Eram ofiter de serviciu pe unitate, intr-o
garnizoana oarecare din tara. (O mica paranteza)
Eu alesesem sa ma duc acolo, dupa ce i-am cedat unui coleg Bucurestiul, (
trebuia sa fac naveta la vreo 20 km si nu mi-a convenit) si altuia Timisoara,
(in favoarea altui coleg, care voia Craiova). Cei care au prins repartitia dupa
medii, stiu despre ce este vorba. E ca la targ; tocmeala, intelegere, batutul
palmei… Asa si noi, trecusem la
negocieri si in final, am ajuns la un acord.
Sa revenim. Primesc o nota telefonica prin care
i se solicita comandantului unitatii, sa desemneze un ofiter care sa fi
absolvit Scoala Militara, cu cel putin 3 ani inainte, si sa
vrea sa execute salturi cu parasuta. Ma gandeam , doamne, ce n-as da sa fi fost
cu 3 ani mai in varsta. Eu nu aveam decat cateva luni de la absolvire. Dimineata, prezint nota
comandantului, care ma directioneaza spre seful personalului (birou cadre parca,
se numea). I-o prezint “tov.” maior si
nu ma pot abtine sa nu-i spun ca mi-as fi dorit sa fiu eu cel nominalizat, dar
nu indeplinesc acel criteriu de stagiu.
Convoaca toti ofiterii care corespundeau
criteriilor si-i intreaba daca vor sa participe la un astfel de curs. Niciunul!
Suna la esalon si comunica situatia, precizand totusi, ca este un ofiter care
ar dori, dar nu indeplineste conditiile
de stagiu solicitate. Eram de fata cand vorbea si asteptam cu speranta sa se
coboare stacheta. Inchide si-mi zice ca esalonul a acceptat sa nu se mai tina
cont de stagiu, dar, sa fie intrebati mai intai cei cu unul sau doi ani
“vechime”. Ii convoaca si niciun amator. Asa ca, am ramas singur, si am fost
nominalizat, dar mai trebuia sa trec un hop, vizita medicala.
La vizita medicala , surpriza! Doi colegi de clasa, din alte garnizoane,
fusesera propusi. Ma miram si ma bucuram
in acelasi timp, cat de repede ne vom intalni din nou la cursuri, dupa doar
cateva luni de la absolvire, in cazul in care vom fi declarati “apti
parasutare”.
Pentru cei care nu stiu, vizita medicala pentru
personalul navigant, (piloti, parasutisti, s.a)
este un proces al naibi de complex, care dureaza cel putin doua zile. La
noi a durat trei , ca eram la primul examen de acest fel. In fine, trec
prin toate probele si sunt declarat apt. La fel, si unul din ceilalti
doi colegi.
Fericire maxima! Voi zbura, voi sari cu
parasuta! Multumesc Doamne!
Ma prezint la curs, la o unitate din Bucuresti,
unde erau si parintii mei, stabiliti
aici de cativa ani. Asa ca, dupa
cursuri, eram cam ” lejer”, intr-un oras cu ” cele mai frumoase fete” vorba cantecului.
Poti rezista ispitei la 22 de ani? Nuuuuuuuu! Si ca sa nu am probleme cu timpul
liber, ma hotarasc sa ma pun cu ” burta pe carte”. Dar ce-mi mai trebuia motivatie, cand orele de curs
erau o incantare?!
Invatam lucruri pe care oricine ar vrea sa le
stie. De exemplu: radio-telegrafie, alfabetul Morse, ta-ta-ti-ta-ti-ti-ti-ti-ta-ti-ti-ta-ta-ti-ti
… sa transformi niste “sunete” in cifre, sau litere, 150 de
semne pe minut , receptionat, scris si transmis; armatele NATO(imi vine sa rad), stiam totul despre
ele; arta fotografica, mai trebuie sa
inveti cand altii dau bani sa invete asa ceva?; arte martiale, tehnici de
autoaparare avandu-i ca profesori pe antrenorii lotului national de lupte si de
judo?;tehnici de supravietuire; alpinism; parasutism; si nu mai spun ca n-am
voie!
Stati ca am
luat-o razna! Plecasem de la intentia de a va povesti cum a fost la prima mea
parasutare si ia uite unde am ajuns! Asa ca trebuie sa vad
parerea publicului. Va urma… cum scrie
Cezar la postarile sale in serial. Daca vreti sa va spun si altceva inainte de
povestea cu prima parasutare, sunt aici. Astept propuneri!
PS: Stiti
ca, de regula, in weekend nu prea postez si nici nu comentez. Din lipsa de
timp, pur si simplu. Cu scuzele de rigoare daca n-o sa am timp, va urez sa
aveti un sfarsit de saptamana asa cum va doriti!
S-auzim
numai de bine!
Pentru cei care nu cunosc istoria acestei postari, trebuie sa fac precizarea ca au fost peste 50 de comentarii care au fost sterse odata cu blogul, atunci cand am vrut sa renunt. Din pacate, acestea n-au mai putut fi recuperate.
RăspundețiȘtergereparasuta BG 7 M, 79037 m-a adus totdeauna in siguranta de la "aeronava la sol", multumesc pentru "trezirea amintirilor.
RăspundețiȘtergereSalut, ano'! Preferam un nume. Este bine ca ai sarit cu o singura parasuta, Capeti incredere in ea. Eu, in 4 unitati de parasutisti, n-aveam cum sa sar cu aceeasi., iti dai seama.
Ștergere