâncă !
Mai strălucind
o clipă în neant
Răsună vast
tărâmul celălalt,
Viermii în noi
tăcuţi şi grav mănâncă !
Doar hoţii şi
lichelele la noi prosperă
E-o tragedie
să te naşti valoare
Totul în tine,
ţara mea, mă doare,
Mai bine-aş fi
trăit în altă eră !
Mă-nchid în
cochilia mea şi plâng!
Ferice fie
hoţii astei naţii,
Se-ntreacă în
urale şi ovaţii,
Poet
nefericit, popor nătâng !
O, ţara mea,
o, ţara mea infirmă,
Frumoasă ca
un ţipăt orbitor
Mi-e groază,
ţara mea, în tine şi mi-e dor,
Pe noi doar
deznădejdea ne animă !
TOŢI ŞI-AU BĂTUT JOC DE TINE, ŢARA MEA!
Toţi şi-au
bătut joc de tine, ţara mea!
Parcă-ai fi
fost o cârpă nu o stea,
Nu e vecin să
nu fi rupt din tine
Câte-o
îmbucătură, când i-a fost lui mai bine,
N-a fost
anotimp să nu te trăsnească
Trădarea şi
iubirea de iască
Nici
n-apucaseşi bine să te fi născut
Şi-i erai
Europei scut,
Iar ea, drept
răsplată şi mulţumire,
Te-a
înjunghiat pe la spate, să-ţi vii în fire,
Şi când îţi
era lumea mai dragă, şi mai bine,
Te-a vândut ca
o curvă, fără ruşine!
Vai de capul
tău a fost din început,
Mai bine nu
te-ai fi născut!
Asia şi-a
trimis scursorile sale
Să se
odihnească în tine, ca-ntr-o vale
Pe de o parte
te lăudau toţi,
Pe de alta, te
jefuiau, ca nişte hoţi,
Trăsni-i-ar
Dumnezeu să-i trăsnească,
Pe limba ta, a
românească,
Şi când le-o
fi lumea mai dragă
Să le dea
otravă şi podagră!
Şi ca şi cum
nu ţi-ar fi fost de-ajuns,
Te-ai
răstignit tu singură, Iisus!
De fiecare
dată când ţi-a dat Dumnezeu câte-o minte bună,
Ai pizmuit-o,
şi-ai înjunghiat-o pe lună,
Nici un neam
nu şi-a asasinat geniile sale,
Cum ai
făcut-o, neamul meu, Dumitale!
Poate şi de
aceea Domnul te-a blestemat,
Să mergi ca
racul, prin timp, împiedicat!
Toţi şi-au
bătut joc de tine, ţara mea!
Parcă-ai fi
fost o cârpă, nu o stea,
Ci măcar acum,
în ceasul din urmă,
Să nu rămâi de
turmă,
Să te pierzi,
să dispari din Istorie, fără rost,
Ca şi cum n-ai
fi fost!
Fă-ţi din
trudă şi din geniu, căpătâi,
Să ajungi
naţia Dintâi!
Doamne, Tată
Ceresc, Bunule Dumnezeu,
Ai, Doamne,
milă, de neamul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti ceva de spus, exprimati-va aici: