Parasutismul, o poveste de spus... (2)

Dupa cateva luni de curs in  Capitala,  facem o iesire la munte, pentru partea de alpinism si “supravietuire”. Trebuie sa va precizez ca, in grupa,  aveam colegi din unitati de parasutisti dar si de vanatori de munte.

Ceea ce am invatat si practicat in domeniul  alpinismului, se compara intr-un fel, ca traire emotiva, cu  ce urmeaza sa va povestesc. La alpinism, am avut primele “rateuri”. Unii colegi n-au reusit sa-si invinga teama de inaltimi, si au abandonat. Printre ei, si parasutisti!

Prin luna august, dupa o scurta intoarcere “la baza”, plecam la o unitate de parasutisti pentru initierea in tainele domeniului. (mai putin colegii care, erau deja brevetati).

Incepem un program intens de pregatire, teoretica si practica, deopotriva. Istoria parasutismului, a parasutismului militar, a parasutei, a parasutelor  militare, parasutele romanesti principale si de siguranta BG- 7 M si BG-3, denumite asa dupa initialele inventatorului acestor tipuri, generalul de parasutisti, Grigore Bastan. Continuam cu descrierea parasutelor respective, si cunoasterea principalelor caracteristici ale acestora. Salturi din trenajor , sarituri de pe scara progresiva, zeci si sute, exercitii la tot felul de aparate, care te invarteau care mai de care mai ametitor, dar  cel mai intens,  traiam momentele in care, invatam sa pliem  parasutele. Ne concentram la maximum stiind ca, de corectitudinea acestei operatii , putea depinde viata fiecaruia dintre noi .(Am avut un coleg de la VM. care n-a reusit sa treaca proba trenajorului). In final examene la tot ce invatasem, si zbor de aclimatizare. Odata trecuti de acestea, se programeaza primul salt. De regula, nu se uita dar, pentru certitudine, consult  “carnetul individual de zbor si lansari”:  06 septembrie 197…, padurea…..parasutare de scoala…..

In avion , -un “bondar” care iti dadea impresia ca poti sa-l intreci daca o iei la fuga -, pe langa echipaj mai  eram 7 colegi care urmam sa executam parasutarea, si instructorul de zbor, un locotenent colonel hatru, dar meserias adevarat. Echipati cu  parasutele,  aveam o oarecare stanjeneala. Mai bine de 25 de Kg. in plus pe tine, nu e chiar simplu de suportat, in conditii de stres. “Bondarul “ primeste acordul de decolare, si se avanta hotarat pe pista,  pentru a-si lua zborul. “Pista de decolare”  era de fapt un camp plin de iarba de la marginea localitatii, ceea ce facea ca, pana la desprinderea de sol, “pasagerii”  sa suporte serioase hurducaturi. In sfarsit incepem ascesiunea. Ma uit pe figurile colegilor si citesc o oarecare crispare. Cred ca si eu aratam la fel, dar nu pot sa spun ca  aveam teama.

Imi pliasem singur parasutele de cateva zeci de ori si aveam incredere in ele. In plus, parasutarea de scoala presupune deschiderea automata a parasutei principale, la parasirea bordului aeronavei.

Am ajuns la inaltimea stabilita, de 1000 m, si ne pregatim de lansare. La un momentdat instructorul deschide usa, si-l pozitioneaza pe colegul meu care se “nimerise” primul, pentru salt. Un sunet infundat de sirena, ca un macait de rata, concomitent cu aprinderea unui bec verde, ne fac sa intelegem ca e liber pentru comanda “salt” .  “Pleaca “  primul, ma ridic si eu si pornesc spre usa. Eram al 4-lea. Trecusera vreo 8  secunde, ma asez in pozitie si, in momentul in care simt palma instructorului pe umarul drept si expresia “du-te”, m-am aruncat in hau. De regula, la parasutarile automate, timpul de la parasirea  bordului, pana  la deschiderea parasutei, este de 4-5 secunde. Cand m-am imbarcat imi propusesem sa tin ochii deschisi, ca semn ca sunt stapan pe situatie. Credeti ca am reusit? Ti-ai gasit! Nu numai ca i-am inchis instantaneu, dar, acele 4-5 secunde, mi s-au parut o vesnicie !In fine, respir usurat cand vad cupola deschisa, si incep sa rostesc in gand cuvintele repetate obsesiv la saltul din trenajor: voalura, suspante, dispozitiv de largare, bucla de acrosare s.a.m.d.

Fericit ca totu-i in regula, imi cobor privirea spre sol.  O padure imensa imi  aparea vederii si, disperat, incerc sa aplic in practica teoria pilotarii parasutei. Si ma pun eu de tras de comenzi cand de cea din stanga, cand de cea din dreapta, doar doar oi trece padurea. Da de unde sa poti evita? Cu  ” experienta” mea,  ma indrept in coborare, exact in centrul padurii.  Il vad pe colegul care sarise primul, reusind aterizarea, intre copaci si ma gandeam ca, poate am noroc. Si cum coboram eu asa, cu speranta, aterizez pe cel mai falnic si mai batran stejar care exista in acea padure! Evit totusi, trunchiul si ma “preling” pe o “ ramura” lateral, ramanand atarnat la circa 7 m de sol. Apelez din nou la teorie, care spunea ca, daca ramai suspendat intr-un copac, deschizi parasuta de rezerva (sau de siguranta, cum se mai numeste) si cobori frumos, pe ea. Ceea ce am si facut. Numai ca, teoria, ca teoria… stiti voi. Ca sa pot sa cobor, trebuia mai intai, sa-mi desfac bucla de acrosare si sa ies din chingile principalei. Cand e sa ai ghinion, asta e! Mi s-a blocat o catarama intr-o chinga si, sub greutatea corpului, apasa pe o zona sensibila, de ma seca la inima. Sa-mi alin durerea, ma tineam de suspante ca de o bara fixa. Eram intr-o situatie imposibila. Cu mintea de mai tarziu, dupa zeci de salturi,  as fi stiut ce sa fac dar, atunci n-aveam de unde sa stiu ca ar fi trebuit sa-mi folosesc acel cutit de pe parasuta de rezerva, ca sa tai chingile. Asta nu ni se spusese la teorie! Cum stateam eu asa atarnat emanand toate beep-urile posibile, in vreo 5 minute apar 4 colegi sa ma ajute.  Eram epuizat  dar bucuros ca o sa scap de chin. Strig la ei sa se grabeasca, dar ei s-au pus pe niste hohote de ras ca tremura padurea. Dupa alte beep-uri de rigoare adresate direct, s-au decis sa ma salveze. Cum? Tragand de suspante, pana s-a rupt ramura care, ca sa va faceti o imagine, avea un diametru de  vreo 35 de cm. In sfarsit, pe sol, le multumesc, totusi, si ma apuc ajutat si de ei , sa strang parasutele.

La punctul de comanda, ma asteptau alti colegi sa–mi faca “botezul”,  care consta in aruncarea cu partile posterioare, intr-o gramada de maracini, de cateva ori!

Asa s-a terminat prima mea zi de parasutare! Nu ma intrebati, ce am facut in acea seara.

Daca intuiti, bine!

PS  Cu aceleasi parasute am sarit, in  toata perioada de pregatire de la acea unitate, semn ca aveam incredere deplina in ele.